agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Advertising Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poetry Personals Prose Screenplay Essay Press Article Communities Contest Special Literary Technique

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texts by the same author




Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 15122 .



Bio-utilități
article [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Babbba ]

2006-09-10  | [This text should be read in romana]    | 



Bio-utilități

Bibliografie:

Laboratoarele FARES Bio Vital,
www.1sthealthsource.com, www.amaromatic.com, www.rosettaenterprises.com, www.profumo.it,
www.carolynashskincare.com, faresbiovital.ro, www.gradinamea.com, www.abc-cosmetics.ro,
www.evenimentul.ro, C.D.Nenițescu.

Atenție! Acest articol este o culegere de informații în forma lor originală deja publicată de autori diverși, specialiști în domeniu, rezervându-mi doar dreptul asupra "montajului".
Sper să fie binevenită documentarea și colecția în sine, un plus în casa celor interesați.


Uleiurile esentiale sunt unul dintre darurile pe care Natura ni le face clipa de clipa. Uleiurile esentiale ne sustin in dobandirea unei stari bune de sanatate, a unui tonus excelent si a frumusetii fizice.

Introducere în aromoterapie

În ultimii ani au aparut tot mai multe informatii legate de tratamentul diferitelor boli cu ajutorul uleiurilor eterice (aromoterapie). Vom prezenta, raspunzând la întrebari de baza, notiunile fundamentale din aceasta straveche metoda terapeutica, modalitati de preparare si pastrare a parfumurilor si a produselor aromatice, diferite retete si indicatii de folosire a uleiurilor eterice.

Care sunt diferitele tipuri de aromoterapie?
Uleiurile eterice sunt folosite în cosmetica, masaj si aromoterapie olfactiva. În aromoterapia cosmetica, esentele sunt combinate cu produsele de îngrijire a tenului, a corpului si a parului, toate continând doar ingrediente naturale. Masajul aromoterapeutic combina tehnicile de masaj terapeutic cu proprietatile benefice ale uleiurilor eterice. În aromoterapie olfactiva, esentele sunt pulverizate în mediul înconjurator pentru a fi asmilate apoi în organism, prin respiratie sau difuzie. Pentru a fi asimilate prin respiratie, se pun 2-5 picaturi dintr-un ulei esenta într-o batista sau se pulverizeaza un amestec de esente volatile si apa distilata direct în aerul încaperii. Difuzia reprezinta evaporarea componentelor aromatice ale unui ulei esenta în atmosfera cu ajutorul lampilor de difuzie, electrice sau din lut nesmaltuit. Indiferent de metoda de aromoterapie folosita, întotdeauna uleiul esenta trebuie diluat într-un agent uleios sau în apa, într-un procent de 2-3%. De exemplu, putem amesteca 10-15 picaturi de ulei esenta într-un sfert de cana de lichid (50-60ml). Deoarece uleiul si apa nu sunt omogene, înainte de a folosi un amestec pe baza de apa, acesta trebuie agitat foarte bine.

Care este diferenta dintre esentele uleioase si "produsele de aromoterapie"?
Esentele uleioase sunt extrase din plante, iar aromele lor au numeroase efecte benefice asupra fiintei umane. Ele pot fi folosite ca atare sau în combinatii, în scopuri bine determinate. Uleiurile esentiale sunt folosite pentru crearea produselor aromoterapeutice care includ uleiuri de masaj, sapunuri de baie, parfumuri, produse de îngrijire a tenului, a pielii si a parului, candele de împrospatare a aerului .

Care este durata de viata a unui ulei esenta?
Unele uleiuri, precum cele de citrice, au o durata de viata mai mica decât altele, precum paciuli sau lemn de santal, care par sa fie mai bune pe masura trecerii timpului. Este adevarat?
Media duratei de viata a uleiurilor esenta difera datorita procesului de fabricatie si pastrarii lor. Uleiurile ar trebui pastrate în recipiente ermetice si rezistente din sticla, la temperaturi între 15-20 grade C. Daca sunt îndeplinite conditiile optime, majoritatea uleiurilor pot fi pastrate cel putin 3 ani. Uleiurile de citrice (lamâie, portocal etc.) au o durata de viata mai mica pentru ca sunt extrase din coaja fructului, iar componentele instabile din aceasta, precum cerurile si acizii grasi, sunt prezente, de asemenea, si în uleiul esenta. Majoritatea uleiurilor esenta sunt extrase folosind metoda distilarii prin vapori, iar caldura produsa în timpul acestui proces modifica si stabilizeaza componentele naturale ale plantei. Dupa distilare, uleiurile extrase trec printr-un proces de maturizare, iar în aceasta etapa au loc schimbari chimice suplimentare, înainte ca mirosul sa se stabilizeze. Aceasta stabilizare poate dura si câteva saptamâni, ca în cazul uleiului de menta. Uleiurile mai grele, mai tari, cum ar fi cel de paciuli sau de lemn de santal au nevoie de mai mult timp pentru a-si manifesta întregul potential.

Care este diferenta între uleiurile eterice si parfumuri?
Uleiurile eterice sunt esente foarte concentrate, volatile si parfumate, 100% naturale, fiind extrase din plante fie prin distilare cu ajutorul vaporilor, fie prin presare la rece. În timp ce uleiurile esenta sunt parfumate de la sine, termenul de "parfum" este folosit pentru a desemna uleiuri sintetice, produse prin combinarea unor componente chimice aromatice de baza derivate din gudron de carbune, care difera semnificativ de uleiurile esenta pure. Aceste uleiuri au un miros destul de apropiat de mirosul uleiurilor naturale, dar sunt lipsite de efectele terapeutice ale acestora. Uleiurile artificiale nu sunt recomandate pentru aromoterapie si sunt folosite în mod obisnuit pentru produse cosmetice.

Ce sunt agentii purtatori (de baza) ai uleiurilor esentiale si cum sunt ei utilizati în aromoterapie?
Agentii purtatori (de baza) sunt uleiuri vegetale extrase din nuci si seminte oleaginoase. Aceste uleiuri au fost de-a lungul timpului surse de energie si factori nutritivi în hrana oamenilor. Ele formeaza o baza excelenta în care pot fi diluate uleiuri esenta, în scopul obtinerii produselor de întretinere a corpului. Deoarece sunt mult mai putin volatile decât uleiurile esenta, ele au o durata de viata mai mare. Exemple: uleiul de migdal dulce, de sâmburi de cais, de jojoba si de seminte de struguri. Agentii purtatori, la fel ca majoritatea produselor de aromoterapie, pot fi gasiti în magazinele si farmaciile cu produse naturiste.

Cum putem sa stim daca un produs are cu adevarat beneficii aromoterapeutice?
Este întotdeauna bine sa alegem un produs aromoterapeutic pentru continutul si beneficiile sale si nu pentru numele de marca sau mirosul pe care îl are. Este absolut necesar sa citim eticheta, pentru a fi siguri ca esentele respective sunt naturale si nu sintetice. Uleiurile esenta contin sute de constituenti organici, incluzând hormoni, vitamine si alte elemente naturale extrase din plante. Din acest motiv, parfumurile sintetice nu pot egala miresmele si beneficiile plantelor aromatice. Un alt element cheie este pretul. Pentru a produce câteva grame de ulei eteric natural este nevoie de o mare cantitate de planta. Conteaza ce parte a plantei produce uleiul eteric, cum este extras acesta si care este concentratia de ulei din planta. De exemplu, este nevoie de 2,5 kg de lavanda pentru a obtine 30 g de ulei eteric. Esenta uleioasa de trandafiri este mult mai scumpa decât cea de lavanda.

La ce se refera aromoterapeutii când vorbesc despre "sinergie"?
Fenomenul de sinergie apare atunci când doua sau mai multe lucruri actioneaza împreuna pentru a produce un efect mai amplu decât efectele fiecaruia luate separat. În aromoterapie, acest termen descrie fenomenul care se petrece atunci când doua sau mai multe uleiuri esenta sunt combinate pentru a produce un efect superior efectului produs de fiecare ulei în parte. Aromoterapeutii folosesc acest fenomen pentru a mari eficacitatea unui parfum (prin combinarea unor uleiuri care îsi amplifica reciproc efectele) sau pentru a crea parfumuri care sunt benefice simultan atât în plan fizic, cât si în cel al sentimentelor. Cu cât se combina mai multe uleiuri, cu atât se obtin efecte sinergice mai numeroase si mai complexe. În general, se recomanda folosirea a doar doua sau trei uleiuri când ne cream propriile parfumuri.
text preluat din rev. Elixirium nr.1, 2001

Aromoterapie si masaj

Simturile
Te-ai intrebat vreo data cum ar fi viata daca nu ai avea simtul mirosului? Desigur, nu pare atat de dificil acest exercitiu, nu mai dificil decat a merge printr-o camera legat la ochi sau sa-ti indeplinesti sarcinile zilnice fara a te folosi de degete. Chiar daca nu ti se pare o tragedie pierderea mirosului, trebuie sa ai in vedere ca ai pierde in acelasi timp si simtul gustului! Pe de alta parte, creierul este conectat cu simtul olfactiv de unde primeste informatii despre pericolele sau lucrurile placute ce ne inconjoara. In concluzie, se poate spune ca multe din lucrurile pe care le stii despre lumea inconjuratoare si relatiile pe care le stabilesti cu aceasta, depind, in mare masura de simtul mirosului.

Fiziologia mirosului
Simtul olfactiv este singurul dezvoltat deplin la nastere, si joaca un rol important in abilitatea copilului de a recunoaste si de a crea o legatura cu mama sa. Chiar atractia dintre doua persoane adulte se poate fi declansata de miros. Oamenii de stiinta au identificat substante, numite fermoni, care functioneaza ca mesageri chimici asupra creierului in sensul ca stimuleaza, printre alte raspunsuri si comportamente, si atractia sexuala fata de un potential partener. Cu cel puti cinci milioane de celule care percep mirosuri de-a lungul canalului nazal, nasul pare a fi foarte bine echipat pentru perceperea mirosurilor. Dar unii specialisti speculeaza faptul ca oamenii mai au un sistem de senzori care pot percepe moleculele subtile ale aromelor.

Exista o oarecare indoiala ca unele miresme pot avea un impact direct asupra modului in care gandim sau simtim. De exemplu mirosul de paine calda tocmai scoasa din cuptor, ne poate duce instantaneu cu gandul la casa parinteasca. Alte arome precum cele florale, sau cele condimentate, pot induce o stare romantica. Multe institutii europene si asiatice investesc in asa numita metoda "parfumarea indirecta" pentru a intensifica productivitatea la locul de munca si pentru a grabi vindecarea bolnavilor din spitale.

Definind "adevarata" aromotarapie
Aromoterapia nu inseamna doar folosirea de arome. Trebuie sa se faca o diferenta intre folosirea produselor parfumate (precum lumanarile) si folosirea proprietatilor binefacatoare a le uleiurilor esentiale extrase din plante.

Termenul de aromoterapie si principiile ei de baza sunt legate de numele chimmistului Rene Maurice Gattefosse (la inceputul secolului XX). In timp ce lucra la elaborarea unei noi note de parfum, Gattefosse a suferit o arsura la mana si a turnat peste rana cel mai la indemana lichid - un recipient cu ulei de lavanda. A observat cu uimire ca s-a redus rapid intensitatea durerii, iar vindecarea s-a facut fara sa ramana cicatrice. Gattefosse a ajuns astfel la concluzia ca uleiurile esentiale sunt utile nu numai in parfumerie ci si ca agenti de vindecare, si s-a referit la noul domeniu cu termenul de "aromoterapie".

Uleiurile volatile sunt substante complexe, volatile ce contin hormoni din plante, substante nutritive, si alte mii de substante biochimice pe care stiinta nu le-a definit inca. In momentul in care aceste uleiuri aromatice sunt sunt inhalate sau aplicate pe piele, ele se absorb si sunt purtate prin sistemul circulator acolo unde este nevoie.
Aromoterapia are un efect de echilibrare asupra organismului. Uleiurile esentiale pure au un spectru larg de proprietati terapeutice si pot fi folosite in tratarea multor afectiuni, nu doar fizice ci si psihice. Medicina naturista derivata din aromoterpie ofera o alternativa blanda a medicamentelor sintetice care prezinta o multime de efecte secundare.

