| = foarte bun | Ioana Barac Grigore [03.Dec.06 15:04] |
| excelent text, ca mereu. si foarte ancorat in realitate. felicitari mari! | |
| = a fi sau a nu fi | Elena Marcu [03.Dec.06 15:20] |
| Mulțumesc, Ioana. Venind din partea ta, consider comentariul mai mult decât o apreciere, o confirmare. Măcar până la următoarea recitire a textului, când mă vor apuca iar dilemele asupra lui.:) | |
| = la mai multe si cel putin la fel de bune! | Ioana Barac Grigore [03.Dec.06 15:26] |
| maxima: te indoiesti deci ai flexibilitate... :) | |
| = elena cea care umblă călare pe calul din surcele, în troia fiscală... | ioan peia [10.Dec.18 14:27] |
| dă-mi voie să-mi scot pălăria în fața spiritului tău tăios și stilat! o dată, pentru că: unu: - m-ai răcorit pe suflețel, întrucât mâncat îmi sunt și eu de fițele savante ale fiscalității celei atotstăpânitoare, carele ne îndosariază pre noi în conceptele ei funambulești și... doi: pentru că, mai zilele trecute fix, o tanti funcționară de același rang apocaliptic, mi-a zis, cu importanța ei dată peste marginile din dotare: "păi, să vezi matale, iubite contribuabile, cazul acesta comportă două SPEȚE"!, așa a zis, "două Spețe", ehei... ... și mi le-a enumerat, didactologic, pe prima: "matale, trebuie să plătești pen'că așa cere regulamentu'", "care... /regualament/?!!", întreb siderat de de acuitatea impardonabilă a formulării... "mai informează-te, mai informează-te...", și m-a concediat, impozant și simultan, sastisită de minima mea importanție plătitoare, care îi procură ei salarul necesar pentru a mă trata ca pe o rufă întinsă al uscat. nu am mai apucat, deci, să aflu care fu Speța a Doua "regulamnetară" și sacrosanctă, dar voi avea prilejul să aflu data viitoare, când va fi să fie... în particular, tare mult îmi place scriitura ta! | |
| = mai mai of of | felix nicolau [03.Dec.06 15:38] |
| eseu cu zvacniri dramatice,in sens dialogic - esti un nou ion ghica. ai trecut la terapii finantziste,ceea ce iti e la indemana. nu-ti deschizi un cabinet? in singapore, de pilda, unde se scrie proza "stupore" | |
| = orrore | Elena Marcu [03.Dec.06 16:02] |
| Ioana, n-ai idee ce flexibilitate am, mai ales când merg în mâini pe sârma fiscală. Mulțumesc din nou. Ioane, măi domnule contribuabil, nu cerceta aceste legi! Speța a doua e firească: regulamentul e functionara publică însăși. Pentru scurtă vreme și într-o altă viață, am lucrat în Ministerul Finanțelor. Ãia făceau regulamente. Și să vezi tu ce mai regula...menta o directoare adjunctă de două ori pe săptămână, între orele 12 și 14, când se închidea în birou și nu făcea nici mai mult, nici mai puțin, decât PEDICHIURA! Of, Felix, n-ai înțeles. Cum ar putea fi terapie finanțistă, când fix fiscul îmi zguduie neuronii sensibili și din ce în ce mai puțini? E proză „orrore”. Vă mulțumesc. | |
| = aha! | ioan peia [03.Dec.06 16:07] |
| și picioarele unde le ținea? cumva, sus pe lustră?!! | |
| = Mai informează-te!:) | Elena Marcu [03.Dec.06 16:14] |
| Ești tendențios și nedrept. Scopul scuză mijloacele și important e că ieșeau regulamente. Pe care să te văd eu acuma cum îndrăznești să nu le respecți.:) | |
| = elena marcu | Ramona Ungureanu [03.Dec.06 16:17] |
| mdeah! eterna si fascinanta romanie! bleah! textul e ... ok. :) | |
| = Ramona | Elena Marcu [03.Dec.06 16:39] |
| De la „bleah”-ul României până la „ok”-ul textului eram deja derutată. Abia la al doilea gând am realizat că ar fi fost mai bine să fie pe dos.:) | |
| = nu... | ioan peia [03.Dec.06 17:42] |
| ... nu îndrăznesc, ce e drept! | |
| + death and taxes | Hanna Segal [03.Dec.06 20:29] |
| Nici Dante nu putea sa faca o cronica mai buna purgatoriului. Nu chiar un text terapeutic de data asta, dar cred ca il putem incadra la horror cu accente de umor/umori negre. Pe mine m-a luat cu fiori cand l-am citit, amintindu-mi ca prin ceata podelele vechi si scartaitoare de la circa financiara unde ma punea mama sa stau sa cozi pentru impozite si goana fara sens de la un ghiseu la altul, pachetul de cafea scos din canadiana si varat cu fereala intre ghearele manichiurate (evident nu la ghiseul bun, “copilu’tampit, de unde mai luam acum alt pachet?” zicea mama aplicandu-mi un ghiont discret)… Intre timp realitatile noastre faceau schimb de poze cu holuri lungi si frectii mentolate si eu ma umileam amintindu-mi cum ma plangeam de birocratia mea computerizata, fara cozi si fara gheare. Dar nu mai fac. | |
