Members comments:

= Spre gară, motivul plecării, neobligatoriu totuși să fie menționat.
Irinel Georgescu
[25.Mar.23 15:28]
Preț rapidă trecerea, destul de verosimilă, chiar prin reamintire, din acea cameră, ce a văzut disperarea, către cadrul exterior al gării. Aș mai vrut ceva înaintea distihului final. Măcar motivul mersului la gară. Nu am altă reținere. Poemul este bun.
= gara unde nu mă așteaptă nimeni
Nuta Craciun
[25.Mar.23 17:53]
Asta cu gara unde nu mă așteaptă nimeni e ruptă dintr-o poveste adevărată, nu că ar avea vreo importanță.
Inițial a fost mai lungă ”povestea” am tot redus gândind că e suficient.
O să mai văd ce idei mă mai vizitează!:) Mulțumesc frumos!
= Aș
Liviu-Ioan Muresan
[26.Mar.23 00:06]
reduce și ”afară”. Un poem bun, primele două versuri emoționează, te transpun în gara aceea, a nimănui. Frumos construit.
= Curaj
BogdanGeana
[26.Mar.23 00:22]
nu e rau deloc. In principiu sunt de acird cu ce spun colegii mei. Acel "afara" e usor in plus, far nu l-as suprima, ci l-as inlocui. Hai sa vedem: tresar la suburbii de poem, pe maidan de poem, pe insule de poem... Barbat si microbist as zice: prins in offside de poem, asta ca o gluma. Intr-o gara, cum zice si Irinel mai cere ceva. In gara in care... nu mai cere nimic. Si renunt sa mai am vreo curiozitate. Dar aici realizez ca e deja pana mea si chiar nu are sens sa te influentez.

Iti dau rosia in 5 ca sa te convingi si vizual ca meriti! Continua, joaca-te!
= Mulțumesc,
Nuta Craciun
[26.Mar.23 20:34]
Liviu-Ioan Mureșan și BogdanGeana, pentru sfaturi, le accept cu recunoștință pentru că îmi prind bine.
M-am tot jucat cu poezia asta și de fiecare dată, deschid cu mintea alte imagini dar încă nu am ajuns la cea mai potrivită. E o manieră de a opri timpul prin cuvinte, un joc care uneori se suprapune peste viața ta și împrumută o parte din ea, o dorință de a crea lumi pe care le măsori cu propria ta imaginație și simțire.
Mulțumesc pentru semnul roșu, aș vrea să cred că îl merit, de jucat nici nu se pune problema, e una din puținele mele bucurii necondiționate.

To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !

Warning: Unknown: write failed: No space left on device (28) in Unknown on line 0

Warning: Unknown: Failed to write session data (files). Please verify that the current setting of session.save_path is correct (/var/www/dynamic/-agonia.v3-2/www/tmp) in Unknown on line 0

= Spre gară, motivul plecării, neobligatoriu totuși să fie menționat.	Irinel Georgescu [25.Mar.23 15:28]
Preț rapidă trecerea, destul de verosimilă, chiar prin reamintire, din acea cameră, ce a văzut disperarea, către cadrul exterior al gării. Aș mai vrut ceva înaintea distihului final. Măcar motivul mersului la gară. Nu am altă reținere. Poemul este bun.

= gara unde nu mă așteaptă nimeni	Nuta Craciun [25.Mar.23 17:53]
Asta cu gara unde nu mă așteaptă nimeni e ruptă dintr-o poveste adevărată, nu că ar avea vreo importanță. Inițial a fost mai lungă ”povestea” am tot redus gândind că e suficient. O să mai văd ce idei mă mai vizitează!:) Mulțumesc frumos!

= Aș	Liviu-Ioan Muresan [26.Mar.23 00:06]
reduce și ”afară”. Un poem bun, primele două versuri emoționează, te transpun în gara aceea, a nimănui. Frumos construit.

= Curaj	BogdanGeana [26.Mar.23 00:22]
nu e rau deloc. In principiu sunt de acird cu ce spun colegii mei. Acel "afara" e usor in plus, far nu l-as suprima, ci l-as inlocui. Hai sa vedem: tresar la suburbii de poem, pe maidan de poem, pe insule de poem... Barbat si microbist as zice: prins in offside de poem, asta ca o gluma. Intr-o gara, cum zice si Irinel mai cere ceva. In gara in care... nu mai cere nimic. Si renunt sa mai am vreo curiozitate. Dar aici realizez ca e deja pana mea si chiar nu are sens sa te influentez. Iti dau rosia in 5 ca sa te convingi si vizual ca meriti! Continua, joaca-te!

= Mulțumesc,	Nuta Craciun [26.Mar.23 20:34]
Liviu-Ioan Mureșan și BogdanGeana, pentru sfaturi, le accept cu recunoștință pentru că îmi prind bine. M-am tot jucat cu poezia asta și de fiecare dată, deschid cu mintea alte imagini dar încă nu am ajuns la cea mai potrivită. E o manieră de a opri timpul prin cuvinte, un joc care uneori se suprapune peste viața ta și împrumută o parte din ea, o dorință de a crea lumi pe care le măsori cu propria ta imaginație și simțire. Mulțumesc pentru semnul roșu, aș vrea să cred că îl merit, de jucat nici nu se pune problema, e una din puținele mele bucurii necondiționate.