| = măi, | Ioan Postolache-Doljești [10.May.23 09:29] |
| voi ăştea care umblaţi cu luna între urechi sunteţi ciudaţi. soră-ta îşi spală cu lacrimi obrajii şi tu cu noduri le-ghiţi şi rânjeşti. nu stai proţap ci o fofileşti în ascunziş de tăceri. ai grijă băiete că mă bagi în păreri... mi-a zis tata la înmormântarea unui drag din familie. aşa că înţeleg deplin trăirea durerii ascunsă-n poem... adânc final. înghiţite de eternul întuneric al morţii viaţa, cerul şi intreg universul sunt reduse la pâlpâirea umilă a unei lumânări ca un memento... bine ai revenit, nu mai pleca, rămâi că ne-a fost dor de tine... cu stimă şin respect, Ioan. | |