| = text de desfatare :) | Elena Albu [27.Nov.06 10:02] |
| Felicitari ! Trecusem de multe ori pe langa carte si ma frapa titlul ei. Acum mi-ai oferit o imagine de ansamblu. Si nu mi s-a parut tratat in maniera subiectiva( n-as fi ajuns la sfarsitul articolului in acest caz !), dimpotriva, mi-a placut stilul tau si asemanarile pe care le gasesti(literatura,pictura). | |
| = hyperionisme | felix nicolau [27.Nov.06 12:51] |
| sper sa te conving sa o citesti, chiar ca aduce ceva nou, tragic si real spectaculos. | |
| = este | Florina Daniela Bordieanu [27.Nov.06 14:00] |
| una din cartile care mi-au placut, din cele citite anul acesta, care mi-a marcat ceva nopti si dupa ce-am terminat-o. recenzia ta atinge aproape toate aspectele, iar cartea asta merita citita cu sufletul p.s. nu lipseste un "fi" aici? "până la a nu mai recognoscibilă" | |
| = Felix - sau ce face o călăuză | Adrian Firica [28.Nov.06 15:49] |
| ... vineri-noapte, m-a scurmat în fund, de m-am trezit cu "Istoria literaturii italiene", a lui De Sanctis, pe genunchi. dup-aia am citit, la-ntâmplare, din "Craii de curtea-veche". mi s-au înfipt în minte două lucruri: - "când convorbirea lâncezește, tot ce-ți trece prin minte e să treci de la sărăcia lucie la avuție, după atâția ani de închipuire" (asta de la Matei Caragiale citire); - "cel mai vechi document al literaturii noastre este socotit a fi cantilena, ... inițiată sub Frederic al II-lea, despre care Dante spunea..." (că așa spune De Sanctis). aste două lucruri m-au băgat la idei, așa încât acum, la trei zile distanță, sunt convins că fiecare istorie a literaturii trebuie să înceapă de acolo de unde merită să fie urmărită. dificil e să dai peste călăuza potrivită. | |
| = aglaia s-ar bucura | Anni- Lorei Mainka [28.Nov.06 19:27] |
| daca ar fi reusit sa ramina in viata, s-ar fi bucurat sa citeasca articolul tau. iar acum cind nu mai e, bine ca a fost in stare sa ne lase alb pe negru cruzimile realitatilor care exista, dar marea majoritate intoarce capul, ea a reusit in scurt timp cu putine carti sa ne trezeasca ptr scurta vreme, sa ne faca sa ne poticnim in binele in care lincezim, ultimul ei roman m-a uimit, m-a facut sa-i dedic tirziu citeva versuri, sa ma caiesc , ca atunci cind era in viata nu i-am dat un telefon , evident crezind ca timp mai e...si sa o intreb cum isi supravietuieste teribila durere , imaginile,. dar murise ....asa e realitatea , te trezesti si cind incepi sa te indrepti spre ea, o gasesti ingropata sub pietrele timpului , dupa alte legi decit cele pe care ni le adunam noi de prin carti, multumesc de articol in numele celor putini care au cunoscut-o | |
| = Recenzii pozitive | Anton Potche [01.Dec.06 23:20] |
| Servus Felix! Toate cele trei cărți ale Aglajaei Veteranyi au fost recenzate de regulă foarte pozitiv de foiletoanele germane. Astfel, Hans-Peter Kunisch a scris în SÜDDEUTSCHE ZEITUNG la 13 octombrie 1999 că stilul autoarei nu s-ar lăsa îngesui într-o ladă gata confecționată. Ar fi mai degrabă rezultatul unui „vârtej de mai multe stiluri de limbă” (Sprachstile), din care Veteranyi creează până la urmă ceva nou. (De ce fierbe copilul în mămăligă). Recenzând romanul „Das Regal der letzten Atemzüge“ (Regalul ultimilor răsuflări) Pia Reinacher a scris în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, din 3 decembrie 2002, printre altele: „Propozițiile naive care au izvorât din lipsa graiului (Sprachlosigkeit) dezvoltă o ciudată putere explozivă. Reducția, economia extremă în procesul de folosire a cuvintelor fac parte din semnele de recunoaștere a prozei sale. Este ca și cum aceste plăsmuiri condensate de limbă ar constrânge haosul general al vocilor, s-ar opune culisei gălăgioase și ar imprima propria poveste pe această folie.” În paginile ziarului elvețian NEUE ZÜRCHER ZEITUNG (18 ianuarie 2005) Mirjam