| = la infinit | florin caragiu [13.Feb.07 23:46] |
| o oscilare dramatică între firele și nodurile vieții atinse de războiri și vinul ca simbol al unei zvâcniri spirituale ce evocă amintirile în forma lor personalizată, roșul iubirii... finalul sintetizează această plonjare în căutarea memoriei, a identității pierdute: "deschid la infinit cu un tirbușon/ o sticlă rotundă/ amintiri/ în pahare ce au uitat cine suntem". Sticla rotundă e acel loc etanș al ființei în care elanul spiritual, simbolizat de infinit, s-a retras spre a fi revărsat în pahare și a hrăni mișcările sufletești la timpul cuvenit. | |
| = re florin in acest moment | Anni- Lorei Mainka [13.Feb.07 23:49] |
| mi-a fost greu sa scriu aceste rinduri, as fi vrut , si poate o voi face , sa scriu un eseu....am publicat o parte in volumul INTRE PATRII...mirela florian, ed. polirom, o mica parte a povestii....ca toate adevarurile devin povesti...si mai rar, ca acum , pozele ....multumesc florin ptr. rabdare | |
| = Anni mă forțezi din nou | Marian Alberto Popescu [14.Feb.07 00:04] |
| să caut schepsisul. l-am găsit la a 2-a citire. e un fel de rememorare a unor fapte care te au pe tine în centrul atenție. cred că ne vorbești încă o dată de uitarea, ca fenomen de dezintegrare al durerilor. și o spui trecând cu pași repezi printre cărțile publicate de tine în 2003 și 1999. încă n-am găsit legătura cu 1944 dar bănuiesc că e vorba de tragedie petrecută în viața ta. să nu mă cerți dacă ți-am lăsat un comentariu atât de pueril... numai bine | |
| = am greșit sau nu?! | Marian Alberto Popescu [14.Feb.07 00:08] |
| am întrebat bine sau am dat-o în bară? revin căci n-am găsit acel comm care mi-ai zis ca mi l-ai lăsat. cu scuze și pentru editor evident că nu am făcut un comentariu chiar la text. | |
| = mai Marian Popescu-l | Anni- Lorei Mainka [14.Feb.07 00:08] |
| alberto dragule, ma faci sa rid, ma bucur ca ma citesti, chiar te astept dupa colt, nici ca am scris, si ma uit la ceas, ce o fi facind Marian, i-a sa-i dau de gindit....1944 era un vin, erau trecuturile alor mei, care m-au doborit cu venirea lor din Siberia , nici o duminica fara razboi...iar intrebarile prin lume , eh, asta e alta carte | |
| = Marian comm la poezia cu Veternij | Anni- Lorei Mainka [14.Feb.07 00:11] |
| ti-am scris : citeste ultimul roman al lui Aglaije , cred ca a aparut si in romania, e scurt si compact, te omoara in schimbare de imagine, traire fracturata, dar ea a trait, ca de, de-aia a si murit | |
| = Bună dimineața | Ioana Geacăr [14.Feb.07 08:32] |
| După comentariul insistent și elaborat al lui Florin, nu-mi rămâne decît să mă așez la masă. În timp ce-ncerci să desfaci sticla amintiri-fulgurări personale te invadează. Un timp regăsit la care asist cu plăcere. Cu un pahar în mână, sorbind din cafea, i | |
| = O hotarare barbateasca, in abordare! | Vasile Iordan [14.Feb.07 20:34] |
| Rigid. Sec. Crunt. Adevarat. | |
| = re Vasile IOrdan | Anni- Lorei Mainka [14.Feb.07 22:23] |
| la aceste 4 cuvinte nici nu-mi vine sa cred ca am onoarea sa fie vorba despre o poza poetica din viata mea...va multumesc si mai treceti daca va e dor si timp de rinduri scut si pe la ce am scris pina acum, ca de acum incolo acest site are o intorsatura care m-a "aruncat din scris"...multam Vasile Iordan | |
| = Roata amintirii | Ioana Geacăr [14.Feb.07 23:49] |
| Anni, nu te supăra, sau să-ți treacă. Sper că nu te-a supărat faptul că așteptam vinul. După ce poemul se termină, îi simți buchetul. "deschid la infinit cu un tirbușon o sticlă se învârte în cerc în cerc în jurul vieții" Ai început ca la un joc de noroc, ai rotit sticla și te-ai oprit la câteva amintiri, replici, senzații vechi copleșitoare. Mi-a plăcut, altfel nu mă așezam la masă! Cu drag, | |
| = re Ioana Geacar | Anni- Lorei Mainka [15.Feb.07 02:01] |
| Ioana draga, si tu acum , am fost in pivnita sa caut vinul acela 1999...si intre timp m-am pierdut cu firea...sper ca ti-ai baut cafeaua intre timp , iar acum, nu te supara,nu mai am decit 2003 un alto pina 2003 ...sa-mi traiesti, si oricum iti multumesc de rabdare...azi insa m-am intristat sa vad ca Adrian Munteanu sa dus ca si Luminita suze cu 2 ani in urma...mi-e greu si mie, dar putin mai sunt pe aici, pina prin martie , pe urma fiica mea sabu vă va da de stire...cum e vinul? ptr mine e cam greu...miine am emisiune si mi-e cam greu cu atitia morti care ma tot indeamna sa scriu despre moarte, pe curind | |
| = re Ioana Geacar | Anni- Lorei Mainka [15.Feb.07 23:42] |
| aceste versuri te asteptau intr-un buchet asa cum stii tu sa le intelegi, te mai asteptam | |
| = check-in | felix nicolau [16.Feb.07 01:03] |
| infinitul, cum zice si lumea,arata ca nu te grabesti sa degusti ceea ce deja stii ca e valoros. adica ne astepti si pe noi sa ne rafinam.ceea ce e bine, take your time, merita sa ne dai un ragaz si noua,venim cat putem de repede. | |
| = re Felix Nicolau | Anni- Lorei Mainka [16.Feb.07 12:48] |
| bineinteles ca avem timp, vazut in spirit universal nici cind de non-tempora, so....crezi ca are vreun haz poezeaua asta? e dintr-un ciclu, cind am trait eu intre siberii | |
| = besorgt | felix nicolau [16.Feb.07 23:34] |
| pai nu era evident din commul meu de sus ca are muuulat haz si chichirez? | |
| = claritatea subtilității... | Romulus Campan [17.Feb.07 00:26] |
| Și mie mi-e din ce în ce mai dureros de dor să citesc poezie gen "nu scriam, simțeam". Te-or înțelege puțini; cei ce simt. Restul, ți-or scrie. Revin. | |
| = buna seara Romulus campan | Anni- Lorei Mainka [17.Feb.07 01:20] |
| eh, ca ai fost hazliu...cind iti zvircolesti in sihastrii gindurile si deceniile ajungi sa pui intrebari naive, multam de trecere | |