| = Dumnezeu | Constantin Codreanu [02.Mar.07 16:37] |
| „Lumina” o desprind din acel ochi luminos din triunghiul sfânt prezent în orice evocare creștin-ortodoxă în imaginistica ce o caracterizează în excesivitate. „Rana” este Iisus, liantul într noi și Dumnezeu. „Drumul refăcut” ar putea fi văzut ca un nou drum spre pământul sfânt, dar aici ne abatem spre vechiul testament deja. Toți vrem să știm „ce e dincolo”... Sângele și steagurile albe sunt iarăși imagini-simbol despre a căror excesivitate în cazul creștin-ortodoxiei (în sensul bun al cuvântului) nu îl putem nega. Avem o religie frumoasă! Dar, finalul mă pune pe gânduri un pic, aducându-mi aminte de dacii nebuni și fericiți murind cu gândul la Zamolxe al lor, or noi, cei din ritul creștin-ortodox nu prea putem muri râzând pentru că ne gândim la înfricoșătoarea judecată, deși sunt sigur că o să vină careva să spună că poți muri împăcat dacă știi care ce ai făcut bine și ce ai făcut rău și, mai ales, cât din amândouă... Blueboy, Dumnezeu nu ne dă pace, e clar, nici ție, nici mie! Te citesc, prietene! Cu drag, Constantin P.S. "tot se-duce". Ce caută cratima acolo, că eu nu înțeleg... | |
| = "rana" ca poartă... | Romulus Campan [02.Mar.07 19:04] |
| Adăugând doar câteva vorbe la comul foarte frumos al lui Constantin, și eu văd această rană, ca fiind Rana, adică Iisus, "poarta" de fapt dintre noi și Dumnezeu. Trecând în umilință prin ea, prin rana/poartă, ne va acoperi Sângele Lui, singurul nostru "avocat" în ziua judecății. Foarte frumos poem introspectiv, m-ai binecuvântat Cornel prietene. Cu drag. | |
| = re : Constantin Codreanu | cornel stefan ghica [03.Mar.07 21:05] |
| cand o sa ma ating de-un inger pe strada, am sa-i smulg un zambet...asa ca sa ma tina minte ca pot murii (si yo) impacat, cu bucurie-n suflet. o sa fiu cea mai Puternica iubire si o sa bat toti ingerii pe strada, pan-o sa-i fac pe sa rada. de unde stii ca nu vreau sa mor (yo stiu?) ca un strain in mijlocul unui nicaieri? multam (cu mare bucurie) de trecere si de citire, prietene. cu stima, blueboy p.s 1. "tot seduce" sau "tot se duce" (?) n-am gasit alta a-cuplare. p.s.2. ma pregatesc sa inchid acest capitol tematic (si stilistic). fii pe re-ceptie. semnalul va fi "200" | |
| = re : Romulus Campan | cornel stefan ghica [03.Mar.07 21:19] |
| o rana singura. o intoarcere care nu (ne) ajunge...cautand (printre noi) iubiri transformate-n "oase mici". mi-e dor sa (mai) fiu o amintire albastra...sa ma patez (amintindu-mi) cu "sângele cunoașterii acestor chipuri / fluturând pe steaguri albe" sa fim (impreuna) acasa...sa ne gasim parintii iubindu-ne, tineri...sa ne imbratiseze (cu dragoste), fara sa ne rastingneasca (din iubire). va multumesc pentru trecere si pentru citire. cu stima, blueboy | |