| + “the world is your oyster” | Zavalic Antonia-Luiza [02.Nov.23 06:51] |
| Citesc și mă adâncesc în mine însămi, sufletul meu a făcut riduri și a transpirat, m-au trecut fiori doar traversând aceste cuvinte ca o apă adâncă de care simt în egală măsură teamă și extaz. Sunt la marginea ființei mele și savurez fiecare gând picurat aici. | |
| = Antonia - Luiza | emilian valeriu pal [02.Nov.23 14:09] |
| Mulțumesc pentru rezonanță și apreciere. Și pentru mine a fost un fel de cufundare în adâncuri, pentru a ține de urât (în felul meu prea sărac în cuvinte) cuiva aflat într-un salon de chimioterapie. | |
| + Da | Gabriel Nicolae Mihăilă [10.Jan.24 11:04] |
| Am citit în ultima săptămână o parte din ceea ce ai mai scris. E un loc, în care, după cum am mai spus, găsesc constanță si prospețime, iar asta mă face să revin. Unul din lucrurile pe care le apreciez e faptul că îți păstrezi stilul și nu cazi în diverse capcane. Atmosfera creată e una care strânge, ca-ntr-o menghină, și De aceea am ales să las un semn tocmai aici. Un an nou bun să ai și multă sănătate! Mai trec! | |
| = Gabriel | emilian valeriu pal [10.Jan.24 14:14] |
| Mulțumesc pentru lectură și generozitate. Ceea ce am scris în ultima vreme e un fel de reconsiderare a importanței scrisului pentru mine. Un fel de a lăsa urme, ca Hansel prin pădure, uneori cu buzunare pline cu pietre, alteori cu pâine. Dacă cineva găsește drumul cu mine, cu atât mai recunoscător. Uneori, a vorbi singur cu voce tare te tine departe de capcana discursurilor publice în care nu spui nimic. Mulțumesc încă o dată. | |