| = țin minte povestea bunicii | Stanica Ilie Viorel [26.Feb.24 22:57] |
| - treceau nemții, niște domni cu hainele curate, salutau cu respect, ieșeam la poartă să-i vedem, nu ne temeam de ei. când veneau rușii, doar zvonul că vin și era deja jale. ascundeam tot ce aveam și fetele și femeile mai tinere ne ascundeam. mda! | |
| + uneori | Gabriel Nicolae Mihăilă [26.Feb.24 23:39] |
| amintirile se așază liniștit pe foaie. Cred că este multă emoție în spatele poemului, deși ar putea fi interpretat diferit în funcție de cititor, de stare, etc. Îmi aduce aminte de câteva episoade pe care le-am trăit în copilărie. Copilul este cel mai distins observator. Ottilia conduce bine textul până la final, stârnind curiozitatea. Mi-a plăcut! | |
| + mi-a placut aceasta poveste | Leonard Ancuta [27.Feb.24 03:43] |
| e cumva cum ar veni de la mine de-acasa. aici e alta latura, una in care rezonez, una in care așa cum se spune, poetul e avatarul adevarului. nu pot sa nu remarc textul de aici, as fi chiar ipocrit. | |
| = Domnilor, respect! | Ottilia Ardeleanu [27.Feb.24 18:25] |
| Tego, eram o mucoasă când se întâmpla cu adevărat. Gabi, nici nu știi câtă emoție am când mă revăd în gânduri cu bunicii! Ba, de fapt, știi, așa simt. Leo, nu mă îndoiesc de sensibilitatea ta, de multe ori am simțit starea asta citind poemele tale legate de cei dragi. Bunicii mei au fost grozavi și poate că este singurul mod de a le mulțumi... Vă mulțumesc e prea puțin! | |