| = "ferestre necolindate de vrăbii" | Farcău Pavel [02.Oct.05 19:06] |
| Dan, viziunea asta, mai ales după cum se reflectă ea în ultima strofă e bine gîndită...ai fost inspirat cu versurile "impul întrebând un bătrân de unde să înceapă ziua ce vine peste un plop aproape uscat de propria umbră"....trebuie remarcată toată poezia....totuși în versul "de stelele căzutele"....e vreun typo la acel "cazutele" ??? numai bine.... | |
| = d-lui Mitrut | Diana Mitrut [14.Dec.04 11:13] |
| Uimitor cat de prezent poti fi in mai multe locuri de odata, cat de proaspete pot fi amintirile in mintea ta: faramele de paine de la geamul casutei tale, unde sotia se gandeste la tine, stelele cazatoare pe care le privesti oarecum trist, ca esti singur spectator la o asemena reprezentatie. Intrebari fara semn de intrebare, raspunsuri soptite parca in somn." un cititor fara experienta. | |
| = o firimitura | Motoc Lavinia [14.Dec.04 11:33] |
| Uite linistea si intelepciunea in poezia magului se ascundea, unde ar fi putut? O sa iau si eu o firimitura de aici, daca imi permiti. | |
| + Reinviere la gerunziu | Andu Moldovean [14.Dec.04 16:19] |
| O compunere mistica, un sat, radacina tresare anuntand un nou inceput. Bruma vindeca, un chatarsis prin inghet, stelele "cazutele" (Pavel, nu e nici un typo aici) se racesc, se linistesc in pamantul care naste faramele de paine, nemuritoarele vrabii. Reinviere prin continuu (la gerunziu) in final; plop aproape uscat; marele risipitor de seminte. Poem care se citeste in gand, cu glas scazut. Muzica verbelor: " paraseste se scurge vindeca intreband de unde sa inceapa Poem de stea, desi gestul meu este oarecum superfluu. Bobadil. | |
| = fituici, celor ce au trecut | Dan Mitrut [14.Dec.04 17:08] |
| draga bobadil, deja esti in acea dimineata perpetua pe care a descoperit-o in text. doamnei Mitrut, vorbesc niste aripi dincolo de aceste cuvinte, ai realizat cum pot fi in acelasi timp in aceasta lume. m-a emotionat comentariul tau. mai multe iti zic acasa diseara. Pavel si Motoaca, bucuros sa va am alaturi | |
| = Trecerea albului inspre negru | Albu Vladimir [14.Dec.04 17:26] |
| Noaptea-bruma-timpul... orice inceput are darul de a crea perspectiva... negrul-albul-trecerea... La nivel actional si fara a vrea sa fiu exhaustiv... paraseste - se scurge - vindeca - sa inceapa. Noaptea ne paraseste bruma curgand in timpul ce sta sa inceapa vindecand. Toata aprecierea mea pentru acest poem. | |
| = alb-negru | simona marcu [14.Dec.04 18:15] |
| Corectez!Poezia ta e atat de simpla si de frumoasa incat nu poate fi decat trecerea negrului in alb, a povestii in magie si a sufletului in infinit. Impresionant, desprins din aripi de inger versul tau. Felicitari. | |
| = Spre lumina infinitului | Sebastian Racean [02.Oct.05 19:06] |
| O descriere deosebita asupra unui peisaj popular remarcabil in pragul zorilor si, probabil al vietii de apoi pentru batran -o creatie adorabila,pe gustul meu! | |