Masajul cu uleiuri aromatice
Aromoterapia are un efect sinergic deosebit can este combinata cu alte terapii, dar mai ales cu masajul. In culturile antice (Grecia, Egiptul, Arabia sau China) se foloseau pentru masaj uleiuri aromatice pe baza de extracte de plante pentru a intensifica efectul. Hippocarates, parintele medicinei spunea ca cea mai buna modalitate de a-ti mentine sanatatea este sa iti acorzi timp in fiecare zi pentru o baie aromatica si un masaj. In medicina traditionala indiana (ayurveda), masajul cu uleiuri aromatice reprezinta o componenta importanta a unui sistem terapeutic vechi de peste 3000 de ani.

Masajul, ca terapie unitara, este relaxant si ajuta la intensificarea circulatiei sanguine si la eliminarea impuritatilor. Insa masajul profund, combinat cu proprietatile relaxante si terapeutce ale uleiurilor esentiale, poate avea o profunda influenta asupra sanatatii fizice si a aspectului exterior, in general.

Nu toate uleiurile sunt create in mod egal
In ceea ce priveste alegerea uleiului, prima regula este sa ne asiguram ca uleiul pe care dorim sa-l folosim este pur, realizat din extracte de plante si nu doar un ulei parfumat. Preturile uleiurilor esentiale variaza foarte mult, si sunt in corelatie cu tipul de planta din care sunt extrase, dar si cu producatorul lor. Daca pretul uleiului pe care doriti sa-l cumparati este surprinzator de scazut, atunci puteti deduce ca si calitatea este asemenea; acesta fie este mult prea diluat, fie are in compozitie o cantitate mare de ingrediente cosmetice. Unele uleiuri esentiale sunt iritante, de aceea este nevoie sa se combine cu uleiuri ca: uleiul de jojoba, de migdale dulci, de samburi de struguri, de caise sau piersici.

Esenta trebuie aleasa in functie de propriile preferinte. Daca vrei sa te relaxezi, alegerile cele mai potrivite sunt lavanda sau menta. Daca ai nevoie de energie ar trebui sa-ti indrepti atentia catre uleiul de lamaie sau rozmarin. Insa intotdeauna aromele trebuie sa fie in stransa corelatie cu preferintele personale.

Vindecarea prin aromoterapie
Ce sint esentele florale
Esentele florale sint cel mai simplu si mai natural mod de a vindeca trupul bolnav. Ele se prezinta sub forma unor extracte lichide din flori, preparate homeopatic. Esentele florale sint considerate adevarate medicamente in tratarea cu precadere a problemelor de natura emotionala, mentala si spirituala.
Cum se obtin esentele florale
Punem putina apa intr-un vas de sticla. Apoi asezam citeva flori frumoase, ale unei plante sau ale unui copac. Florile trebuie culese inca din zori, cind mai sint pline de roua. Intepam petalele florilor. Mutam vasul undeva la lumina. Datorita actiunii luminii solare si a combinarii celor patru elemente fundamentale, esenta vindecatoarea a florilor se va transfera in apa. Indepartam florile. Conservam esenta materna cu putin coniac diluat ce are proprietatea de a pastra caracteristicile initiale ale substantei. Diluarea se face in functie de cit de eficienta din punct de vedere medical vrem sa fie esenta respectiva.

Istoria esentelor florale
Se crede ca interesul pentru esentele florale a existat din vechi timpuri, probabil de pe vremea Chinei antice. Prima dovada scrisa a folosirii lor in scop terapeutic dateaza din secolul al XVI-lea. Insemnarea in limba latina descoperita intr-un manuscris din biblioteca unui ceasornicar elvetian, colectionar de carti vechi, povesteste despre vindecatorul si magul Paracelsus, care cu ajutorul picaturilor scurse din petalele florilor tamaduia pe cei ce sufereau socuri emotionale.
Dr. Bach – pionier al aromoterapiei
In ultima vreme importanta esentelor florale a fost redescoperita de medicul englez Edward Bach, cunoscut pentru studiile sale in domeniul bacteriologiei, imunologiei, homeopatiei si al medicinei naturiste. La inceputul anilor ’30 doctorul a abandonat medicina clasica, preferind sa se intoarca la natura si sa creeze din plante un medicament mai sanatos.
Pe parcursul a zeci de ani de practica medicala Edward Bach a intilnit pacienti dintre cei mai diversi. Ca medic cu experienta el a observat ca indiferent de durerea fizica de care se plingea pacientul, de fiecare data exista si o cauza emotionala. Din punctul lui de vedere fizicul si psihicul nu se pot disocia.

Cei 12 vindecatori
Dupa o indelungata perioada de observatii si cercetari, doctorul Bach a stabilit 12 tipuri de personalitati. Explorind modalitatile de tratament pentru fiecare dintre aceste tipuri comportamentale, medicul a ajuns la concluzia ca cel mai bun remediu este oferit de esentele plantelor, denumite cei 12 vindecatori. El a remarcat ca roua culeasa la rasaritul soarelui de pe petalele florilor are proprietati curative exceptionale. Astfel a aparut si s-a dezvoltat metoda solara a extractiei esentelor din flori. Edward Bach a progresat in cercetarile sale, ajungind la descoperirea a inca 26 de flori cu efect terapeutic si a 36 de preparate din plante extrem de eficiente in combaterea diferitelor stari psihice nedorite. De asemenea, a creat Remediul Salvator, o extraordinara combinatie din esentele a cinci flori. Studiile doctorului Bach servesc si astazi drept ghid specialistilor in domeniu.

Studierea plantelor continua
Secolul XXI a deschis noi perspective in studierea aromoterapiei. Au aparut numeroase societati care publica ultimele studii in acesta privinta, informind publicul cu privire la stadiul in care se afla cercetarile oamenilor de stiinta. De exemplu Californian Flower Essence Society a publicat de curind o carte in care se subliniaza importanta esentelor florale in vindecarea organismului uman. In multe tari din intreaga lume flora autohtona a fost redescoperita. Acum putem vorbi despre esente florale din Australia, Noua Zeelenda, Alaska, Himalaya etc.

Explicatia dr. despre natura bolii
Doctorul Bach este de parere ca boala reprezinta de fapt reflectarea fizica a lipsei linistii sufletesti. Ea este consecinta directa a disarmoniei dintre eul nostru interior (spiritual) si emotiile si atitudinile pe care le resimtim de-a lungul vietii (expresia personalitatii). Edward Bach considera ca cea mai raspindita cauza a aparitiei bolilor sint sentimentele negative, precum frica, depresia, anxietatea, complexul de inferioritate, egoismul, incapacitatea de a ne exprima adevarata identitate si de a ne stabili un scop in viata. De aceea Bach recomanda inainte de toate tratarea deficientelor de caracter ale pacientului. In istoria medicinei au ramas intiparite celebra sa fraza Sa tratam pacientul, nu boala; sa tratam cauza, nu efectul.

Modul de actiune a esentelor florale
Esentele florale actioneaza cu delicatete asupra nivelurilor psihice in scopul restabilirii echilibrului mental. Esentele neutralizeaza influenta emotiilor negative asupra psihicului, inducindu-ne o stare de buna dispozitie si linistire sufleteasca. Infuziile de esente florale ne ajuta sa depasim mai usor blocajele mentale ce apar in situatii de stres, dindu-ne posibilitatea sa invatam mai mult despre noi insine. Pentru ca e mult mai bine sa ne adaptam ritmului accelerat al vietii, decit sa luptam de fiecare data impotriva ei.

Florile si sanatatea
Efectele tratamentelor cu esente florale sint strins legate de notiunea de sanatate. Rezultatele difera de la o persoana la alta. Citeodata remarcam o schimbare imediata in bine a comportamentului si infatisarii noastre. Asta nu inseamna ca am scapat intr-o clipita de probleme, ci ca influenta lor negativa e mult mai atenuata. In anumite cazuri tensiune razbeste la suprafata. Ne dam seama de ceva sau avem un sentiment de usurare pentru ca nu mai sintem in intuneric. Uneori nu simtim o schimbare majora, dar cind privim inapoi dupa mai multe luni de zile observam modificarile petrecute, chiar daca ele s-au produs treptat. In acel moment realizam faptul ca problemele ce ne apasau s-au rezolvat daca nu in totalitate, macar pe jumatate.
Pastrarea sanatatii prin remedii naturiste
Esentele florale sint benefice in prevenirea bolilor. Cu ajutorul lor disarmonia si psihicul labil sint reechilibrate. Prin folosirea remediilor pe baza de esente florale ne putem vindeca intregul organism.

Procedeul de diagnosticare
Exista o gama larga de tehnici de diagnosticare ce pot determina aplicarea cu succes a tratamentelor naturiste. Cea mai uzitata metoda este cea bazata pe interactiunea, observatia si analiza cazurilor similare aparute de-a lungul anilor. Pentru ca rezultatul sa fie cit mai precis trebuie sa se respecte conditia ca medicul sa perceapa cit mai limpede comportamenul psihologic al pacientului.
Autoanaliza este de cele mai multe ori subiectiva
Autodiagnosticarea e adeseori dificila, pentru ca ne este greu sa ne acceptam defectele, slabiciunile. De aceea e bine sa ne intrebam din cind in cind Care e urmatorul meu pas in viata? Ce am realizat pina acum si ce nu? Care e scopul existentei mele? Un astfel de procedeu ne ajuta sa ne cunoastem mai bine sinele, sa intram in contact direct cu propriile nostre trairi interioare.

Selectarea esentelor florale potrivite
Procesul de selectare a esentelor florale ne face constienti de problemele emotionale pe care le avem. Daca cineva ne va da o lista din care sa alegem ceea ce ne place, nu stim daca vor gasi solutia cea mai potrivita din punct de vedere medical. Putem alege o floare pentru ca ne-a placut dintotdeauna parfumul ei sau doar pentru ca are un colorit deosebit. Dar rareori ne gindim la rolul terapeutic pe care il are. Asa ca decit sa optam pentru un anumit tratament in functie de gustul estetic, mai bine ne incredem in recomandarea unui specialist.

Cum se prepara un remediu
Luati o sticluta de chihlimbar de 25 de ml, pe care trebuie sa o sterilizati inainte de folosire cu apa fiarta. Dupa ce ati terminat aceasta prima operatiune, puneti in recipient putina apa plata naturala sau apa de ploaie. Cantitatea de apa depinde de gradul de concentratie pe care doriti sa-l aiba preparatul. Adaugati mai intii o lingurita de coniac sau de otet de cidru (in cazul persoanelor sensibile la alcool), apoi cite doua picaturi din fiecare esenta. Puneti capacul sticlutei si amestecati usor timp de citeva minute pentru a potenta si a activa proprietatile terapeutice ale esentelor.

Instructiuni de dozaj
Remediul e acum gata de utilizare. Luati de patru ori pe zi cite patru picaturi. In cazul in care stadiul bolii este mai avansat puteti lua si de cinci-sase ori pe zi. Pentru a avea un efect optim, primele picaturi trebuie luate dimineata, imediat ce v-ati trezit, iar ultima doza seara, inainte de culcare. Dupa prima luna de tratament micsorati doza de picaturi la 8 pe zi. Puteti dizolva cite 2 picaturi intr-un pahar de apa sau de suc natural pe care sa-l beti in cursul zilei, cind doriti. Esentele florale sunt absorbite si prin piele. Asa ca atunci cind faceti baie turnati citeva picaturi si in apa fierbinte.

Un mod sigur de insanatosire
Spre deosebire de preparatele din ierburi, esentele florale nu contin substante chimice. Oamenii de stiinta nu au descoperit pina acum nimic material (nenatural) in extractele din flori. Din contra, ei au observat ca esentele florale contin un anumit tip de energie vibrationala asemanatoare fortei de viata a florii insesi. Din aceasta cauza esentele florale nu sint considerate toxice.

Preparatul nu prezinta nici un risc pentru copii
In cazul celor mici administrarea unui preparat pe baza de esente florale se poate face fie pe cale orala, prin amestecarea laptelui cu citeva picaturi din remediul naturist, fie prin absortia medicamentului prin piele, in timp ce copilul este imbaiat cu apa fierbinte in care s-au dizolvat esentele.
Atit animalele, cit si plantele pot beneficia de aceasta forma de tratament. De exemplu, o planta bolnava trebuie udata cu apa ce contine esente florale dizolvate.

