Members comments:

= parere
emilian valeriu pal
[20.Aug.06 14:06]
Citind textul asta, mi-am adus aminte de o nuvela a lui Camil Petrescu, Zair.
Placut, cu mici exceptii, unde sint citeva locuri comune, cel putin pentru mine.
Emil
+ "melancolie ireversibila" de dupa nunta...
Bianca Marcovici
[21.Aug.06 15:35]
Tu mă gonești cu cravașa de jokeu falic,
Clipesc stupid, înțeleg că am pierdut jocul, cărțile erau măsluite ()o enormă, ireversibilă melancolie.. "

n-ai pierdut jocul, nimic nu e masluit,brumaru erotic, fiecare insa cu ustenislele lui artisitice.
maninca in continuare jaratec, desfide rigorile, sparge canoanele fiintelor indragostite de cuvinte si-ticlarifica daca "pinguinul" isi mai are locul in singuratatea labirintica a intestinelor.
nunta e semnul visat, de armistitiu, de impacaciune.sterge din memorie uratenia...si lasa, undeva o lumina, spre care sa ne indreptam tacuti.
cel mai trist e ca, nimic nu poate fi inlocuit, totul se transforma...poemul in proza corespunde secolului nostru religios care desfide stare de rau , stare pe care nu poti s-o definesti! e un poem nesuperficial care merita citit si inteles.

+ "melancolie ireversibila" de dupa nunta...
Bianca Marcovici
[21.Aug.06 15:35]
Tu mă gonești cu cravașa de jokeu falic,
Clipesc stupid, înțeleg că am pierdut jocul, cărțile erau măsluite ()o enormă, ireversibilă melancolie.. "

n-ai pierdut jocul, nimic nu e masluit,brumaru erotic, fiecare insa cu ustenislele lui artisitice.
maninca in continuare jaratec, desfide rigorile, sparge canoanele fiintelor indragostite de cuvinte si-ticlarifica daca "pinguinul" isi mai are locul in singuratatea labirintica a intestinelor.
nunta e semnul visat, de armistitiu, de impacaciune.sterge din memorie uratenia...si lasa, undeva o lumina, spre care sa ne indreptam tacuti.
cel mai trist e ca, nimic nu poate fi inlocuit, totul se transforma...poemul in proza corespunde secolului nostru religios care desfide stare de rau , stare pe care nu poti s-o definesti! e un poem nesuperficial care merita citit si inteles.

= Despre cartile masluite :)
carmen mihaela visalon
[21.Aug.06 16:59]
Mai Adrian, mai,

In primul rand, imi pare rau, dar ma bucur ca esti sincer.

In al doilea rand, remarc ca, in ciuda tuturor necazurilor, ti-ai pastrat puterea de a visa el zorabi si mirese si de a "GOBLENA" cu fir de matase pervers pe itele incurcate ale zilei, un univers un desen selenar.
In al treilea rand:

Clipesc stupid, înțeleg că am pierdut jocul, cărțile erau măsluite, dușmanii practicând ritualuri pagane și noi neinvitații lăsați la gard cu buza în vânt, rupți în cur de o enormă, ireversibilă melancolie...

To be able to add comments you must be browsing using the language this text uses.

Use the existing link (near text registration date), or choose the specific language and acces this text again.

Go back !

= parere	emilian valeriu pal [20.Aug.06 14:06]
Citind textul asta, mi-am adus aminte de o nuvela a lui Camil Petrescu, Zair. Placut, cu mici exceptii, unde sint citeva locuri comune, cel putin pentru mine. Emil

+ "melancolie ireversibila" de dupa nunta...	Bianca Marcovici [21.Aug.06 15:35]
Tu mă gonești cu cravașa de jokeu falic, Clipesc stupid, înțeleg că am pierdut jocul, cărțile erau măsluite ()o enormă, ireversibilă melancolie.. " n-ai pierdut jocul, nimic nu e masluit,brumaru erotic, fiecare insa cu ustenislele lui artisitice. maninca in continuare jaratec, desfide rigorile, sparge canoanele fiintelor indragostite de cuvinte si-ticlarifica daca "pinguinul" isi mai are locul in singuratatea labirintica a intestinelor. nunta e semnul visat, de armistitiu, de impacaciune.sterge din memorie uratenia...si lasa, undeva o lumina, spre care sa ne indreptam tacuti. cel mai trist e ca, nimic nu poate fi inlocuit, totul se transforma...poemul in proza corespunde secolului nostru religios care desfide stare de rau , stare pe care nu poti s-o definesti! e un poem nesuperficial care merita citit si inteles.

+ "melancolie ireversibila" de dupa nunta...	Bianca Marcovici [21.Aug.06 15:35]
Tu mă gonești cu cravașa de jokeu falic, Clipesc stupid, înțeleg că am pierdut jocul, cărțile erau măsluite ()o enormă, ireversibilă melancolie.. " n-ai pierdut jocul, nimic nu e masluit,brumaru erotic, fiecare insa cu ustenislele lui artisitice. maninca in continuare jaratec, desfide rigorile, sparge canoanele fiintelor indragostite de cuvinte si-ticlarifica daca "pinguinul" isi mai are locul in singuratatea labirintica a intestinelor. nunta e semnul visat, de armistitiu, de impacaciune.sterge din memorie uratenia...si lasa, undeva o lumina, spre care sa ne indreptam tacuti. cel mai trist e ca, nimic nu poate fi inlocuit, totul se transforma...poemul in proza corespunde secolului nostru religios care desfide stare de rau , stare pe care nu poti s-o definesti! e un poem nesuperficial care merita citit si inteles.

= Despre cartile masluite :)	carmen mihaela visalon [21.Aug.06 16:59]
Mai Adrian, mai, In primul rand, imi pare rau, dar ma bucur ca esti sincer. In al doilea rand, remarc ca, in ciuda tuturor necazurilor, ti-ai pastrat puterea de a visa el zorabi si mirese si de a "GOBLENA" cu fir de matase pervers pe itele incurcate ale zilei, un univers un desen selenar. In al treilea rand: Clipesc stupid, înțeleg că am pierdut jocul, cărțile erau măsluite, dușmanii practicând ritualuri pagane și noi neinvitații lăsați la gard cu buza în vânt, rupți în cur de o enormă, ireversibilă melancolie...