| = Fiecare are felul lui de a îl evoca pe Dumnezeu | Constantin Codreanu [27.Jan.07 19:27] |
| Romulus, fiecare are felul lui de a îl evoca pe Dumnezeu. Eu o fac prin provocare, persiflare, chiar hulire, pe undeva (a se vedea „Dumnezeu face dragoste cu prostituate-îngerași”), asta nu înseamnă însă că nu pot citi și încerca să savurez poeziile scrise de tați a 5 copii:)! Văd aici un text în care ai încercat să faci un amestec duios de religie și neaoșism mioritic, dacă aș fi rău aș spune că nu e nimic altceva decât un act de legionarism, alias, fascism de tip românesc de inspirație Zelian-Codreniană, dar, desigur, ar fi o exagerare, deși dreptul la interpretare mă lasă liber în a o face:). Toate bune și frumoase, dar, nu te supăra, „am avut tupeul” și „parașuta” par a fi rupte de restul poeziei, dacă tot încerci să fii smerit, fii până la capăt! Cu drag, Constantin | |
| = da, da... parașuta | Romulus Campan [27.Jan.07 20:18] |
| Prietene maestre, Când ți-am citit poezia cu pasajul pe care tocmai l-ai amintit, care depășește orice hotar al bunului-simț artistic, mai aruncând pe geam și orice urmă de respect față de eventualii creștini care te-ar citi, m-am gândit să-ți scriu, dar n-am putut de rușine și durere. M-am rugat și înghițit durerea, că noi nu ardem steaguri, momâi și altele. Dar mă rog, cum spui, libertatea de exprimare este în vigoare, cel puțin până la judecată. În ceea ce mă privește, ai observat exact ceea ce am dorit să scriu, intenționat și cu exact cuvintele pe care le vezi. Smerenie? Tu-mi pomenești de ea? Oh, please... Cu același respect, | |
| = era să uit... | Romulus Campan [27.Jan.07 20:27] |
| Constantine, De unde ți-a venit ideea asta absolut abjectă, deplasată și jalnică (degeaba învârtită printre degete) cu legionarismul, fascismul românesc, Zelea Codreanu etc? Mă lași absolut fără cuvinte! Dpdv legal, poți fi acuzat de tentativă de defăimare din rea-voință. Dacă mai treci pe la mine, fă bine gândește-te cui îi scrii, și ce scrii. Libertatea-ți de exprimare nu mă obligă să înghit murdăriile pe care ți le permiți. fără | |
| = Unless vii cu contraargumente și nu cu catalogări | Constantin Codreanu [27.Jan.07 20:41] |
| Îmi pare rău că nu ai citit poezia de care ți-am spus - "De sărbători" - și mai ales comentariile mele la ea, poate ai fi înțeles... În rest, dacă ai citi câte ceva din ceea ce presupunea legionarismul românesc, doctrină, însemne, valori, ai înțelege și asta. Îmi pare rău că judeci (au auziet cumva de "nu judeca și nu vei fi judecat") ideea mea ca fiind "abjectă, deplasată și jalnică" mai bine veneai cu contrargumente, nu cu catalogări... Iar cu "Dpdv legal, poți fi acuzat de tentativă de defăimare din rea-voință" ești de-a dreptul ridicol:)! Nu vreau să continuăm această discuție, unless vii cu contraargumente și nu cu catalogări. Nu mai trec pe aici, cu siguranță! Cu drag și lipsindu-mă fără părere de rău de respectul tău, Constantin | |
| = dacă totuși mai treci pe-aici... | Romulus Campan [27.Jan.07 22:25] |
| 1.Dacă i-aș scrie mamei mele de ziua ei "te-am imaginat făcând dragoste cu câinele-ți aseară", crezi c-ar mai interesa-o restul? 2.În ceea ce privește legiunea arhanghelului Mihail, mi-ajunge Iorga. Valori? 3.Judec? Mi-am scos deja bârna din ochi... 4.Contraargumente? Aș citi întâi argumentele, nu jongleria din comentariul tău. After... eu. 5.Nu mai treci pe-aici? Păcat. În tranșee până și dușmanii se mai întâlnesc darmite aliații cu păreri poate diametral opuse. Sau ai crezut că "părintele" Romică nu știe să spună decât blagosloveli pe glas de turturică? Cu drag, dar fără respect? Fii consecvent române! | |
| = Argumente și punct final. | Constantin Codreanu [27.Jan.07 22:45] |
| 1. Cred că ai dreptate, nici eu nu aș spune așa ceva mamei mele, crede-mă, mai ales că nici ea nu ar fi în stare să înțeleagă (accepte) așa ceva, cum nici tu nu poți 2. Argumente: miortismul ascuns în "desagă, colț de rai, doina, fluier de soc", apoi militarismul din "Permisie și parașută". După cum bine știi, to put it simplz, legionarii se sprijineau pe specificul național și pe ortodoxie în demersurile lor, prezente aici și la tine, deci... 3. Uite niște fragmente din alte comentarii de-ale mele: "Ioana, ca să înțelegi predilecția mea pentru „focul” din tilul poeziei, hai să îți spun următoarele: când aveam vreo 15 ani, eram foarte religios (cu timpul, din păcate, m-am mai schimbat) și frecventam regulat biserica din comună. Ca urmare, într-o bună zi, a venit unul din asistenții preotului, cei cărora li se spune „ipodiaconi” (un rang bisericesc inferior diaconului) și mi-a spus că preotul vrea să-mi vorbească. Am mers în altar unde mi s-a spus că, ținând