| = Hanna | Elena Marcu [03.Dec.06 23:50] |
| Hanna, vezi bine, nimic nu s-a schimbat din copilăria ta pe la ăștia și, să-ți spun drept, și pe mine mă ia cu fiori în fața imaginii unui copil care-și face loc pe-acolo. Mă bucur pentru steluță și îți mulțumesc. | |
| = you may win by sin | noemi kronstadt [04.Dec.06 19:02] |
| elena, cherie, sunt crunt dezamagita de obstinatia perversa cu care ai vrut sa intri in randul lumii si, mai ales, in legalitate...dar te inteleg perfect singurele cinci minute de spaima pura si inflamanta pe care le-am avut in ultimii zece ani, le-am trait in the dead zone cu pricina, in cursul unui experiment de terapie ocupationala, in care mi s-a pretins sa traiesc integralamente in lumea reala si , ca si cum n-ar fi fost deja daramator, in cea legalizata cf.monitorului oficial dupa cele cinci minute de un diabolism profesionalizat, in care identitatea mea capatase aura unui mafiot moscovit, am intrebat doar daca voi ajunge la jilava, fericita doar ca fortul vechi este perimetru turistic si nu viitoarea mea locatie noroc ca experimentul a fost scos in afara legii, iar firma cazuta in custodia mea si-a revenit in mod spectaculos ,datorita politicilor mizericordioase ale finantatorilor externi am descoperit, astfel, ca si pentru legalitate trebuie sa fii dotat cu vocatia corespunzatoare, ca in codul meu genetic exista o veriga lipsa la alineatul respectiv si ca ma simt admirabil, fara si mai admirabil mi s-a parut textul tau, drept pentru care ma ofer sa te pun la punct cu tot ighemoniconul unei clandestinitati miraculoase | |
| = Noemi | Elena Marcu [04.Dec.06 20:36] |
| Mărturisesc, am sărit eu însămi gardul în anumite situații, nu o să fac acuma pe lupul moralist, dar nici nu am o problemă majoră de acceptare a legalității sau de adaptare la ea, atâta vreme cât în numele ei nu se dezvoltă aberații crase, tot mai constrângătoare, sufocante, birocratice și devieri de la bunul simț elementar. Culmea e că obstinația mea perversă de „a intra în rândul lumii” (iaca, pun ghilimele pt ca numai rândul lumii nu e coșmarul ăla) mi-a adus, pe lângă reducerea la jumătate a neuronilor, culmea, supape, reacții și întâlniri cu o mine însămi pe care nu o știam până atunci. Firește că nu i-aș mulțumi pentru asta unei madame Dobrescu. Îți mulțumesc însă ție pentru comentariu și sunt curioasă să iau notițe despre strălucirea clandestinității miraculoase.:) | |
| = cam asa-i dar nu peste tot.:) | Andrei Badea [05.Dec.06 10:42] |
| text bun, cizelat migalos, juicy si plin de volutele unor fitze cunoscute. Pt. informatie: La sectorul unu e mai bine. In agenda mea de experiente am si eu cateva intersectii de acest gen. Fost pe-acolo, e adevarat eram calare pe un ton mai agresiv si blindat cu o mimica care indica o determinare feroce de a termina treaba in 20 de minute. N-o sa-ti vina sa crezi dar a functionat. . ' vezi ca daca stai prea mult pe c. ala gras s-ar putea cunosc purgatoriul descris asa de | |
| = Ba îmi vine să cred | Elena Marcu [05.Dec.06 11:11] |
| Firește că nu e peste tot așa și am învățat să mă descurc chiar și în situațiile astea, cu sau fără ton agresiv, deși prima experiență nu a fost departe de un coșmar. Sigur că ai dreptate. Ce vreau să precizez însă este că textul de față este un text literar, chiar dacă nu pare, nu o filă de jurnal. Am avut supriza ca la textul acesta să primesc până și consolări de genul "mi-e milă de tine prin ce treci".:)) Dar nu e o reclamație sau o lamentare la care aștept soluții, ci să zicem o fotografie.:) Mulțumesc pentru aprecieri, ca și pentru sugestii.:) N-am înțeles ultima frază! | |