Esentele florale nu sint toxice
Deoarece nu sint considerate ca fiind toxice, in cadrul unui tratament de durata pe linga preparatele pe baza de esente florale se pot administra si alte medicamente. Insa modul combinat de tratare nu poate fi decit prescris de medicul specialist

Ajutati-va sa fiti sanatosi
Este bine sa acordam atentie efectelor pe care le au asupra unui organism bolnav esentele florale. In timpul folosirii remediului respectiv va puteti da seama de starea dumneavoastra emotionala. Si daca a trecut ceva vreme de la inceperea tratamentului si nu a aparut nici o ameliorare, trebuie sa consultati medicul specialist.
De obicei, atunci cind sintem bolnavi luam o pastila si asteptam sa-si faca efectul. Totusi ar trebui sa fim mai interesati de propria noastra persoana. Daca incepem o cura naturista de esente florale, e bine sa ne gindim pozitiv. Ne grabim vindecarea si marim eficienta preparatelor administrate prin convingerea ca ele ne ajuta cu adevarat sa ne rezolvam problemele.

Cum se obtin?
Din radacini, scoarta, tulpini, flori, fructe si frunze, prin diverse procedee, cum ar fi extractia la rece si distilarea. Cele mai bune sunt uleiurile obtinute prin presare la rece; despre acestea se spune ca reprezinta “sufletul plantei”.
Uleiul de trandafiri, spre exemplu, este obtinut dintr-o cantitate imensa de flori. Pentru 1 kg de ulei sunt necesare 4500 kg de petale! Mie nici acum nu-mi vine sa cred, dar am intrebat de 2 ori la cursul de aromaterapie, ca sa ma conving ca aud bine. Va imaginati cum arata atatea petale la un loc?! Probabil am putea tapeta cu ele un bulevard... Asa se explica de ce acest ulei este unul dintre cele mai scumpe de pe piata. In plus, are efecte foarte bune in infrumusetare.
O categorie de uleiuri esentiale se obtin in laborator si au acelasi miros ca si cele naturale. Marele avantaj al acestor uleiuri este pretul mic. Oricine isi poate permite sa le cumpere.
Care este diferenta dintre uleiurile esentiale naturale si cele sintetice?
Un prim raspuns ar fi chiar cel implicit din denumirea lor: unele sunt naturale, iar celelalte sintetice. Si aici apare o deosebire majora: cele naturale pastreaza amprenta energetica a plantei din care provin, pe cand cele sintetice sunt “moarte” din acest punct de vedere. De aceea, tratamentele efectuate cu uleiuri sintetice se soldeaza, de obicei, cu rezultate slabe.
Cum le folosim?
Uleiurile naturale se pot aplica pe piele direct sau in amestec cu alte uleiuri-baza sau se pot ingloba in anumite retete, amestecuri ce apoi se ingereaza. Se mai folosesc si in aromaterapie, picurate pe lenjerie, pe batista sau in lampile speciale.
In functie de afectiunea de care suferiti, regasiti mai jos recomandarile noastre de tratament cu produse FARES:
1.Aparatul digestiv
2.Aparatul respirator
3.Boli de Nutritie si Metabolism
4.Aparatul Cardio-vascular
5.Sistemul Nervos
6.Aparatul Uro-genital
7.Afectiuni Dermatologice
8.Boala Reumatismala


Gingivita
-ceaiuri: musetel, salvie, sunatoare
Stomatita
-ceaiuri: musetel, urzica, salvie, nuc, salcie, turita mare
Abcese dentare:
-ceaiuri: musetel, salvie, coada soricelului, sunatoare
Afte, amigdalite:
-ceaiuri: musetel, salvie, busuioc
-uleiuri esentiale: lamaie

Anorexie
-ceaiuri: albãstrele, anghinare, pelin, obligeana, coada soricelului, anason, coriandru, chimion, cicoare
-capsule si comprimate: Extratonic, Coada soricelului
-uleiuri esentiale: coriandru, menta

Varsaturi
-ceaiuri: menta, roinita, busuioc
-uleiuri esentiale:

Digestie lenta
-ceaiuri: Digestie Usoara, chimion, anason, roinita, coriandru, musetel, coada soricelului, menta, galbenele, obligeana, sovarv, armurariu
-capsule si comprimate: Hepatrof, Galbenele
-uleiuri esentiale: fenicul, menta

Gastrita hiperacida, ulcer gastric si duodenal
-ceaiuri: salcam, zmeur, obligeana, galbenele, sunatoare, lemn dulce, coada calului, coada soricelului
-capsule si comprimate: Gastrofit, Galbenele, Musetel (capsule si comprimate), Stomafort

Boli diareice, enterite, enterocolite
-ceaiuri: fructe de afin, menta, turita mare, traista ciobanului, cretisoara, albastrele, zmeur, sovarv, splinuta, frunze de afin, salcie, troscot
-capsule si comprimate: Astrilax, Coada soricelului, Musetele (capsule si comprimate)
-uleiuri esentiale: geraniu, melissa, patchouli, coriandru, lavanda, menta

Meteorism si disconfort abdominal:
-ceaiuri: Digestie Usoara, Babycalm, anason, chimion, coriandru, coada soricelului, musetel, salvie, roinita, cimbrisor, menta, busuioc, obligeana, fenicul, lavanda, pelin
-capsule si comprimate: Gastrofit, Helmistin, Galbenele, Coada soricelului
-uleiuri esentiale: bergamot, coriandru, fenicul, melissa, menta, lavanda

Colici abdominale:
-ceaiuri: Babycalm, menta, roinita, musetel, busuioc, chimion, salcam, coriandru, fenicul, obligeana, coada soricelului, anason, cimbrisor, turita mare
-capsule si comprimate: Helmistin, Coada soricelului, Galbenele
-uleiuri esentiale: bergamot, coriandru, fenicul, menta, rozmarin, lavanda

Constipatie:
-ceaiuri: Hemorlax, crusin, anghinare, frasin, soc, mustar, cicoare
-capsule si comprimate: Stimulax
-uleiuri esentiale: fenicul, portocale

Helmintiaze (paraziti intestinali) -ceaiuri: cimbru, cimbrisor, macese, pelin, iarba mare, anason, coriandru, chimion
-capsule si comprimate: Helmistin
-uleiuri presate la rece: dovleac, nuca

Disfunctii Hepato-Biliare
Colica si calculoza biliara:
-ceaiuri: Hepatocol, anghinare, brusture, matase de porumb, menta, turita mare, macese, coada soricelului, sunatoare, albastrele, musetel, galbenele, cicoare, roinita, salvie, rostopasca
-capsule si comprimate: Hepatrof, Musetel capsule, Galbenele, Sunatoare
-uleiuri esentiale: menta, portocale
-solutii: Farebil

Diskinezie biliarã:
-ceaiuri: Hepatocol, anghinare, cicoare, salvie, brusture, sunatoare, coada soricelului, galbenele, iarba mare, macese, musetel, matase de porumb, turita mare, crusin, pir, roinita, tei
-capsule si comprimate: Hepatrof, Galbenele, Coada soricelului

Efect hepatoprotector si stimulente ale functiei hepatice:
-ceaiuri: armurariu, cimbrisor, cimbru, sunatoare, musetel, coada soricelului, anghinare
-uleiuri esentiale: rozmarin

Afectiuni inflamatorii ale rinichilor, vezicii si cailor urinare (nefrite, pielite, cistite, uretrite):
-ceaiuri: Diurosept, musetel, coada soricelului, soc, sanziene, ienupar, codite de cirese, pir, teci de fasole, muguri de pin, matase de porumb, coada calului, splinuta, pufulita, ghimpe, mesteacan, musetel
-capsule si comprimate: Coada calului
-uleiuri esentiale: eucalipt, geraniu, ienupar, pin, ti-tree, cedru, lavanda

Calculoza si colici renale
-ceaiuri: Diurosept, pir, matase de porumb, ienupar, mesteacan, coada calului, macese, teci de fasole, codite de cirese, troscot, urzica
-capsule si comprimate: Coada calului
-uleiuri esentiale: ienupar
-solutii: Renalex

Marirea diurezei
-ceaiuri: codite de cirese, coada calului, ienupar, mesteacan, pir, matase de porumb, troscot, albastrele, frasin, urzica, macese, soc

Sindrom de retentie azotata (guta)
-ceaiuri: mesteacan, matase de porumb, urzica, coada calului, frasin, troscot, pir, ienupar, teci de fasole, sanziene
-capsule si comprimate: Coada calului
-uleiuri esentiale: ienupar

Infectii si inflamatii genitale:
-ceaiuri: Ginosept, galbenele, urzica, musetel, coada soricelului
-uleiuri esentiale: lavanda
-uleiuri presate la rece: nuca

Dismenoree, metroragii, tulburari ovariene: -ceaiuri: salvie, coada soricelului, traista ciobanului, galbenele, cretisoara, coada calului, troscot, urzica

Tulburari de menopauza -ceaiuri: talpa gastii, paducel, coada soricelului, traista ciobanului, salvie
-uleiuri esentiale: fanicul

Prostatita si hipertrofie de prostata
-ceaiuri: ghimpe, pufulita, muguri de pin, galbenele
-uleiuri esentiale: pin

Tuse
-ceaiuri: nalbã mare, tei, pãtlaginã, iarbã mare, busuioc, cimbrisor, cimbru, scai vanat, sovarv, troscot, fenicul, anason, lavanda, muguri de pin
-capsule si comprimate: Mentusin, Tusinal
-siropuri naturale: Plantusin, Muguri de pin, Patlagina
-uleiuri esentiale: brad, pin
Bronsita:
efect emolient:
-ceaiuri: nalbã mare, tei, pãtlaginã, soc
efect expectorant:
-ceaiuri: iarbã mare, scai vanat, anason, chimion, cimbrisor, cimbru, muguri de pin, sovarv, lemn dulce, fenicul, ienupar
-capsule si comprimate: Mentusin, Tusinal
-siropuri naturale: Plantusin, Muguri de Pin, Patlagina
-uleiuri esentiale: eucalipt, pin, tamaie, cedru

Astm bronsic
-ceaiuri: cimbrisor, cimbru, sovarv, talpa gastii, anason, vasc, iarba mare, musetel, patlagina, scai vanat, fenicul
-uleiuri esentiale: brad, melissa

Gripa, guturai, stari febrile
-ceaiuri: Hapciu-raceala si gripa, tei, soc, salcie, sovarv, cimbrisor, busuioc, muguri de pin, macese
-capsule si comprimate: Mentusin, Vitamine naturale din macase si catina
-siropuri naturale: Muguri de pin, Patlagina
-uleiuri esentiale: lamaie, menta, pin, rozmarin, ti tree

Tuberculoza pulmonara
-ceaiuri: coada calului, tei, troscot, pir, iarba mare

Intern
-ceaiuri: salcie, soc, mesteacan, frasin, albastrele, troscot, brusture, pir, teci de fasole, coada soricelului, urzica, ienupar, coada calului, lemn dulce, matase de porumb, sanziene
-capsule si comprimate: Spirulina
Extern
-ceaiuri: tataneasa, menta, salcie, muguri de pin, sulfina, ienupar, lavanda
-uleiuri esentiale: brad, coriandru, ianupar, pin, rozmarin, cedru, vetivert
-unguente si creme: Biomobil

Angina pectorala
-ceaiuri: talpa gastii, menta, tei, paducel
-capsule si comprimate: Paducel
- uleiuri presate la rece: nuca

Afectiuni cardiace cu substrat nervos
-ceaiuri: talpa gastii, paducel, tei, menta, lavanda
-uleiuri esentiale: lavanda

Afectiuni vasculare (varice, flebite)
**intern:
-ceaiuri: Picioare Usoare, sulfina, salvie, vasc, macese
**extern:
-ceaiuri: coada soricelului, musetel
-unguente si creme: Balsam cu sulfina, Biovenal, Galbenele cu arnica, Galbenele

Ateroscleroza
-ceaiuri: vasc, paducel, talpa gastii, anghinare, patlagina, traista ciobanului
-uleiuri esentiale: rozmarin

Aritmie
-ceaiuri: vasc, paducel, talpa gastii
-capsule si comprimate: paducel
-uleiuri esentiale: geraniu, melissa, portocale, ylang-ylang