cont de CV-ul meu și de scrisoarea de recomandare (altfel spus, vorbește lumea:)) aș putea să devin și eu unul din cei trei ipodiaconi. Am acceptat voios (adevărul e că veneau destule fete la biserică de vârsta mea și orice prilej de a ieși în evidență trebuia exploatat la maximum:)), mai ales că biserica, deși destul de mare, se dovedea neîncăpătoare în fiecare duminică/sărbătoare pentru că preotul avea dezlegare la citirea Cărții Sfântului Vasile (cei „mai merși” la biserică dintre noi știu ce înseamnă asta) și, în plus, erau vreo 2-3 posedați care întregeau un show absolut excepțional, mai ales la citirea Sfintei Evanghelii (nu intru cu nimeni în polemică vizavi de cât adevăr și câtă prefăcăorie era în acele posedări). Odată, într-o duminică ploioasă, (eram în niște pantofi noi și mă temeam că o să îi umplu de noroi până acasă și o să urle maică-mea la mine), am rămas după liturghie eu, plus alți doi ipodiaconi, dascălul și preotul, plus una din femeile posedate. I s-a citit o rugăciune din cartea sus-amintită, apoi a fost snopită (da-da, snopită) cu o cruce de argint și, pentru desăvârșirea ritualului, i-au fost tamponate coastele cu „copia” (un termen bisericesc slav, care ar însemna suliță, fiind o amintire a suliței cu care a fost împuns Iisus pe cruce, doar că, bineînțeles de dimensiuni reduse, cam cît palma). La un moment dat, femeia a început să urle într-un hal fără de hal și noi, ipodiaconii, ne uitam speriați unul la altul. Preotul ne văzuse și ne-a spus: „De ce vă temeți? De ce tremurați în fața diavolului? Râdeți de el!!! Râdeți în hohote”! "revin aici cu ceea ce spun de obicei celor care fac referință la poeziile mele încercând să vadă în „autorul” Constantin Codreanu omul Constantin Codreanu, atunci îmi place să fac referire la una din cărțile pe care o recitesc de câteva ori pe an, e „Nunta în cer” a lui Eliade în care personajul principal al primei părți al cărții spune la pagia 17 că nu înțelege de ce cei care o carte semnată de cineva au impresia că au citit parte din viața autorului (citatul e desigur alterat aici). La fel e și în cazul acestei poezii." "Never! Nu vreau să mă gândesc că aș putea fi asemuit cu un fanatic „(în)turb(an)at” care sare în aer și îi aruncă și pe alții doar pentru a își arăta dragostea față de Allllah!!!!!! Sunt diferit de ei!!! Sunt creștin ortodox!!! La început a fost Dumnezeu și Dumnezeu a fost cuvântul și cuvântul a fost Dumnezeu!!! Dacă cineva încearcă să îmi închidă gura îmi neagă Dumnezeul meu!!!! Nu hulesc!!!! Nu defăimez!!! E o glumă deplasată? Da, cu siguranță!!! Dar, de ce să nu reacționăm la o glumă cu o altă glumă așa cum face haiosul nostru prieten Păcală Viorel Silviu care îmi spune: „Finalul e bestial. Știe Dumnezeu ce să aleagă. Eu dau numai peste prostituate-drăcușori. Dar starea indusă e grația”." 4. Nu am zis fără respect, ci "Cu drag și lipsindu-mă fără părere de rău de respectul tău", pentru că, nu mă afectează cu nimic nici că mă respecți, nici că nu o faci, sincer. Important era până acum a fost să știu obiectiv ceea ce crezi despre poezia mea și despre comentariile mele la ale tale. Atâta tot! Dar nu mai pot trece pe acolo unde alte păreri sunt sugrumate. Cu drag, Constantin | |
| = îți mulțumesc... | Romulus Campan [28.Jan.07 12:07] |
| Pentru maturitatea răspunsului și detaliile argumentative. În ceea ce privește inducerea stării de grație/har prin deplasarea "vechilor hotare", Pavel este cel care spune că nu avem dreptul să folosim harul ca licență pentru a păcătui. Ori blasfemia de orice fel la adresa oricărei persoane ocupante ale raiului, sau cochetarea cu demonizarea sau orice aspect al ei este păcat, iar dacă ESTE tolerabilă unui ateu, agnostic, satanist etc declarat, NU ESTE tolerabilă unuia care se declară creștin. Apoi, când intri în casa cuiva, ai obligația morală, să respecți legile casei. Nu "sugrum" pe nimeni, îmi exercit doar dreptul de proprietate asupra "casei" reprezentate de scriitura-mi. Când eu trec pe la tine, tac, sau laud cu bucurie ce-mi place, sau biciuiesc ceea ce nu, dar nu intru să-ți ocărăsc cu sau fără voie, altarul căruia te-nchini. Învață asta prietene de la un dobitoc al Domnului, care după 15 de ani de tras în jugul lui Isus, îndrăznește să spere doar că are dreptul să se scrie Dobitoc, deci cu "D" majuscul. Te mai aștept, că tot drag îmi ești, chiar dacă nu mai treci pragu-mi. | |
| = înainte de după... | Romulus Campan [28.Jan.07 23:49] |
| M-am recitit înainte de go to bed. Sublim poem, fără prihană, sincer în iubirea-mi de Dumnezeu, frântură de iris a Miresii, condamnată la veșnica-I Privire. Noapte bună Doamne, mă leagănă-n Iubirea-ți care mă mistuie. Cu plecăciune Mărire, | |