| = dezamagirile pot fi un impuls spre "inainte"... | Ologeanu Alexandra [30.Jun.07 07:09] |
| "Spre ce mă-ndrept acum eu, oare? Mai am ceva ce n-am pierdut?"Nu pot sa nu remarc profunzimea cuvintelor gravate,nu doar in aceste versuri, ci in intreg textul, dar si cea mai cruntă resemnare ascunde un strop de speranță. Și tocmai stropul de speranță ce nu ne lasă să murim în vise, ne împiedică să trăim în realitate... astept de asemenea si alte texte. | |
| = Probleme, dar se rezolva | Anghelina Tiberiu [30.Jun.07 23:17] |
| Nu vreau sa fiu rau dar versificatia lasa de dorit. desi rima se pastreaza in primele 4 strofe, ritmul nu este reusit 100%. Mi-au placut ultimele trei versuri, antiteza dintre obiectiv (soarele care rasare) si subiectiv (pata de lumina) dar acolo nu se mai gasesti nici macar rima, oprind astfel o citire cursiva a textului. | |
| = Posibilă explicație | Bogdan Olteanu [02.Jul.07 02:21] |
| Comentariile mă ajută mult. Versurile pe care le-am postat până acum sunt scrise acum câțiva ani. Nu vreau să spun că m-am cizelat între timp, dar acum evit anumite greșeli pe care înainte le făceam în mod constant. Am totuși o explicație pentru ultimele trei versuri: am vrut să apară ca o încheiere, ca o frângere a textului; de aceea textul este poticnit la final. Într-adevăr, tocmai stropul de speranță ne oprește să trăim în realitate. Mi s-a mai spus că trăiesc într-o lume a mea, a fanteziei și a visului. Dar mi-e greu să pierd speranța, pentru că ea a fost singura care m-a ajutat să trec prin cele mai grele momente din viață (de până acum). | |