Hipertensiune arteriala
-ceaiuri: talpa gastii, paducel, vasc, traista ciobanului, troscot
-capsule si comprimate: paducel
-uleiuri esentiale: lavanda, ylang-ylang
-uleiuri presate la rece: susan

Insuficienta cardiaca
-ceaiuri: talpa gastii, paducel
-capsule si comprimate: paducel
-uleiuri presate la rece: nuca

Hemoroizi
-ceaiuri: coada soricelului, musetel, urzica, tataneasa, patlagina, troscot
-capsule si comprimate: Stimulax
-unguente si creme; Galbenele, Galbenele si arnica

Insomnie
-ceaiuri: Somn Linistit, lavanda, conuri de hamei, tei, iarba mare, paducel, talpa gastii, roinita, sovarv, musetel, menta, sunatoare, sulfina
-uleiuri esentiale: lavanda, vetivert

Nevroze -ceaiuri: talpa gastii, sovarv, conuri de hamei, tei, paducel, coada calului, lavanda, sunatoare, obligeana, urzica, macese, catina, ciubotica cucului
-capsule si comprimate: paducel, Sunatoare, Spirulina, Tonivit, Vitamine naturale din macase si catina
-uleiuri esentiale: cedru, lamaie, portocale, ylang-ylang, lavanda, patchouli, vetivert

Depresie
-ceaiuri: lavanda, roinita, sunatoare
-capsule si comprimate: paducel, Sunatoare, Spirulina, Tonivit, Vitamine naturale din macase si catina
-uleiuri esentiale: cedru, lamaie, portocale, ylang-ylang, lavanda, patchouli, vetivert

Dureri de cap, migrene
-ceaiuri: Antistres, lavanda, sulfina, tei, talpa gastii
-capsule si comprimate: Hepatrof (migrene de origine digestiva)
-uleiuri esentiale: bergamot, eucalipt, lavanda, menta, melissa, portocale, rozmarin

Neliniste, anxietate
-ceaiuri: Antistres, conuri de hamei, lavanda, roinita, tei, sunatoare
-capsule si comprimate: Sunatoare
-uleiuri esentiale: lavanda, rozmarin

Diabet zaharat si pancreatita
-ceaiuri: Glicostat, frunze de afin, dud, teci de fasole, nuc, salvie, urzica, brusture, anghinare, pir, menta, cicoare
-capsule si comprimate: Insuveg

Obezitate
-ceaiuri: Silueta Perfecta, Sveltaflor, crusin, matase de porumb, coada calului, soc, frasin
-capsule si comprimate: Spirulina, Papadie
-uleiuri esentiale: ienupar

Avitaminoza
-ceaiuri: macese, catina, urzica
-capsule si comprimate: Vitamine naturale din macese si catina, Vitamine naturale din afine si morcovi, Extratonic, Tonivit

Acnee
**intern:
-ceaiuri: trei frati patati, brusture
-uleiuri presate la rece: susan
**extern:
-ceaiuri: galbenele, cicoare, conuri de hamei, brusture, salvie
-uleiuri esentiale: geraniu, patchouli, ti-tree, vetivert

Eczeme
**intern:
-ceaiuri: trei frati patati, brusture, musetel, urzica, sanziene
**extern:
-ceaiuri: brusture, coada soricelului, musetel, galbenele, nuc, tataneasa, sanziene, coada calului
-uleiuri esentiale: ti-tree, lavanda
-unguente si creme: Galbenele
Infectii cutanate
**intern:
-ceaiuri: trei frati patati, brusture, cicoare
**extern:
-ceaiuri: musetel, soc, patlagina, nalba, salvie, coada soricelului

Arsuri
**extern:
-ceaiuri: musetel, coada soricelului, galbenele, sunatoare, tataneasa, lavanda
-uleiuri presate la rece: nuca, susan

Degeraturi
**extern:
-ceaiuri: galbenele, musetel, tataneasa
-unguente si creme: Biomobil, Galbenele

Contuzii **extern: -ceaiuri: coada soricelului, soc, tataneasa
-unguente si creme: tataneasa, galbenele, galbenele si arnica

Uleiurile sintetice se folosesc cu predilectie pentru a aroma diverse spatii. Dupa cum cred ca ati constatat deja, mirosul placut (la fel ca si cel neplacut) ne influenteaza mult starea de spirit.
Pentru imbunatatirea starii de sanatate si vindecarea bolilor, este important sa apelati la specialisti. Veti primi de la ei tratamente adecvate si personalizate.
Cum verificam ca un ulei esential este natural?
In primul rand, pe ambalaj este important sa apara eticheta “100% natural”. Apoi, trebuie sa stiti ca multe din aceste uleiuri isi modifica proprietatile in contact cu lumina, deci se pastreaza cel mai bine in sticlute de sticla, de culoare inchisa. De asemenea, uleiurile naturale NU PATEAZA hainele care se ating de ele.
In frumusete, uleiurile esentiale se folosesc in multe moduri: se pot ingloba in creme sau adauga in uleiul de masaj facial si corporal. De asemenea, se includ in tratamente de infrumusetare care se ingereaza.
Iata cateva indicatii ale uleiurilor esentiale:
Afectiunea Uleiul indicat pentru tratament
Celulita ghimbir, grapefruit, migdale, chiparos
Acnee tea-tree, musetel
Ten uscat,deshidratat iasomie
Riduri muscata, santal
Cuperoza musetel
Par gras,matreata tea-tree

Uleiul de trandafir face minuni cand vine vorba de infrumusetare si reintinerire. O picatura din acest ulei se foloseste pentru o mare cantitate de baza in diverse preparate, conferindu-le misterul florii de trandafir.
Toate uleiurile esentiale naturale sunt, de fapt, foarte spornice, unitatea de masura fiind picatura. Asa ca nu va speriati de preturile mari la care le gasiti, deoarece veti beneficia de ele timp indelungat. Dat fiind necesarul mare de plante utilizat pentru obtinerea unei cantitati semnificative de ulei, veti gasi aceste uleiuri la achizitie in sticlute mici, de 10 ml.
Preparatele ce contin aceste uleiuri sunt, de asemenea, foarte eficiente. Si pe acestea le veti gasi, in general, tot in sticlute mici, de pana la 30 ml.

Cum actioneaza uleiurile esentiale?
Iata ce ne spune Violeta Biro in cartea sa “Terapii Alternative” aparuta la editura Polirom: “Stiinta ne localizeaza la nivelul sistemului limbic motivatia, simpatia, sexualitatea, amintirile, creativitatea. El reprezinta centrul de comanda pentru sistemul nervos vegetativ, care coordoneaza singur toate procesele vitale, cum sunt respiratia, digestia, bataile cordului, secretia de hormoni si altele. Moleculele odorante dau nastere, la nivelul nasului, la impulsuri nervoase, care stabilesc in sistemul limbic corelatii cu amintirile si starile emotionale traite. In acest mod, parfumul plantelor – uleiurile volatile – poate ajunge adanc in mecanismul de reglare a sufletului nostru , poate face comparatii, stimula si antrena in mare masura puterea de autovindecare.”

Aromaterapia, sau arta si stiinta intrebuintarii uleiurilor esentiale isi are radacinile in cele mai vechi practici de tratament cu ierburi ale omenirii. S-au gasit dovezi ale cunoasterii si utilizarii uleiurilor esentiale in scopuri cosmetice si terapeutice in piramidele egiptene, in situri arheologice de pe teritoriul vechii Mesopotamii, in scrieri si artefacte din Grecia antica datand din vremea lui Hippocrate si de asemenea din Imperiul Roman. De altfel, romanii au fost cei care au pus in circulatie cuvinte ca: parfum, aroma, olfactiv, miros.
La Fares, traditia extractiei si prelucrarii uleiurilor esentiale este la fel de veche ca firma insasi; calitatea uleiului de menta obtinut aici in perioada interbelica a fost considerata ca fiind echivalenta cu cea a etaloanelor din epoca, obtinute in Germania la Miltitz si in Anglia la Mitcham.
Uleiurile esentiale pure pentru aromaterapie se obtin la Fares pe singura linie industriala completa de extractie si rafinare din Romania.
Puritatea si compozitia sunt controlate de specialisti cu aparatura moderna de investigatie gaz-cromatografica.
Calitatea inalta si constanta a uleiurilor esentiale marca Fares este recunoscuta si de partenerii nostri din Europa de Vest, unde se exporta aceste produse in mod curent.

Aromoterapia, magia la indemana ta

Aromele pot fi folosite sub forma de uleiuri (pentru baie, masaj, comprese, inhalatii), esente volatile (elibereaza arome prin vaporizare in lampi odorizante), betisoare parfumate sau ierburi uscate (elibereaza arome prin fumigatii). Esenta degajata prin vaporizare sau fumigatii actioneaza asupra nervului olfactiv care transmite creierului un semnal ce declanseaza, in replica, un impuls asupra organismului sau psihicului. Esentele folosite pentru bai sau masaje actioneaza direct prin absorbtia lor in piele.
Pregatirea atmosferei
Aromoterapia trebuie realizata intr-o camera foarte aerisita (dar temperatura sa fie de cel putin 20 de grade) si poate fi combinata cu meloterapia (ascultarea muzicii preferate). Incaperea se decoreaza cu lumanari care au culoarea in functie de efectul dorit. Cele rosii au efect afrodisiac, galbene si portocalii se folosesc la energizare, albastre si verzi pentru relaxare si echilibrare emotionala. Se mai intrebuinteaza betisoare parfumate si diferite ustensile. Cada se umple cu apa calduta la care se adauga dupa dorinta sare si spuma de baie, uleiuri parfumate, etc.
Baia si masajul
Dupa ce ati facut un dus in prealabil (se recomanda cu gel de dus), relaxati-va in cada plina de spuma, uitati de problemele cotidiene si concentrati-va asupra aromelor. Cand credeti ca vi s-au deschis porii, uscati-va cu un prosop, mergeti in camera pregatita anterior si masati-va cu ulei sau lotiune de corp.

BUSUIOC (Ocimum basilicum) - frunze
EFECT: Anti-spasmic, anti-depresiv.
RECOMANDARI: benefic in cazuri de tensiune nervoasa, oboseala, insomnie, sinuzita, migrene, indigestie, bronsita.
ACTIUNE: Bun pentru studiu, acumulare de informatie, pentru ca are efectul de a imbunatati memoria si de a limpezi gandirea.
PSIHIC: Reduce indecizia, confuzia, indoiala. Combate energia negativa din mediul inconjurator. Induce o senzatie de fericire si buna dispozitie.
PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii!


CEAI (Melaleuca alternifolia) - frunze
EFECT: anti-bacterian, antiseptic, anti-inflamator, dezinfectant.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de bronsita, abcese, raceala, gripa, pneumonie, sinzuita, insolatie, dureri de dinti, soc.
ACTIUNE: Purifica, energizeaza, racoreste, stimuleaza.


CEDRU (Cedrus atlantica sau juniperus virginiana) - lemn
EFECT: antidepresiv. purificator.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de gripa, raceala, bronsita, tuse, sinuzita, reumatism, artrita.
ACTIUNI: Stimuleaza circulatia sangvina, reduce crampele musculare, usureaza respiratia, calmeaza in starile de tensiune nervoasa.
PSIHIC: Reduce grijile, obsesiile, frica. Induce curaj, energie, concentrare, protectie, atrage succesul la bani. Bun pentru meditatie si rugaciune. Alunga insectele. Combate energia negativa din mediul inconjurator. PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii.


CHIPAROS (Cupressus sempervirens) - ramuri si muguri
EFECT: sedativ, antiseptic, antiviral, antidepresiv.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de bronsita, tuse, astm, gripa, hemoroizi, reumatism, tensiune nervoasa, stress.
ACTIUNE: Stimuleaza circulatia sangvina, redue durerile musculare, cchilbeaza problemele menstruale sau de menopauza.
PSIHIC: induce optimism, reduce starile de tristete, gelozie, lipsa de respect pentru propria persoana, singuratate, regret sau esec.
PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii, in cazuri de hiper-tensiune, cancer sau probleme ale sanului sau uterului!


CIMBRU (Thymus vulgaris) - flori si frunze
EFECT: dezinfectant, anti-bacterian, anti-biotic,
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de raceala, bronsita, oboseala, dureri musculare, infertilitate, menopauza, constipatie, nevralgii, pneumonie, reumatism, hipotensiune, dureri musculare.
ACTIUNE: Energizeaza, stimuleaza, revigoreaza, purifica, incalzeste.
PSIHIC: mareste concentrarea, combate oboseala. Alunga insectele si parazitii.
PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii sau de catre hipertensivi, copii sau batrani!


