| + Parere | Claudiu Tosa [15.Jan.24 13:53] |
| Un text simplu si scurt care insa mie mi-a placut. Transmite o stare de reverie, de contemplare dulce-amaruie, pierduta parca intr-un minimalism cuminte. Un singur lucru as schimba pentru a fluidiza complet citirea: „cu plansul lui din lacrimi de sticla“ in loc de „cu plansul lui cu lacrimi din sticla“ In felul asta scapi de „cucu“. | |
| = îmi aduce aminte | Gabriel Nicolae Mihăilă [15.Jan.24 13:55] |
| poezia intitulată "poem" de Ion Mureșan. Îmi plac griurile care curg din această personală. Simfonie. Mai trec! | |
| + Gălbioara de la Moara | George Pașa [15.Jan.24 14:06] |
| Introspecția stărilor sufletești, uneori la limita suportabilității, stări de multe ori contradictorii - la fel ca ființa umană, de altfel - răzbat aproape tot ceea ce scrie Ioana Negoescu. Un univers angoasant, îmblânzit cumva de senzația viului. O frumusețe care izbucnește și din „plânsul cu lacrimi de sticlă” al cerului, și din fragilitatea și intrarea în rutină a lumii. Sunt mai multe imagini poetice deosebit de expresive: „tot acest cer cu plânsul lui cu lacrimi din sticlă”, „o pasăre de pradă superbă care ar înghiți cerul din prima” etc. Deși volumul „jurnal cu tine o lighioană și restul lumii” (citit de mine zilele trecute) este unul reușit, aici parcă există mai multă decantare a cuvintelor, nimic nu mi se pare forțat la nivel expresiv. E și ceva mai multă luminozitate interioară. Sigur, glumind puțin, dar nu prea mult, aș putea spune că unviersul acesta e doar aparent deschis, fiindcă putem avea senzația lui Iona (la Sorescu) că a găsit ieșirea din captivitate, dar, privind pe cer, vede o altă mulțime de burți de pește. Cred că este primul semn de apreciere la vreun text de-al autoarei, însă, cred că niciodată nu e prea târziu să recunoști valoarea unei scrieri. :) | |
| + Casant | emilian valeriu pal [15.Jan.24 15:38] |
| Din punctul meu de vedere un text fragil la exterior, însă susținut de un ritm interior prădător. Personal, am rezonat cu ultima parte, pentru că nu sunt străin de senzația sfâșietoare că te-ar putea ataca tot ce viu după o stare de nemișcare. | |
| = Corectare | George Pașa [15.Jan.24 21:45] |
| "Universul" (nu "unviersul"), "un text de-ale autoarei" | |
| + Vin și eu pentru că: | Emilian Lican [16.Jan.24 08:31] |
| ,,totuși mă simt acasă" | |
| = i. | ioana negoescu [17.Jan.24 10:34] |
| Dragii mei, nu am mai intrat de mult pe acest site, dar acum simțeam nevoia de poezia ce se întâmplă aici. Acest atelier m-a ajutat enorm în viață și mă bucur că vă regăsesc. Cărțile unora dintre voi sunt în biblioteca mea și poate volumele mele au ajuns la voi, dar asta e mai puțin important. Important este că suntem aici și ne citim cu bucurie. Mereu am avut percepția că aici se petrece un miraculos dans al sufletelor. Scuze că am bătut câmpii, dar se vede că mi-a fost dor. Claudiu Tosa, mulțumesc mult. Ai dreptate, voi schimba acolo cu ”de sticlă”. Mă bucur că ești aici. Gabriel Mihăila, mă bucr că-ți trezesc amintiri, chiar dacă acestea sunt gri :). Mulțumesc! George Pașa, este extraordinar cât de acurat ai perceput textul meu de aici. Și da, trimiterea la Iona lui Sorescu a atins o coardă foarte sensibilă în ceea ce mă privește. Nu am cuvinte să-ți mulțumesc. Mulțumesc! Emil Pal, tu m-ai ținut în viață cu poemele tale într-o perioadă foarte grea, care nu a trecut încă, dar uite acest text s-a născut. Și e bine, chiar dacă știm cu toții, totul se naște din durere. Mulțumesc Emil, pentru tot! Emilian Lican, mă bucur mult că ai trecut pe la mine. Mulțumesc. Ne citim. | |
| = Introspectie | Mondea Adrian [24.Jan.24 15:02] |
| O imagine care capturează subtil conflictele interioare și complexitățile emoționale, ilustrând cum elementele aparent simple ale vieții pot purta în ele întregi povești și provocări. Mi-a placut. O stea virtuala. | |