Members comments:

=  parere	emilian valeriu pal [14.Jun.06 18:19]
Un text bun de la titlu pina la coada. Mi-au placut indeosebi primele patru versuri. Ce-as fi inlocuit: "marcatorul"- mi se pare putin in disonanta cu textul. In plus, produce confuzie cu un marcaj de drum. Pe de alta parte poate s-a dorit accentuarea ideii de studiu si, in acest caz, e bine pus la locul lui. Mijlocul abecedarului mi se pare excelent, cel putin din punctul meu de vedere. Numai bine. Emil
=  Ca un dar	ramona iancu [14.Jun.06 18:53]
"Mă ridic dintre cuvintele acestea zicându-mi că fiecare iubire are în sine sămânța propriei distrugeri." Dezghiocarea are efect nefast asupra "totului". Fa-i din cuvinte descantece de... deochi, mai bine. Ca un dar.
=  D-le Paul...	Elena Toma [14.Jun.06 20:01]
cât adevăr..."fiecare iubire are în sine sămânța propriei distrugeri" ................................ vă citesc cu admirație
=  Ma ridic dintre cuvintele acestea	Rusu Cristina [14.Jun.06 20:09]
O poezie frumoasa, versurile ingrijite, calde. finalul mi-a placut mult. cu simpatie
=  nu pot	felix nicolau [14.Jun.06 21:54]
lasa sa treaca prea putin observat un text de dragoste autentic, adica tandru, melancolic, dar si tensionat interior, asa cum e iubirea reala si inalta. buna economia de mijloace.
=  părere	Liviu Nanu [14.Jun.06 22:39]
O poezie de dragoste foarte frumoasă, care m-a blocat la final. Spun "m-a blocat" pentru că personal așteptam altceva, seamănă cu o morală și parcă nu i-aș fi văzut locul aici, mai degrabă la început textului, să pornești de la această idee și s-o dezvolți. Adică există riscul ca cititorul să uite metafora din poem și să rămână cu această maximă care rupe fiorul liric.
=  ...	Paul Bogdan [14.Jun.06 23:39]
Am citit tot, gândesc eventuale schimbări.
=  discordanta?	Odãgescu Bogdan [14.Jun.06 23:42]
Am avut aceasi reactie ca si Liviu. Ultima strofa nu e in rezonanta cu ideea pe care o dezvolti pana acolo. De ce? Citesc din nou si am aceasi impresie. Textul imi place si ma intriga aceasta "discordanta". Cat de intentionata e? Se intampla sa scrii ceva avant cu totul altceva in minte, iar pe sfarsit te "dezvalui"... sa fie asta?
=  parere	Andu Moldovean [15.Jun.06 00:09]
Ma surprinde oarecum acest poem. Nascut din dragoste, ca un copil dorit, el se duce intai la gradinita - strofa intai. Apoi cineva (altcineva, nu el, poemul, decide ca e vremea sa mearga la scoala) - strofa a doua. La urma altcineva (chiar altcineva de data asta) zice doua vorbe si iese din scena, in sala sunt parintii care aplauda... ei isi aclama mereu copiii, chiar si la sedinta cu parintii. Bobadil.
=  :)	Monica Vajna [15.Jun.06 14:19]
primele două strofe- aparte. dar sunt convinsă că și ultima își are rostul...
=  +	Camelia Tripon [15.Jun.06 15:33]
deși mi-a plăcut nu cred "în sămânța propriei distrugeri" ci propriei reveniri, vă urez o sămânță a luminii duminică...
=  reflexoterapie	Popa Cosmin [15.Jun.06 18:26]
si nu ma refer la tine, ci la mine, si la poezia ta care mineralizeaza la un moment dat intreaga natura inconjuratoare, pot sa pun punct , fiindca altceva nu mai am de zis, mi-a intepenit glasul !
=  Mă ridic dintre cuvintele acestea	Maria-Magdalena Jindiceanu [15.Jun.06 19:56]
Mă ridic dintre cuvintele acestea... Frumoase cuvinte. Iar 'samanta propriei distrugeri' ar putea sa nu incolteasca niciodata
=  realități privite înțelept	Ela Victoria Luca [16.Jun.06 09:55]
când am citit poezia prima oară am simțit aici o privire directă asupra dragostei lumești, asupra unui destin indelebil, a unei asumări că legea firii va rămâne legea firii, iar pe "pământ avem de toate/și mai bune, și mai rele", o conștientizare și a sămânței de rău, și a sămânței de bine. De aceea finalul nu l-am putut elimina, dimpotrivă, am sentimentul că de-acolo se poate deschide o ală poezie, cel puțin pe același fir de înțelepciune. femeia aceasta care te citește ca pe un manuscris vechi, dintotdeauna, este însăși întruparea unei imagini eternizate. Și de aceea sensul se schimbă în strofa 2, când ea caută să afle din "a-b-c-DAR" un alt "necunoscut" (pas connu, in-connu) din bărbat. E un fel de paradis înscris în amândoi, din care vor afla semințele toate. Iar înălțarea din acele cuvinte (ridicarea e mai pământească, eu am perceput sensul de "înălțare") nu e decât a fi deasupra, adică a transcende "sămânța propriei distrugeri". Frumos. Și bine clădită tehnic și liric. Ela
=  mai unge lantul	DoDu [16.Jun.06 10:02]
Eu ma intreb ce-i ala marcator, dar tot versul e aiurea iar "a însușirii unor cunoștințe" scartaie ca un lant ruginit
=  Doade,	Paul Bogdan [16.Jun.06 15:12]
...ai dreptate. M-am ferit de "marcher". Nu cred că te înșeli nici asupra "însușirii...", am să mă mai gândesc. Slava Bogu că aici este un atelier, nu un club cu pretenții în care opera prezentată este perfecțiunea însăși;)
=  pe scurt	Emma Brad [16.Jun.06 15:27]
mi-a placut ideea de carte si carne indoita pe la colturi. daca accepti un sfat acela ar fi sa reiei ideea primelor 4 versuri si sa te feresti de poezia vorbita care in textul de fata incepe cu versul 5.
=  mulțumesc!	Paul Bogdan [18.Jun.06 06:51]
Variantă, nu neapărat finală, dedicată celor care au avut ceva de spus.
=  semn	Codrina Verdes [18.Jun.06 08:15]
Indraznesc sa spun ca-mi place mai mult cea de-a doua varianta, fiind mai concentrata. Versurie din finalul primei variante, se regasesc perfect la inceputul celei de-a doua. Versul "Subliniază idei cu unghia", are si o tenta erotica. In concluzie, cea de-a doua varianta contine si urme de erotism. Titlul ma duce cu gandul la degetul aratator, probabil chiar la asta te-ai gandit.
=  esența poemului e să recunoști femeia ca un partener de discuție	Bianca Marcovici [18.Jun.06 20:23]
"pentru a lăsa semnele trecerii ei, a studiului, desigur, a însușirii unor cunoștințe pe baza cărora urmează să trăiască aproape ca un bărbat." "Aproape ca un bărbat", desigur că spune totul. Optez pentru prima variantă.Mă miră că n-ai văzut esența ! bianca
=  mai egal decât femeia	Paul Bogdan [18.Jun.06 20:30]
Femeia poate fi cel mult "acceptată" ca partener de discuție și nu "recunoscută". Am glumit, desigur! Sper că nu mă bănuiți de misoginism, doamnă Bianca...