CORIANDRU (Coriandrum sativum) - seminte
RECOMANDARI: benefic in cazuri de reumatism, raceala, gripa, insomnie, extenuare nervoasa.
ACTIUNI: Reduce durerile musculare, stimuleaza circulatia sangvina.
PSIHIC: Reduce indoiala, teama, senzatia de esec, vulnerabilitatea, iritabilitatea.
PRECAUTII: A se evita de bolnavii de boli de san!


CUISOARE (Eugenia caryophyllata) - flori
EFECT: Afrodisiac, calmant, antidepresiv.
RECOMANDARI: Benefic pentru digestie, colici, stari de voma, reumatism, artrita, astm, bronsita, raceala, gripa, pneumonie, dureri de picioare.
ACTIUNE: Creste pofta de mancare. Alunga tantarii.
PSIHIC: Alunga melancolia si oboseala, induce pasiune si senzatia de protectie. Atrage norocul la bani si in dragoste.


DAFIN (Laurus nobilis) - frunze si ramuri
RECOMANDARI: benefic in cazuri de bronsita, infectii ale sinusurilor
ACTIUNE: Reduce spasmele musculare, stimuleaza intelectual
PSIHIC: Inspira incredere, induce pace si armonie, confera curaj si incredere, alunga starile de melancolie si anxietate, reduce starea de extenuare nervoasa. Alunga insectele din casa. Atrage norocul la bani si bunastarea
PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii! A nu se folosi in abuz.


EUCALIPT (Eucalyptus globulus) - frunze
EFECT: stimulativ, analgezic, anti-inflamator, antiseptic, antiviral, anti-bacterian, dezinfectant
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de astm, spasme, reumatism, migrene, dureri, sinuzita, crampe menstruale, bronsita, raceala, gripa
ACTIUNE: Decongestioneaza, energizeaza, reduce starile de iritare. Alunga insectele
PSIHIC: Induce protectie, purificare
PRECAUTII: A se evita de hiper-tensivi, epileptici sau de catre cei care urmeaza tratamente homeopate. A nu se inghiti!


GERANIUM/NAPRASNICA (Pelargonium graveolens) - frunze
EFECT: anti-depresiv. dezinfectant, anti-inflamator, reconfortant, curativ, diuretic, anti-septic.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de obseala, nervozitate, stress, dureri, nevralgii, reumatism, probleme de circulatie, polipi.
ACTIUNE: Stimuleaza circulatia sangvina. Alunga insectele.
PSIHIC: Reduce starile de melancolie, anxietate, frica, rigiditate, pierderea respectului de sine, nemultumire, probleme sentimentale. Induce fericire, protectie, creativitate.
PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii sau de catre hipoglicemici!


GHIMBIR (Zingiber officinale) - radacina
EFECT: anti-septic, analgezic, stimulativ.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de constipatie, gaze, indigestie, rau de masina, mahmureala, reumatism, dureri musculare, tuse, raceala, gripa, sinuzita, dureri de gat, polipi, slabiciune sau extenuare nervoasa, febra.
ACTIUNE: Mareste pofta de mancare, stimuleaza intectual, limpezeste mintea.
PSIHIC: Reduce starea de confuzie, indecizie, anxietate de natura sexuala, singuratate. Atrage succesul, puterea, prosperitatea, dragostea.
GRAPEFRUIT (Citrus paradisi) - fructe
EFECT: anti-depresiv, anti-bacterian, antiseptic, dezinfectant, revigorant, euforic.
RECOMANDARI: Benefic pentru digestie, in cazuri de raceala, frisoane, gripa.
ACTIUNE: Reduce durerile menstruale, revigoreaza, energizeaza, tonic sexual.
PSIHIC: reduce starile de melancolie, frustrare, dependenta, tristete.


IASOMIE (Jasminum grandiflorum) - flori
EFECT: stimulativ, calmant, sedativ, antiseptic, anti-inflamator, anti-depresiv, afrodisiac.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de tuse, crampe, dureri, extenuare nervoasa, anxietate, depresie.
ACTIUNE: Relaxeaza, revigoreaza, stimuleaza, usureaza nasterea, mareste lactatia, tonic sexual.
PSIHIC: Induce o stare de sanatate buna, optimism, incredere, bucurie, vise profetice, pace, stare meditativare, reduce sentimentul de culpabilitate, frustrare, reprimare, gelozie, abuz emotional. Atrage dragostea, norocul la bani. Combate energia negativa din mediul inconjurator. Bun pentru meditatie.


IENUPAR (Juniperus communis) - fructe
EFECT: revigorant, stimulativ, antiseptic, anti-inflamator, dezinfectant, anti-stress, sedativ, afrodisiac.
RECOMANDARI: Benefic pentru digestie, in cazuri de gaze, indigestie, colici, crampe, cistita, raceala, gripa, tuse, reumatism, artrita, guta, insomnie.
ACTIUNE: Limpezeste mentalul, mareste pofta de mancare, purifica aura, improspateaza, revigoreaza, tonifica, purifica, stimuleaza circulatia sangvina.
PSIHIC: Reduce starile de anxietate, tensiune nervoasa, stres, culpabilitate, insatisfactie.
PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii sau la boli de rinichi!


ISOP (Hyssopus officinalis) - frunze si flori
EFECT: anti-bacterian, antiviral, anti-stress.
RECOMANDARI: Benefic pentru respiratie, in cazuri de indigestie, bronsita, probleme de presiune a sangelui (hipo sau hiper).
PSIHIC: Mareste creativitatea, reduce timiditatea, starile de tensiune, tristete, gelozie, disperare, ura, furie, agresivitate. Induce prosperitate, noroc la bani, purificare.
PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii, in starile febrile sau epilepsie!


LAVANDA / LEVANTICA (Lavandula officinalis)
EFECT: anti-depresiv, anti-inflamator, dezinfectant, antiseptic, energizant, calmant.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de insomnie, raceala, gripa, laringita, sinuzita, astm, bronsita, tuse, hiper-tensiune, palpitatii, tahicardie, colici, lumbago, dureri reumatice, migrene, insomnie.
ACTIUNE: Echilbreaza emotional, reduce migrenele si tensiunea, imbunatateste respiratia, relaxeaza muschii, reduce durerile, relaxeaza, tonifica, revigoreaza, clarifica mintea.
PSIHIC: comate starile de depresie, stress, agitatie, dispozitie proasta, manii, obsesii, fobii, panica, teama, nesiguranta, trauma, griji. Alunga moliile. Induce un sentiment de fidelitate, dragoste, pace, fericire, protectie.


LAMAIE (Citrus Limonum) - fructe
EFECT: antiseptic, energizant, calmant.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de constipatie, proleme stomacale, diaree, bronsita, astm, hipertensiune, artrita, reumatism.
ACTIUNE: Combate febra, incalzeste, stimuleaza circulatia sangvina, racoreste, revigoreaza, tonifica, limpezeste mintea, ajuta la concentrare, studiu.
PSIHIC: Combate depresia, tristetea, frica, blocajele mentale, starile de confuzie, resentimentele, apatia, neincrederea. Confera sentiment de dragoste, prietenie.


MAGHIRAN (Marjorana hortensis) - frunze si flori
EFECT: anti-bacterian, dezinfectant, calmant, anti-reumatic, anti-depresiv, anti-stres, anti-afrodisiac
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de astm, bronsita, tuse, raceala, migrene, hipertensiune, insomnie, crampe menstruale, nervozitate, dureri, constipatie, gaze, colici, indigestie, lumbago, reumatism, artrita.
ACTIUNE: Reduce tensiunea musculara, mareste pofta de mancare, relaxeaza, tonifica, limpezeste mintea.
PSIHIC: Reduce obsesiile, starile de isterie, furie, izolare.
PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii!


MIR (Commiphora myrrha) - rasina
EFECT: anti-septic, anti-inflamator, calmant. Benefic in cazuri de reumatism, artrita, hemoroizi, diaree, gaze, lipsa poftei de mancare, bronsita, astm, gripa.
ACTIUNE: Stimuleaza circulatia sangvina, calmeaza, improspateaza, revigoreaza, tonifica, limpezeste mintea.
PSIHIC: Combate apatia, depresia, lipsa de vointa, indiferenta, blocajele emotionale. Bun pentru meditatie si practici spirituale.


MENTA (Mentha piperita) - frunze
EFECT: stimulativ, racoritor, anti-inflamator, antiseptic, antibiotic, odorizant, dezinfectant.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de raceala, constipatie, gaze, indigestie, hemoroizi, lumbago, migrene, nevralgii, hipotensiune, reumatism, sinzita, dureri de dinti, dureri abdominale sau musculare, stari de voma.
ACTIUNE: Energizeaza, racoreste, stimuleaza, relaxeaza, revigoreaza, ajuta la concentrare, limpezeste mintea. Alunga furnicile si tantarii.
PSIHIC: combate starile de soc, extenuare, apatie, deznadejde. Induce dragoste, trezirea constiintei, pasiune, energie, protectie.
PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii, de catre hipertensivi sau de catre cei care urmeaza tratamente homeopate!


MUSETEL (Matricaria recutica sau anthemis nobilis) - flori
EFECT: anti-inflamator, sedativ, calmant, anti-stress, anti-bacterian, analgezic, stimulativ (digestiv).
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de depresie, indigestie, probleme digestive, migrene, nevralgii, reumatism, anxietate, insomnie.
ACTIUNE: Reduce durerile musculare.
PSIHIC: Reduce starile de isterie, grija, nervozitate, frica, iritare, tristete, furie.
PRECAUTII: A se evita in primele luni de sarcina!


NUCSOARA (Elettaria cardamomum) - seminte
EFECT: calmant, afrodisiac, revigorant.
ACTIUNE: reduce extenuarea psihica si fizica, reduce simptomele racelii si gripei, reduce starile de anorexie.
PSIHIC: reduce inflexibilitatea si incapatanarea, alunga suspiciunile, auto-compatimirea, confuzia, intoleranta.


OREGANO (Origanum vulgare)
EFECT: antibacterian, anti-viral, antibiotic, antiseptic, dezinfectant.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de cistita, osteoporoza, pneumonie, gripa, candida, sinuzita, dureri de cap, dureri.
ACTIUNE: Relaxeaza muschii, stimuleaza, intareste, incalzeste, energizeaza.
PSIHIC: Ajuta la purificare de energii negative.
PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii sau pentru copii!


PATCHOULI (Pogostemon cabli) - frunze
EFECT: afrodisiac, antibiotic, anti-depresiv, anti-inflamator, odorizant, antiseptic.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de constipatie, dureri abdominale, oboseala, extenuare.
ACTIUNE: Calmeaza, relaxeaza, ajuta la concentrare.
PSIHIC: Combate anxietatea, stressul, indecizia, letargia, toanele. Atrage norocul, dragostea, prosperitatea, banii, induce progres, sex-appeal, inlatura energiile negative.


PERGAMUTA (Citrus bergamia) - fructe
EFECT: analgezic, antiseptic, anti-depresiv, anti-inflamator, odorizant.
RECOMANDARI: bun pentru digestie, crampe stomacale, gaze, colici, constipatie, raceala, gripa, bronsita, laringita, insomnie, convalescenta.
ACTIUNE: mareste apetitul, echilibreaza mental si emotional, reduce febra. Alunga insectele.
PSIHIC: Reduce starile de melancolie, stimulent emotional si intelectual.
PIPER NEGRU (Piper nigrum)
EFECT: energizant, anti-inflamator, detoxifiant, expectorant, laxativ, tonifiant.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de constipatie, raceala, extenuare, lumbago, reumatism, osteoporoza, hipotensiune.
ACTIUNE: Stimuleaza circulatia sangvina, reduce durerile musculare, echilibreaza, stimuleaza, energizeaza, vializeaza, incalzeste, calmeaza.
PSIHIC: Induce rezistenta. Efect protector.
PRECAUTII: A se evita de catre cei care urmeaza tratamente homeopate sau de catre hipertensivi.


