| = steag alb | Nicolae Popa [12.Jan.08 13:51] |
| Ce imagine de mare maestru! O imagine care face din întregul poem o bijuterie: "și țigle așezate frumos împotriva ploii." Plus: "un steag alb. tivit cu roșu." "avea de toate în ea și lucruri și iluzii deopotrivă. și visul a ceea ce sunt acum." Adevărat, nu mi se pare justificat finalul cu povestea niciodată întreagă. Pentru mine ea e deja spusă, integral, ceva mai sus. Deși... Poate că asta-i capcana. Nu cumva m-am lăsat prins? Felicitări! | |
| + refugiu... | Romulus Campan Maramuresanu [12.Jan.08 18:45] |
| "ceruri blurate departe și țigle așezate frumos" Chintesență a unei duplicități obligatorii gustului indecis al regenerărilor. Un fel de "duce-m-aș da-aș și rămâne" perpetuu, "nedeslușit cu totul", siguranță rece a negurilor, pentru o existență tandră, fragilă... Interesantă șoseta, ultim refugiu al sensibilității piciorului obligat să suporte pantoful, într-o lume de spini. Poem inteligent, sensibil, felicitări. | |
| = cu întârziere... | Adela Setti [15.Jan.08 14:19] |
| mulțumiri Nicolae, Romulus. Adela | |