| = vițelește... | Romulus Campan [15.Mar.07 22:31] |
| Bonsoir Dan, Văd că ești supărat, tare, tare. Tot citesc și recitesc, încerc să înțeleg..., însă tot vițel rămân. Fă-mă să-nțeleg: ce-i aia "țoapă"? Pe vremea mea încă nu era... Trebuie să aruncăm lira, cu geam cu tot, forma, cu cub cu tot, tații, pruncii, dulcele și amarul, lacrimile, ura, frigul și umbrele, ținând ce...? Și apropos, nici nu știi cât de lupesc e laptele de lupoaică. Eu știu. Nu forma țâțelor contează. Romulus (puțin frustrat acum... dar mai atipic) | |
| = monstrul-poet și lumea nonlirică | Ela Victoria Luca [15.Mar.07 22:40] |
| o dezorganizare umanoidă, o respingere organică a tot ceea ce este pe filonul șantajului și al promiscuității literare/poetice, o revoltă a fierii față de surplusul de hyper/mega/super-maioneza lirico-falsă. o mare lehamite față de diformitatea chipurilor așa zis pohetice, "țoapele" fiind cele care fac trotoarul condiției artisitice pentru câteva "discursuri" în plus. totul s epetrece într-o geometrie bizară, de la "romulus și remus" încoace, scrierea nu se mai purifică, nu mai e nimic natural, nimic firesc. între "purgatoriu" și "purgativ" nu se poate trăi, nu ai de ales decât "să iubești oamenii" - ironia/sarcasmul fiind incluse. o mizantropie evidentă, motivată de mințile-cloști "fătătoare de poezie-libret". o poezie care scrâșnește în dinți când o citești, de parcă ai mesteca sticlă fărâmată. avertisment: de mizeria din poezie scapă cine poate. prima și ultima strofă par a fi prolog și epilog, e ca un fel de teatru-în-poezie aici, carnavalescul domină, dar măștile, oho, îs greu de înlăturat, deja se confundă cu chipurile, deja sunt ca și tatuajele. și din realitatea asta nu se poate ieși ușor, fiindcă e deja încrustată în destine: "oglinda pe care sunt tipărite cerul, pământul și punctele cardinale ale unei iluzii ce se vinde împachetată în libertate" cine are acum curaj să privească în oglinda ta poetică? Ela | |
| = Eu... | Romulus Campan [15.Mar.07 22:48] |
| Dan, Dacă com-ul Elei este valid și dp tău dv, am înțeles. Subscriu. Sper, justificat. Crește vițelul, dar nu vrea s-ajungă bou. Cu citire. | |
| = poemul ca psihoza rationalista | noemi kronstadt [16.Mar.07 18:07] |
| versus alienarea liricoidala bartleby, poate... | |
| = plot and/or ending details follow | dan mihuț [20.Mar.07 01:14] |
| romulus, supărat n-am fost, e doar o nuanță histrionică nedetectată la naștere și dezvoltată peste solzi. dar să nu mărim capacitatea vițelului fiecăruia din noi, că, vorba aia, romulus și remus nu de la vacă au supt. nici nu mai are importanță de unde. salve! ela, conspirația a funcționat în detrimentul celor ce sufereau efectele conspirațiunii. trădare, trădare, dar s-o știm și noi! astfel, putem spune, lovind ceafa cu o palmă cât inima lui stalin (și mă refer la lopată, nu la organul neîngropatului), poetari din toate țările, uniți-vă! mulțumesc de propensiunile aplicate pe text. noemi, sensul depășește gratuitatea gestului. bartleby. maybe. mulțumesc pentru idiograme! | |
| = a gu gu gu | ionut laurentiu enache [20.Mar.07 01:26] |
| eu cred ca sub ambalajul ironic si dur se afla un dan mihut speriat sa ne arate sufletelul lui de poet sensibil agugugugu | |
| = aceste remarce ne doare! | dan mihuț [20.Mar.07 01:29] |
| ionuque, remarca ta pertinentă mă face să-mi doresc să măresc cantitatea de sulemeneală ironică în scopul declarat de a nu mi se vedea agugu. îmi cer scuze, nu se mai împlântă! | |
| = am zis eu că Enache... | Romulus Campan [20.Mar.07 10:14] |
| Enache s-a sensibilizat și vede agugugugu mai peste tot! Vine, vine priiimăvara... yorick | |