PIN (Pinus sylvestris) - muguri
EFECT: analgezic, expectorant, anti-bacterian, antiseptic, antiviral, odorizant.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de raceala, convalescenta, astm, artita, sinuzita, laringita, tuse, hipotensiune, dureri musculare, nevalgii.
ACTIUNE: Usureaza respiratia, purifica, energizeaza, improspateaza, stimuleaza, intareste, revigoreaza, calmeaza. Alunga insectele.
PSIHIC: Reduce starile de auto-invinuire, regret, inadaptare. Induce protectie, sanatate buna, fertilitate, bani.
PRECAUTII: A se evita de catre bolnavii de cancer de prostata sau de hipertensivi!


PORTOCALA (Citrus sinensis) - fructe
EFECT: sedativ, anti-depresiv, antiseptic, dezinfectant.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de constipatie, spasme, indigestii, palpitatii, bronsita, gripa.
ACTIUNE: Mareste pofta de mancare, reduce tensiunea musculara, echilibreaza, revigoreaza, calmeaza, relaxeaza, stimuleaza.
PSIHIC: Combate gandirea negativa, depresia, deznadejdea, frica, apatia, mareste creativitatea. Induce dragoste, fericire, frumusete, noroc, atrage banii si norocul. Bun in practici spirituale sau divinatorii.


ROSMARIN (Rosmarinus officinalis) - flori
EFECT: analgezic, anti-depresiv, anti-inflamator, antiseptic, expectorant, antiviral, afrodisiac, dezinfectant.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de lesin, gripa, mahmureala, astm, bronsita, crampe, constipatie, cistita, migrene, polipi, sinuzita, dureri musculare, lumbago, reumatism.
ACTIUNE: mareste capacitatea de concentrare, limpezeste mintea, stimuleaza, incalzeste, energizeaza. Alunga insectele.
PSIHIC: Combate oboseala, tristetea, nervozitatea. Induce tinerete, protectie, dragoste, pasiune, vitalitate, sanatate, somn.
PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii sau de catre epliptici sau hipertensivi!


SALVIE (Salvia sclarea) - flori
EFECT: anti-bacterian, dezinfectant, calmant, anti-depresiv, anti-stress.
RECOMANDARI: benefic in cazuri de astm, migrene, insomnie, crampe mensturale, probleme oculare.
PSIHIC: reduce starea de melancolie, extenuarea nervoasa, senzatia de culpabilitate, grijile, problemele, panica, ostilitatea, obsesiile.
PRECAUTII: A se evita in timpul graviditatii sau de persoanele bolnave de cancer sau cu probleme ovariene, uterine sau de san.


SANTAL (Santalum album) - lemn
EFECT: anti-infamator, antiseptic, afrodisiac, tonic, racoritor, sedativ.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de bronsita, tuse, astm, laringita, oboseala, frigiditate, impotenta, nervozitate, stress.
ACTIUNE: Reduce durerile, incalzeste, relaxeaza.
PSIHIC: Reduce starile de anxietate, iritare, nervozitate, agresivitate, mareste compasiunea, claritatea gandirii, concentrarea. Induce protectie, vindecare, dragoste, atractie. Combate energia negativa din mediul inconjurator. Bun pentru meditatie.
PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii sau in starile de depresie profunda!


TAMAIE (Boswellia species) - rasina
EFECT: anti-septic, stimulativ, anti-inflamator, sedativ, calmant, anti-depresiv.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de astm, raceala, gripa, bronsita, laringita, insomnie, dureri.
ACTIUNE: reduce tusea, amplifica respiratia.
PSIHIC: Reduce starile de anxietate, teama, tensiune nervoasa, stress, tristete. Induce purificare mentala si psihica, eliberare. Bun pentru rugaciune, meditatie, practici spirituale. Inspira protectie, curaj, purificare, deschidere spirituala.


TRANDAFIR (Rosa centifolia) - flori
EFECT: anti-bacterian, anti-depresiv, anti-septic, sedativ, afrodisiac, calmant, hipnotic, anti-stress.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de convalescenta, raceala, lesin, infertilitate, hipotensiune, menopauza, insomnie, migrene.
ACTIUNE: Relaxeaza, echilibreaza, calmeaza, revigoreaza, stimuleaza.
PSIHIC: Combate starile de soc, de tristete, nervozitate, agitatie, tendinte auto-distructive, razbunare, frica de implicare in relatii sentimentale. Ajuta la ridicarea moralului. Benefic in momente cu incarcatura erotica. Induce dragoste, frumusete, vindecare, noroc, protectie, pace, atractie sexuala, puteri psihice. Bun in practici divinatorii sau spirituale.
PRECAUTII: A se evita in timpul sarcinii sau de catre hipertensivi!


VANILIE
EFECT: sedativ, afrodisiac.
ACTIUNE: Energizeaza, racoreste, stimuleaza, incalzeste.
PSIHIC: Induce puteri magice, dragoste, pasiune, tinerete, vitalitate atractie sexuala, creativitate.


YLANG YLANG (Cananga odorata) - flori
EFECT: afrodisiac, anti-depresiv, antiseptic, euforic, dezinfectant, sedativ.
RECOMANDARI: Benefic in cazuri de hipotensiune, insomnie, stres.
ACTIUNE: Energizeaza, racoreste, revigoreaza, echilibreaza, calmeaza, mareste pasiunea sexuala.
PSIHIC: Reduce starile de agresivitate, anxietate. Induce dragoste, pasiune, atractie, pace.
PRECAUTII: A se evita de catre hipertensivi!

Câteva uleiuri esentiale

Specia: Citrus bergamia
Planeta dominata: Soare
Calitatea esentei: Yang
Componenti principali: linalool, nerol, terpineol, acetat de linalil, limonen.

Bergamotul (Citrus bergonia) este un copac asemanator cu portocalul amar. Fructele sale seamana cu niste portocale miniaturale.
Numele bergamot provine de la cel al oraselului italian Bergamo aflat in provincia Lombardia, unde fructele acestui copac, asemanator cu portocalul amar, erau cunoscute si consumate.
Legenda spune ca acest copac a fost gasit de Cristofor Columb in Insulele Canare, si de aici el a fost adus in Spania si Italia.
Scrieri medievale mentioneaza utilizarea sa in scop terapeutic la Florenta in anul 1725. Tot in jurul acestei date s-au facut in Italia si primele extractii de ulei esential de Bergamot, care a devenit in scurt timp o importanta materie prima in parfumerie. El este principalul constituent al faimosului parfum preparat in secolul al XVII-lea in Germania la Köln (in limba franceza Cologne), devenit celebru in toata lumea, pana in zilele noastre sub numele de Eau de Cologne.
Acelasi ulei de bergamot cu mirosul sau distinct este cel care ii confera personalitate si cunoscutului ceai Earl Grey.
Utilizare pentru trup si suflet
Uleiul de Bergamot este racoritor si inviorator, iar asupra sistemului nervos actioneaza ca un tonic revigorant. Utilizat sub forma de masaj, baie sau in candela, el este util in caz de stres, iritabilitate, tensiune nervoasa, dureri de cap.
Masat pe zona abdominala, are efecte pozitive in indigestie, colici si dureri gastrice.
Ars in candela sau vaporizat in camera are efecte excelente in indepartarea insectelor si a mirosului de fum de tigara.
Calitatile sale racoritoare si invioratoare sunt benefice pentru persoanele suparate, frustrate, foarte critice, foarte pretentioase, care incep sa sufere datorita unor probleme digestive sau probleme ale pielii. Pentru aceasta, se poate folosi sub forma de masaj, baie, sauna, candele, inhalatii.
Se va evita expunerea la soare timp de 12 ore dupa aplicarea pe piele.


Specia: Abies sp.
Planeta dominata: Soare
Componenti principali: alfa-pinen, beta-pinen, camfen, limonen.

Majoritatea speciilor de Brad cresc in regiunile nordice, cu climate reci: America de Nord, Canada, Rusia si Europa de Nord.
Indienii americani foloseau rasina de Brad in scopuri medicinale si in ritualurile religioase. Dupa descoperire Americii, ea a fost adusa si in Europa, in timpul secolului la XVII-lea.
Utilizare pentru trup si suflet
Uleiul esential de Brad are actiune expectoranta, antiseptica si usor sedativa. Astfel, sub forma de inhalatii, comprese sau masaj local el are actiune benefica in fluidificarea secretiilor bronhice, ajuta in cazurile de respiratie scurta, sacadata specifica suferinzilor de astma, cu atat mai mult cu cat acest efect este completat si de un efect tonic asupra sistemului nervos.
In raceala si gripa indeparteaza starea de oboseala generala si durerile musculare.
Se fac inhalatii, se aplica comprese pe piept.
Sub forma de masaj, baie sau comprese, datorita efectului „de incalzire” al pielii duce la usurarea durerilor generate de reumatism sau artrita.
Uleiul de Brad poate avea efect de „revigorare” a unui spirit obosit, deprimat.


Specia: Cedrus atlantica
Planeta dominata: Uranus
Calitatea esentei: Yang
Componenti principali: cedrol, cadinen, cedren, cedrenol

Uleiul de Cedru se numara printre primele uleiuri extrase in antichitate. El era cunoscut de toate marile civilizatii antice, fiind folosit in medicina, cosmetica si parfumerie; egiptenii il foloseau si la imbalsamare. In Tibet el este folosit si in prezent atat in ritualurile religioase cat si in terapie.
Lemnul de Cedru este intens aromatic datorita continutului ridicat in ulei esential, care are proprietati insecticide si fungicide; el alunga furnicile, termitele, moliile si alte insecte daunatoare. Pentru aceasta el era folosit la constructii mari, precum templele. De exemplu, templul Imparatului Solomon din Ierusalim a fost construit din lemn de Cedru.
Utilizare pentru trup si suflet
Uleiul de Cedru este tonifiant, linistitor. Este foarte util sub forma de masaj, bai, inhalatii sau candele in caz de tensiune nervoasa, anxietate cronica, depresie, oboseala.
Sub forma de inhalatii sau in candele are efecte benefice in tuse, bronsite si catarh respirator.
Uleiul de Cedru are un efect tonic asupra rinichilor; de asemenea, datorita proprietatilor antiseptice si diuretice este util in cistite. In aceste situatii se fac bai sau masaj local.
Aplicarea uleiului de Cedru sub forma de comprese sau masaj, poate calma durerile in caz de reumatism sau artrita.
Uleiul de Cedru este potrivit pentru persoanele care au probleme cu propria identitate, predispuse spre visare si fantezie. Uleiul de Cedru va poate ajuta sa va familiarizati cu propria identitate si sa incepeti sa comunicati mai bine cu semenii.


Specia: Coriandrum sativum
Planeta dominata: Venus
Calitatea esentei: Yin
Componenti principali: d-linalool, alfa-pinen, beta-pinen, alfa- si gama-terpinen

Nativ din Orientul Mijlociu, Coriandrul crestea si in gradinile suspendate ale reginei Semiramis din Babilon, una din cele sapte minuni ale lumii antice.
In antichitate el era folosit ca planta condimentara, terapeutica si in parfumerie. Egiptenii il numeau „iarba fericirii” si ii atribuiau proprietati afrodiziace.Grecii si romanii isi aromatizau vinurile cu coriandru si il foloseau ca planta terapeutica.
Romanii sunt cei care au adus coriandrul in vestul imperiului, in provinciile Britania si Francia.
Indienii il folosesc in arta culinara, dar ii cunosteau si valoarea medicinala, folosindu-l in tratarea constipatiei, a guturaiului si a insomniei.
In secolul al XVII-lea el a fost unul dintre ingredientele apei de toaleta preparata la Paris de calugaritele din Ordinul Carmelitelor. Tot in Evul Mediu si-a gasit utilizarea in prepararea unor bauturi digestive, devenite celebre: lichiorurile Benedictin si Chartreuse.
Utilizare pentru trup si suflet
Uleiul de coriandru actioneaza asupra tubului digestiv, avand actiune carminativa, stomahica, antispasmodica, depurativa. Se poate folosi sub forma de masaj pe stomac si abdomen in cazuri de digestie dificila, colici, balonari, stari de voma, diaree.
Datorita efectelor de incalzire a corpului si analgezic este util pentru calmarea durerilor reumatice si totodata in stari gripale sau raceala. Se aplica sub forma de masaj local.
Uleiul esential de Coriandru are actiune tonica asupra sistemului nervos; imbunatateste memoria si poate indeparta migrena de origine digestiva. Se face masaj sau baie.
Coriandrul este cunoscut si pentru proprietatile sale afrodiziace mai ales cand libidoul este scazut datorita stresului si oboselii. Se foloseste in candela, sub forma de masaj sau baie.
Acest ulei este indicat persoanelor foarte exigente cu ele insele, ceea ce le genereaza o stare de nervozitate si stres profund. Utilizarea uleiului de Coriandru aduce o stare de confort si forta interioara care va va ajuta sa va simtiti si sa va exprimati mai bine in relatiile cu semenii.


