| = Ultima etapă nu există. Nici o etapă nu-i niciodată ultima... | Pandele Maricica [26.Jun.06 11:02] |
| Pasajul acesta e, intr-adevar unul dintr-un jurnal. L-ati curatat de metafore si de tendinta de a lua putin peste picior personajele pe care le-ati construit (unele, desigur)si lumea care v-a inconjurat, ati realizat o descriere ce merita tinuta minte. Daca ar fi sa judec fata de celelalte pasaje, acesta pare mai slab. Totusi, intr-o carte, un astfel de capitol e necesar. Nici un cititor nu poate suporta monotonia. Oricum, stilul dumneavoastra nu dispare, asa ca jurnalul nu ar risca sa para inconsecvent. Cu respect, Mari | |
| = apreciere inca odata corecta | radu-ilarion munteanu [26.Jun.06 21:02] |
| aprecierea o socotesc inca odata corecta. raspunzand comentariului tau la una din filele postate anterior, iti sugeram sa-mi scrii prefata la acest jurnal. adresa mea e practic publica, incat nu calc regulile facand aceasta precizare. astept parerea ta in privinta asta. | |
| = Propunere onoranta | Pandele Maricica [27.Jun.06 05:55] |
| Va multumesc foarte mult de invitatie. V-am raspuns la acel text. Mi se pare mai mult decat onoranta propunerea dumneavoastra si am sa scriu parerea mea la aceasta carte. Totusi, nu cred ca merita sa ajunga in prefata cartii dumneavoastra, caci acolo ati fi meritat sa publice cateva randuri despre dumneavoastra critici consacrati, cu autoritate, v-ar face o mai buna reputatie. Adresa mea de e-mail este [email protected]. | |
| + adagio, o partitura meritoasa, cristal | Bianca Marcovici [01.Jul.06 05:56] |
| Piesa mea favorita, Adagio...Rodrigo cred ca la compus ca partitura pentru chitara, tocmai sa-ti redea simtamintele pe care le-ai pierdut, sa-ti redea curatenia sufleteasca, sa-ti redea firul clar al evidentei, mai ales cand ai gresit in interpretari, mai ales cand te-ai indepartat de ce esti si te inaltza! Pagina de jurnal cam prea plina. Se putea separa multe din cele de pe marginea plusata a povestii.Dar, puterea muzicii este vazuta de fiecare artist al cuvantului , poate alfel.Amalgamul putea fi pur fara impuritatile doinei, zic eu dar, e numai o sugestie! Eu am auzit partitura si cantata , adica si voce! | |
| = sa nu ne mintim | Bianca Marcovici [01.Jul.06 06:00] |
| o mica corectare: Rodrigo "l-a compus" tocmai sa nu ne mintim!Sa fugim de impostura! bianca | |
| = sa nu ne mintim | radu-ilarion munteanu [01.Jul.06 11:14] |
| iubesc aceasta parte a doua a concertului aranjuez de exact atatia anicat scrie in fila de jurnal, iubesc intregul concert exact din momentul intalnirii cu el ca atare, tot cum scrie in fila, de altfel ai vazut ca am facut referire si la cel putin doua din versiunile vocale. dar nic iodata nu m-am gandit la semnificatia asta. iti sunt recunoscator pentru a mi-o fi revelat, caci se inscrie perfect in logica receptarii mele emotionale a piesei. | |
| = "Mon amour, sèche les fontanes, mon amour" | Bianca Marcovici [01.Jul.06 20:43] |
| Da, eu ma referisem la cu totul alta interpretare, poate cea mai autentica, dupa mine, cea a chitaristului Manuel Cubedo si orchestra din Barcelona condusa de Rafael Ferrer! Iar ca voce nu retin numele, important e ca nu te poti gandi decat la prima dragoste ... | |
| = daca l-ai ascultat pe zsapka jozsef... | radu-ilarion munteanu [01.Jul.06 22:40] |
| am ascultat multi chitaristi spanioli, nu stiu daca si pe asta sau nu. tocmai asta spuneam, nici unul nu are forta slovakului care e tigan ungur. dar farmecul naturii umane sade in diversitate | |