Sieber nu își ascunde tulburarea, când vorbește despre scene grotești și violente. Dar totuși ajunge la concluzia că cele 87 de bucăți de „mini-proză“ din volumul „Vom geräumten Meer, den gemieteten Socken und Frau Butter - Erzählungen“ (Despre marea evacuată, șosetele închiriate și doamna Butter – Povestiri) ar fi de o „exhaustivitate“ iritantă, de fapt specialitatea lui Aglaja Veteranyi. Din cele ce am citit despre Nora Iuga și citind recenzia ta pot să nutresc speranța că și cititorii români vor putea savura din stilul de povestire în ritm stacat, dar ornat și cu multe sincope, ale acestei scriitoare care ne-a părăsit mult prea timpuriu. | |
| = Anton, respecte | felix nicolau [02.Dec.06 22:37] |
| excelenta completarea ta, care nu poate decat sa completeze fericit articolul meu. sper ca nu pt mine ai dat traducerea din germana, eu fiind pe jumate austriac :). | |
| = Obiectiv, subiectiv .... | Ioana Geacăr [03.Dec.06 00:47] |
| Am citit articolul tău sobru structurat și destul de obiectiv, în ”Luceafărul”, felicitări! Spun ”destul” pentru că totuși iată ce mi-a atras atenția: ”Mama este un model ratat, impus și detestabil, chiar dacă iubit arhetipal”, de fapt cuvântul ”detestabil”. Nu este un gest subiectiv, nu este o impunere a preferințelor morale ale criticului? | |
| = A chinui fie și imaginar un copil | Camelian Propinatiu [03.Dec.06 12:49] |
| Nu mă îndoiesc că această carte este înnoitor scrisă de Aglaja Veteranyi, dar mă îngrozește un fel de fascism al ieșirii din monotonie. Expresia "Warum das Kind in der Polenta kocht" ar trebui să ne producă greață, dar uite că ea răscolește inconștientul și îl obișnuiește cu niște orori care s-ar putea să re-vină, de îndată ce o foamete mare ar cuprinde din cine știe ce joc de ozon planeta! Knut Hamsun a exprimat o parte din aceste neliniști fără a putea evita nimic. | |
| = Ioana, Camelian, reverences | felix nicolau [03.Dec.06 15:14] |
| Ioana, sunt onorat ca te-ai expus la lectura articolului meu, sincer. Acuma, ce sa zic, plecand de la tata Baudelaire si de la ce zicea el intr-un Salon din 1846, incerc sa vin cu o viziune corecta, dar pe cat posibil subiectiva. Am inceput sa obosesc de aceasta "political correctitude", care urmareste cu ipocrizie parvenirea prin integrarea in grup. asa ca sper sa nu te superi prea tare pt ipseitatea mea incapatanata. Camelian, avand in vedere poeticitatea numelui tau, imi permit sa-ti semnalez ca si eu aici, pe site, ma intitulez Hamsun. Acuma, chiar daca nu am schimbat multe lucruri,cel putin le-am semnalat... | |
| = Pb veche: literatura ca oglindă de-a lungul drumului... | Ioana Geacăr [04.Dec.06 11:17] |
| Felix, ipseitatea ta încăpățânată te face să scrii bine. Eu m-am agățat doar de un semn, sunt sigură că orice personaj își găsește un avocat bun... Carmelian amintește de Knut Hamsun care a spus bine despre realitatea încrengăturii sec XIX-XX cu mijloacele artistice specifice ”Copiilor timpului lor”: tăceri pline de înțelesuri, aluzii, gesturi, semne simbolizate. Aglaja vorbește dintr-o altă încrengătură, cu limbajul dur și agresiv al timpului în care a trăit. | |
| = ioana | felix nicolau [04.Dec.06 21:05] |
| din pacate traim intr-o epoca a ochiului, a simultanului, iar aglaja e prea poetica pt a fi inscenata cum trebuie. dar textele ei sunt un musai in ale lecturii. | |
| = bine ca le-a trait ea! | Anni- Lorei Mainka [27.Mar.10 15:18] |
| am apasat si pe status, iar pe Lenau nix.... incepe furtuna, ma duc dupa mincare, lupul s-a retras in padure, eu capra fara iezi voi purcede sa imi adun rezervele de peste iarna, dar astept si inutilitatile literare, cum le numea tata, cu mari multumiri pentru scrierile ptr Aglaija, imi era tare draga.....dar o chinuita peste poate si toti s-au mindrit apoi cu scrierile ei, si ea asta nu a suportat, nici nu mai avea cu ce! | |