Specia: Eucalyptus globulus
Componenti principali: cineol, pinen, camfen, felandren

Eucaliptul este un arbore de origine australiana de dimensiuni impresionante: el poate sa atinga inaltimi de pana la 300 metri.
Numele sau provine din cuvintele grecesti "eu" si "kalypto" care inseamna "bine" si "acoperit" si se refera la aspectul staminelor.
Aborigenii australieni l-au denumit Kino si il foloseau la tratarea ranilor.
Eucaliptul a fost adus in Europa la sfarsitul secolului XVIII, unde a fost folosit la inceput in scop ornamental. Oamenii au observat ca in jurul acestui arbore nu mai cresc alt plante. Ulterior s-a constatat ca Eucaliptul secreta o substanta toxica care se raspandeste in sol.
Uleiul de Eucalipt a inceput sa fie exportat din secolul XIX, la inceput fiind cunoscut sub numele de Menta de Sidney, datorita actiunii sale calmante asupra tulburarilor digestive, asemanatoare cu cea a mentei.
Utilizare pentru trup si suflet
Eucaliptul are efect inviorator, de improspatare, foarte apreciat in cazuri de oboseala, scaderea puterii de concentrare, dureri de cap sau debilitate. Se foloseste in baie, sauna, candela, masaj.
Eucaliptul este eficient in toate tipurile de febra; el scade temperatura si in acelasi timp are un efect racoritor si de improspatare asupra corpului. Astfel, el se poate folosi pentru scaderea febrei in cazuri de dizenterie, difterie, pojar, malarie, febra tifoida. Se face baie, masaj usor, comprese pe frunte.
Actiunea sa antivirala se manifesta benefic in infectii respiratorii: raceala, gripa, sinuzita, pneumonie, bronsita. Uleiul de Eucalipt decongestioneaza caile respiratorii si fluidifica secretiile. Se foloseste in inhalatii, candela, masaj local.
Eucaliptul este un remediu important in tratarea artritei, mai ales cand simptomele sunt agravate de vreme rece. Se aplica comprese sau masaj pe tonele dureroase.
Acest ulei poate fi folosit in infectii genito-urinare ca: cistita (mai ales daca a aparut ca urmare a unei raceli), nefrita, leucoree, sub forma de masaj sau bai de sezut.
Uleiul de Eucalipt impiedica proliferarea infectiilor si de aceea se poate folosi in herpes, rani, ulceratii, dar si in intepaturi de insecte, sub forma de comprese.
Utilizat in candela, Eucalpitul este un excelent antiseptic pentru aerul din camera, fapt util persoanelor care sufera de o infectie contagioasa, sau se afla in convalescenta.
Eucaliptul are un efect calmant asupra starilor emotionale intense, ajuta la intarirea spiritului si la cresterea puterii de concentrare.


Specia: Foeniculum vulgare
Planeta dominata: Mercur
Calitatea esentei: Yang
Componenti principali: anetol, fencona, camfen, limonen, felandren

Feniculul era o planta foarte populara in China antica, unde se folosea ca antidot impotriva muscaturilor de sarpe. Egiptenii si Romanii ii cunosteau calitatile stomahice si anti-toxice. El era popular in curele de slabire datorita senzatiei de satietate pe care o confera, iar alaturi de marar intra in compozitia „apei contra colicilor”.
In perioada medievala, cunoscut sub numele de fenkle era considerat planta magica utila impotriva vrajitoarelor.
Utilizare pentru trup si suflet
Uleiul de Fenicul are proprietati carminative si stimulante digestive, ceea ce il recomanda in digestie lenta, balonari, colici, constipatie, indigestie pe fond nervos, cat si dupa o masa copioasa. Se face masaj pe abdomen. Atentie: se vor folosi cel mult 2-3 picaturi la 10 ml ulei de masaj!
Datorita proprietatilor expectorante, sub forma de comprese sau inhalatii este util in bronsita.
Proprietatile diuretice si detoxifiante il recomanda pentru reducerea celulitei sub forma de masaj.
Feniculul este util pentru regularizarea ciclului menstrual, in special cand este insotit de crampe dureroase. S-a constatat ca ajuta la diminuarea stresului pre-menstrual, iar in menopauza reduce simptomele neplacute cauzate de fluctuatiile hormonale. Se utilizeaza sub forma de bai sau masaj.
Uleiul de Fenicul este potrivit persoanelor care au retineri in a se exterioriza, ceea ce conduce in timp la o lipsa de entuziasm, la frica de comunicare si la teama de experiente noi. Feniculul ca poate ajuta sa va relaxati si sa fiti mai deschisi.


Specia: Pelargonium graveolens
Planeta dominata: Venus
Calitatea esentei: Yin
Componenti principali: geraniol, citronelal, linalool, terpineol, citral, mentona, eugenol, sabinen.

Nativ din Africa de Sud, Geraniul a fost exportat in Europa la sfarsitul secolului al XVII-lea. De aici el a fost apoi re-exportat in secolul al XIX-lea in coloniile franceze si britanice.
Uleiul esential a fost distilat pentru prima data in Franta, la inceputul secolului XX; astazi, cele mai importante regiuni unde este cultivata aceasta planta sunt Insulele Réunion, Maroc, Egipt, China.
La inceputuri, numele sau a fost Bourbon dupa cel al unei insule din sud-vestul Oceanului Indian.
In trecut, geraniul a fost folosit pentru rani, tumori, fracturi si in epidemiile de holera. Credinta populara ii atribuia si virtuti magice in alungarea spiritelor rele, astfel ca oamenii il cultivau in jurul casei.
Utilizare pentru trup si suflet
Actiunea Geraniului asupra sistemului nervos se manifesta prin efectul calmant si racoritor in tratarea nelinistii si anxietatii; el este de ajutor si in cazuri de palpitatii sau chiar atacuri de panica. Se foloseste sub forma de bai sau masaj.
Uleiul esential de Geraniu se foloseste in cazuri de constipatie, senzatii de arsura in abdomen, gastro-enterite, diaree, sub forma de masaj pe abdomen. Prin proprietatile antiinflamatoare este indicat sub forma de bai locale in cistitele insotite de senzatia de arsura in timpul urinarii.
Geraniul este foarte bun si pentru ingrijirea tuturor tipurilor de piele deoarece are efect de echilibrare al secretiilor de sebum; el este antiseptic si antiinflamator util in tratarea acneii si a tenului seboreic; prin proprietatile calmante este recomandat si pentru pielea uscata. Se aplica comprese sau se fac bai de abur pentru ten.
Geraniul este recomandat ca tonic nervos care indeparteaza anxietatea, depresia, stresul si senzatia de „blocaj”. Utilizand acest ulei va veti simti improspatati, relaxati si capabili sa infruntati problemele cu optimism.


Specia: Junniperus communis
Planeta dominata: Soare
Calitatea esentei: Yang
Componenti principali: borneol, terpineol, cadinen, cedren, camfen, mircen, pinen, sabinen.

Ienuparul sau Jneapanul este un arbust cu frunzele in forma de ace si fructe globulare de culoare albastru inchis ce creste in toate zonele montane din Europa, America de Nord si Asia de Sud-est (in Himalaya).
De-a lungul istoriei, uleiul esential de Ienupar a avut un rol major in timpul epidemiilor de ciuma, holera sau febra tifoida. In antichitate, medicii greci, romani si arabi prescriau Ienuparul ca antiseptic, iar in Mongolia era dat femeilor in timpul travaliului.
Herboristii medievali (sec. XV-XVI) pretuiau Ienuparul nu doar ca leac impotriva ciumei, dar si pentru a trata muscaturile de insecte. Este interesant faptul ca in limba celta, cuvantul Juneprus insemna muscator.
Medicina populara iugoslava priveste Ienuparul ca leac bun pentru toate bolile. In spitalele franceze, crengute de Rozmarin si Ienupar au fost arse pana la inceputul secolului XX pentru a purifica aerul.
Insusirea Ienuparului de a inviora un spirit obosit este sugerata si in Biblie, unde se spune ca Sfantul Ilie, epuizat fiind s-a culcat sub un Ienupar (1Imparati 19:4 si 5).
Este binecunoscuta si intrebuintarea fructelor de Ienupar ca principal ingredient al ginului.
Utilizare pentru trup si suflet
Principala actiune a uleiului de Ienupar este cea diuretica si cea antiseptica asupra sistemului urinar in cazuri de cistita si litiaza renala. Se aplica sub forma de masaj local (pe spate, in zona rinichilor).
Uleiul esential de Ienupar favorizeaza eliminarea acidului uric si a altor toxine, fiind cunoscut ca un purificator al sangelui. Astfel, el este util atat in obezitate, retentia de apa, cat si in indepartarea celulitei. Se aplica comprese, masaj, bai.
Acest ulei este unul dintre cele mai importante pentru tratarea reumatismului si artritei mai ales pentru formele agravate de vremea urata. Se foloseste sub forma de masaj, comprese, bai, masaj.
Este util si in guta sub forma de bai la picioare sau comprese.
Uleiul esential de Ienupar stimuleaza, purifica si intareste spiritul, ajutandu-l sa treaca cu bine peste situatiile schimbatoare. Utilizarea lui va promova o stare de spirit calda si prietenoasa si va stimula capacitatea de a primi si darui caldura si afectiune.


Specia: Lavandula officinalis
Planeta dominata: Mercur
Calitatea esentei: Yang
Componenti principali: acetatul de linalil, linaloolul, cineolul, borneolul.

Lavanda este o planta renumita pentru calitatile calmante si pentru parfumul sau delicat. Originara din Franta, Lavanda este cultivata peste tot in lume pentru uleiul sau volatil, ca planta medicinala sau ornamentala.
Uleiul esential de Lavanda este unul dintre cele mai populare uleiuri folosite in aromaterapie din vremuri imemoriale.
De secole, femeile aseaza in dulapuri saculeti cu lavanda pentru mirosul placut pe care il imprima lenjeriei si pentru indepartarea insectelor.
Locuitorii Romei antice foloseau Lavanda la baie si pentru a-si vindeca ranile la vreme de razboi. De altfel, numele acestei plante vinde din limba latina, unde lavare inseamna a spala, a curata.
Apa de levantica a fost foarte populara in Anglia medievala in perioada elisabetana si in cea a domniei Casei Stuart, fiind parfumul preferat al reginei Maria Henrietta, sotia regelui Charles I.
Utilizare pentru trup si suflet
Lavanda este un ulei calmant, sedativ, relaxant. Astfel, el este util in insomnie, stari depresive, stres, precum si in dureri de cap si migrene. Totodata actioneaza favorabil asupra inimii, calmand palpitatiile si reducand tensiunea arteriala. Se foloseste sub forma de inhalatii, baie, masaj, candela.
Uleiul de Lavanda are proprietati antiseptice si antispastice. Prin aceasta este util in problemele sistemului respirator: gripa, bronsita, tuse, pneumonie, laringita. Se aplica comprese, masaj local si inhalatii.
Sub forma de masaj pe abdomen, uleiul esential de Lavanda este benefic in caz de probleme digestive pe fond nervos: colici, indigestie, voma, balonare, diaree.
Fiind antiinflamator si antibacterian se poate folosi in cistite, leucoree si alte infectii genitale. Se fac bai locale.
Utilizat in candela aduce un miros placut in camera si ajuta la indepartarea insectelor.
Datorita efectului echilibrant si profund calmant, uleiul de Lavanda este indicat persoanelor sensibile, deprimate, stresate si celor care trec foarte usor de la o stare psihica extrema la alta. Utilizarea uleiului de Lavanda le va ajuta sa depaseasca cu mai mult calm situatiile neprevazute si stresante.


Specia: Citrus limonum
Planeta dominata: Soare
Calitatea esentei: Yang
Componenti principali: limonen, -pinenul, -terpinenul, citralul, citronelal.

