| + Da | Gabriel Nicolae Mihăilă [20.Jan.24 12:05] |
| Un tex, în care se simte revolta, pe care l-am citit cap-coadă ca și cum aș fi trecut pe un pod suspendat din sticlă. Am găsit imagini puternice care vin Val-Vârtej, așa cum i-aș spune uneori lui Valeriu. Mi-a plăcut! Mai trec! | |
| = Gabriel, grazie | Valeriu D.G. Barbu [20.Jan.24 12:15] |
| vârtejesc spaime și dubii cu frica-n sânul deloc avramian! (nu mă întreba cât purta la sutien Avraam!) ... ”podul de sticlă s-a topit, a venit poetul și l-a stelit” | |
| + ei bine, | Ottilia Ardeleanu [20.Jan.24 12:29] |
| halucinant text, un drog, cu siguranță! un război mondial se petrece în trupul și mintea poetului. cum cred că ți-am mai spus, poemele tale au un umor fin, deși abordează foarte serios dramatismul, în diverse ipostaze. iar aici, în plus, tentantă este abordarea pe mai multe planuri, de parcă sari din real în ireal și invers, din trecut, în prezent, în viitor după un scenariu bine regizat. mi-a plăcut mult. | |
| = Ottilia, doamnă | Valeriu D.G. Barbu [20.Jan.24 12:36] |
| suntem încă tributari culturii grecești, tragismul e în toi, mondială este doar spaima (și mustul din gingii), nu vom găsi pacea altundeva decât în fiecare (când și-o va dori, de aia e și războiul, nu avem pace în noi înșine) planurile sunt halucinații semn că sunt pierdut și știi că drogul nu are nevoie droguri! umorul e dubiul | |