| = copilul o scoică adâncă lipită de timpanul meu | Maria Prochipiuc [02.Sep.08 23:37] |
| Un poem bine construit, cu ruperi pentru a da o notă gravă versului. Imagini deosebite: cea cu pepenele, melodie curgând sub piele... Asocierea stâncii aride cu Dumnezeu e poate contrastul sau poate o asociere, fiecare înțelege ce vrea. Poemul vorbește de la sine. Uneori dacă ești pregătit poți asculta glasul poeziei, important e să te apropii cu inima nu numai cu mintea . Pe lângă toate acestea poezia mai trebuie și simțită. Îmi place ultimul vers, e toată esența aici. Am citit mai multe poeme din pagina ta m-am oprit în mod deosebit la acesta, o steluță să slipească pentru încurajare. Succes pe mai departe! | |
| + intru cuvinte | Maria Prochipiuc [02.Sep.08 23:43] |
| Am promis steluța și am dat trimite comentariul înainte de a bifa. Să ne auzim întru poezie și cuvântul să ne vorbească și să ne silabisească tot ceea ce poate ascunde! | |
| = In cautarea inocentei pierdute | Elena - Simona Popescu [03.Sep.08 00:22] |
| Plafonarea si uitarea sunt adesea victorile vietii noastre. Ochii trec indiferenti pe langa frumusetea autentica. Ne pierdem naivitatea cu care sa privim lucrurile, preferand sa cream in noi gauri negre in care sa ne pierdem. Multumesc pentru steluta, pentru incurajare! | |