| + “femeia la care nu reușești să ajung“ | Zavalic Antonia-Luiza [01.Mar.24 00:47] |
| “așa e femeia la care nu reușești să ajungi a împins corabia nelocuită în larg a ridicat ancora prinsă în inimă acolo unde înmugurește iubirea a spălat podelele a cusut cadavrele cu grija fiicei mamei prietenei iubitei le-a aruncat într-o groapă comună apoi a lăsat capul pe spate până în punctul în care apa intră în urechi ca o liniște“ Deosebit poem dedicat femeii iubite. Emoții trezite parcă din cele mai îndepărtate lumi, dar care lovesc tulburător aceeași inimă. Fericită este cea căreia i s-au dedicat aceste versuri, muzei care dăruiește poetului această stare de liniște și împlinire. | |
| = * “femeia la care nu reușești să ajungi” | Zavalic Antonia-Luiza [01.Mar.24 00:50] |
| corectare “femeia la care nu reușești să ajungi” | |
| = Mulțumesc | Gabriel Nicolae Mihăilă [03.Mar.24 17:32] |
| Pentru popas, Antonia! Tare mă bucură prezența ta aici! Gânduri bune! | |