| = singuratatea mea si cu mine! | Uln Aron Alex [24.Feb.07 13:32] |
| Un poem trist in simplitatea(aparenta) caruia se desarta timpul... a creste inseamna si a te imputina iar singuratatea nu-si mai gaseste locul in singuratate... "Murim Ilarie, Eu, copilăria ta și cu mine." | |
| = Ulnule, Ulnule... | Romulus Campan [24.Feb.07 15:48] |
| Mi-e rușine că n-am mai trecut de mult pe la tine. Mă iartă. Mulțumesc tare mult că nu de-aia mă citești că te citesc. Am început să mor, Ulnule. De durerea a ce se face cu poezia, cu literatura în genere. Și nu-i vorba de Agonia, doar. Mai treci, te-aștept. Dacă nu-s acasă, ci plecat cu pluta, spune-i lui Ilarie să-ți facă ceai. De flori de nu-mă-uita. | |
| = re Campan | Uln Aron Alex [24.Feb.07 17:03] |
| Da... un ceai si o vorba buna... nimic mai mult... si darnicia vietii... ma bucur sa te stiu in pace. | |
| = cuvinte a rugă, Ulnule... | Romulus Campan [24.Feb.07 17:16] |
| Mulțumesc Prietene, Acum sunt tare sentimental. Dar e ceva în simplitatea măreață a răspunsului tău, care mă adie ca pana de dărnicie a aripei unui înger trimis să vază dacă mai trăiesc. Spune-i Îngere celui ce te-a trimis că sunt din ce în ce mai împăcat cu viața. A, era să uit și cu pietrele... Scriu scurt, că scutură tare pluta asta... | |