| = despre îngrășare... | Romulus Campan Maramuresanu [28.Aug.07 18:09] |
| Jiene prieten, Bine văz eu, sau poezia-ți chiar e un amalgam voit de sfânt și profan? Ajuta-mă să-nțeleg: "Urcate pe lume din mine, Să sature veci de hoție –" "Îți dau câteodată o pâine, Dar nu din găleata de brânză!"?????????? "Și el să se-ngrașe de bine, Cum Tu te îngrași de dreptate!" Oricât de-aproape-L simțim pe Dumnezeu, tot n-ar trebui să-I confundam mărirea cu "îngrășarea"?!! Nu? Sau n-am înțeles eu bine, ceva? Cu prietenie. | |
| = Romulus Campan | Jianu Liviu-Florian [29.Aug.07 07:20] |
| Nu cred ca este greu de inteles. In aceasta poezie, am vrut sa fiu autoironic, sau chiar mai mult. Si nu am vrut sa fiu, ci chiar ccea ce descriu ca sunt, chiar asta sunt. Si daca cu ceea ce am descris mai sus imi ingras aproapele, si daca asta mai este si dreptatea lui Dumnezeu, sunt de calculat eternitatile lumina care ma despart de El. Care ne despart de El, zic, chiar. Exista, despre Dumnezeu, reprezentari standard. Dar oamenii sunt diferiti. Au si ei dreptul sa si-l reprezinte asa cum simt. O asemenea reprezentare gasiti doua poezii mai jos in lista mea, in "Priveghi cu Bunicul". Nu vreau sa fiu original, sau sa sochez. Vreau sa fiu sincer. Multumesc foarte mult pentru vizita, cuvintele sincere, intrebari, si raspunsuri. Cu respect, Jianu Liviu-Florian | |