Lamaiul este un copac de talie mica, vesnic verde, nativ din India, care acum este foarte raspandit in zonele cu clima clada din Europa si pe continentul Nord-American in Florida si California.
In Europa Lamaiul a fost adus din Orientul Apropiat in timpul razboielor sfinte purtate acolo de cruciati (sec. XI-XIII). De altfel, cuvantul "Lamai" deriva din arabul laimum si persanul limum.
Utilizare pentru trup si suflet
Uleiul esential de Lamaie este un tonic al sistemului circulator, imbunatatind circulatia sangelui; ajuta la diminuarea vascozitatii sangelui si astfel scade presiunea in venele varicoase. El este un remediu traditional pentru tratarea capilarelor sparte vizibile sub piele. Mentine vitalitatea celulelor rosii (eritrocitele), efect favorabil in caz de anemie; totodata stimuleaza leucocitele, ceea ce duce la o imbunatatire a imunitatii organismului. Se foloseste sub forma de masaj, bai sau inhalatii.
Datorita proprietatilor antiseptice este util sub forma de masaj local sau inhalatii in raceala, gripa, tuse, chiar si cand acestea sunt asociate cu febra.
Uleiul de Lamaie are proprietati detoxifiante si decongestionante asupra ficatului si rinichilor; ajuta la reducerea celulitei. Se aplica masaj local.
Actiunea invioratoare si tonifianta este benefica in tratarea durerilor de cap si a migrenelor. Se utilizeaza sub forma de inhalatii, candele, masaj pe tample.
Se va evita expunerea la soare timp de 12 ore dupa aplicarea pe piele!
Fiind tonic, revigorant si purificator, uleiul de Lamaie este indicat persoanelor care traverseaza perioade incarcate, dificile, cand au tendinta de a se lasa coplesite de probleme si astfel de a se neglija pe sine. Utilizandu-l in candele, baie sau masaj va va ajuta sa va simtiti mai proaspeti, mai plini de viata si increzatori in propriile forte.


Specia: Melissa officinalis
Planeta dominata: Jupiter
Calitatea esentei: Yang
Componenti principali: citronelol, geraniol linalool, citral, citronelal, acetat de geranil, cariofilen.

Melissa sau Roinita (Melissa officinalis) este o planta mediteraneana care a fost adusa de Romani in provincia Britania. Ea are flori galbene, foarte iubite de albine. De altfel, numele sau este derivat din numele latin al mierii, iar in limba greaca semnifica de asemenea miere de albine.
In mitologia greaca exista o povestire conform careia albinele l-au hranit pe Zeus cand era copilas cu miere, in timpul cand mama sa zeita pamantului Gheea il ascundea de sotul sau, zeul Chronos. Intr-adevar, mierea de Roinita este delicioasa, si este foarte posibil ca aceasta sa fi fost nectarul, hrana privilegiata a zeilor olimpieni.
n Evul Mediu, faimosul medic elvetian Paracelsus a numit Melissa „Elixirul Vietii” datorita efectului sau calmant asupra inimii. In acea epoca, se credea ca aceasta planta poate vindeca toate bolile si ca are efecte de re-intinerire.
Melissa, cunoscuta si sub numele de „Balsam de Lamaie” (Lemon Balm) este numita de evrei Bal-Smin ceea ce inseamna "Regele uleiurilor".
In secolul al XIV-lea, calugaritele franceze din Ordinul Carmelitelor au folosit Melissa impreuna cu alte plante la prepararea unei ape tonice, iar in Anglia elisabetana a fost folosita la aromatizarea vinului.
Utilizare pentru trup si suflet
Uleiul de Melissa este un ulei calmant, foarte util in tratamentul durerilor de cap sau migrenelor cauzate de stres asociate cu senzatia de tensiune la ceafa si umeri. Se foloseste sub forma de masaj sau candela.
Proprietatile antispasmodice au efect de calmant cardiac, reducand palpitatiile cand inima este supra-stimulata, obosita si tensiunea este crescuta pe fond nervos si de stres. Actiunea sa calmanta poate fi utila si in crizele astmatice pe fond nervos. Se face masaj, baie sau se foloseste in candela.
Melissa este benefica pentru sistemul digestiv in cazuri de flatulenta, dispepsie, diaree. Se face masaj local sau baie.
Efectul racoritor este util in stari febrile, in special cand sunt insotite de stari de agitatie si nervozitate. Se utilizeaza sub forma de masaj, baie, candela.
Melissa este utila persoanelor hipersensibile si celor care isi exprima emotiile pregnant. Efectul sau calmant, linistitor, inaltator va va ajuta la abordarea pozitiva a vietii si va va usura calea spre gasirea modalitatilor de exprimare a personalitatii, spre relaxare si spre bucuria de a trai.


Specia: Mentha piperita
Planeta dominata: Mercur
Calitatea esentei: Yang
Componenti principali: mentol, acetat de mentil, valerianat de mentil.

Ca si multe alte plante, Menta le-a fost cunoscuta anticilor greci, romani si egipteni. Legenda spune ca zeul intunericului Pluton s-a indragostit nebuneste de frumoasa nimfa Mentha. Geloasa, sotia sa zeita Persephona a urmarit-o pe nefericita fata si a ingropat-o in pamant. Pluton, impresionat de suferinta nimfei a transformat-o apoi in planta frumos mirositoare care ii poarta numele.
Utilizare pentru trup si suflet
Menta are actiune racoritoare, refrisanta si in acelasi timp de incalzire si stimulare. Explicatia acestui paradox consta in faptul ca organismul isi intensifica circulatia sangelui si se incalzeste ca raspuns la efectul racoritor al mentei pe piele.
Sub forma de masaj sau bai, Menta este un excelent stimulent si tonic general. Ea alunga oboseala pe fond nervos si migrenele. Dupa o zi lunga si obositoare, o baie de picioare cu ulei de Menta va face minuni .
Menta actioneaza benefic asupra sistemului digestiv, cu precadere asupra stomacului. Usureaza digestia si are efecte pozitive in cazuri de digestie lenta, indigestie si flatulenta. Fiind antiseptic gastric, se poate folosi in diaree, stari febrile de origine gastrica sau toxiinfectii alimentare. Ajuta la calmarea spasmelor gastrice si a colicilor prin efectul antispasmodic. Are efect detoxifiant asupra ficatului si stimuleaza secretia bilei, ajutand la digestia grasimilor. Se face masaj pe abdomen.
Asupra sistemului respirator actioneaza ca expectorant, fiind indicata in tuse. Are de asemenea proprietati decongestionante si antispasmodice utile in astma, tuse, sinuzita, bronsita, gripa. Se foloseste sub forma de inhalatii, comprese, masaj pe piept.
Nu se pun mai mult de 1-2 picaturi, in oricare dintre modalitatile de utilizare.
In cazul in care preparati amestecuri de uleiuri care contin si menta, se vor pune cel mult 2 picaturi, deoarece mirosul ei le va acoperi pe toate celelalte.
Menta este foarte potrivita in stari de oboseala mentala, stres, stari depresive. Atunci cand sunteti in fata unei schimbari majore in viata care va face sa va simtiti nesiguri sau tematori, Menta va va ajuta sa rupeti cu trecutul si sa priviti inainte cu curaj si optimism.


Specia: Pogostemon patchouli
Planeta dominata: Soare
Calitatea esentei: Yang
Componenti principali: patchulol, benzaldehida, aldehida cinamica, eugenol, cadinen.

Numele Patchouli este de origine hindusa. Aceasta planta, originara din Malayesia are o lunga istorie a utilizarii sale terapeutice in medicina traditionala chineza, indiana, japoneza si malayesiana ca stimulent, tonic, antiseptic si febrifug. El este utilizat cu precadere in cazul muscaturilor de sarpe si alte insecte veninoase.
In epoca victoriana, atunci cand se transportau pe mare din India frumoasele saluri din casmir, frunzele de Patchouli se asezau intre ele pentru a le feri de molii. Saculetii umpluti cu frunze de Patchouli sunt foarte populari pentru a parfuma lenjeria si asternuturile de pat.
Datorita mirosului sau distinct si tenace, el este foarte cautat de parfumeri, fiind un bun fixator in parfumurile de tip oriental; el a fost in mare voga in perioada „Flower Power” din anii 1960, alaturi de Santal si Iasomie.
Utilizare pentru trup si suflet
Patchouli este un ulei stimulant, intaritor, astringent.
Proprietatile sale tonice si astringente sunt utile in tratamentul diareei. In aceste cazuri se face masaj abdominal.
Acest ulei are un pronuntat efect antidepresiv asupra sistemului nervos, in stari de stres si anxietate, dar este util numai persoanelor care ii agreeaza mirosul. Se foloseste in candela sau baie.
Pentru proprietatile astringente si antiseptice este indicat a se folosi in tratamentul acneii si al tenului gras. De asemenea este util in tratamentele de prevenire a imbatranirii pielii si a aparitiei ridurilor.
Patchouli poate fi util persoanelor care se simt lipsite de energie, traverseaza o perioada in care sunt cuprinse de letargie si constata ca au probleme de concentrare. Uleiul de Patchouli va va incarca cu caldura si energie, ceea ce va stimula concentrarea atentiei atunci cand se impune acest lucru si va va face sa va simtiti mai „cu picioarele pe pamant”.


Specia: Pinus silvestris
Planeta dominata: Marte
Calitatea esentei: Yang
Componenti principali: pinen, limonen, silvestren.

Pinul este un conifer impozant care creste mai ales in Nord-estul Rusiei, in Scandinavia si Nordul Europei. Se cunosc in prezent peste 80 de specii ale acestui arbore magnific.
Aproape necunoscut civilizatiei antice egiptene, Pinul a fost insa extrem de apreciat de greci si arabi, care i-au recunoscut calitatile curative. El se folosea in special in infectiile pulmonare sub forma de inhalatii. S-a constatat ca populatiile care locuiesc in apropierea padurilor de Pin au foarte rar probleme respiratorii.
Vaporii de ulei esential ajung in caile respiratorii odata cu inspiratia, producand aici o serie de efecte benefice, mai ales in cazul celor care sufera de maladii respiratorii.
Utilizare pentru trup si suflet
Uleiul de Pin este un antiseptic puternic, foarte eficient in cazuri de bronsita, laringita, gripa, tuse, raceala; usureaza respiratia si decongestioneaza sinusurile. Se utilizeaza sub forma de inhalatii, baie, masaj.
Proprietatile antiseptice sunt de asemenea benefice asupra infectiilor sistemului urinar, cum ar fi: cistitele, nefritele, pielitele si prostatitele, mai ales cand este folosit sub forma de bai.
Pentru a trata reumatismul, artrita si nevralgiile se aplica comprese.
Uleiul esential de Pin este foarte bun pentru a improspata mirosul incaperilor, atunci cand este folosit sub forma de candele.
O metoda placuta de a alunga stresul si oboseala unie zile lungi este de a face o baie sau sauna cu ulei de pin.
Uleiul de Pin este util in stari de slabiciune si oboseala, debilitate generala. El aduce o nota de prospetime si abordare pozitiva a vietii.


Specia: Citrus aurantium
Planeta dominata: Soare
Calitatea esentei: Yang
Componenti principali: nerol, citral, limonen, citronelal.

Portocalul este originar din China si India, fiind adus in Europa in secolul XVII. Astazi el creste din abundenta in tot bazinul mediteranean si pe cele doua continente Americane.
Portocalul ne rasfata, oferindu-ne trei uleiuri esential diferite: din fructe, uleiul de Portocal, vesel si optimist; din florile albe si delicate - uleiul Neroli, si intrigantul Petitgrain, din frunze.
Pentru multa vreme, Portocalul a avut doua semnificatii opuse: inocenta si fertilitatea. De altfel, Razboiul Troian a inceput destul de inocent: Paris a oferit premiul concursului de frumusete un „mar de aur”, adica o portocala Afroditei. Aceasta, drept multumire i-a oferit-o pe frumoasa Elena, uitand insa sa-i spuna ca era sotia regelui Agamemnon. … Restul e istorie.
Utilizare pentru trup si suflet
Uleiul de Portocale pare sa aiba o actiune calmanta asupra stomacului, in special in stari de nervozitate. De asemenea, el stimuleaza bila si poate ajuta la digestia grasimilor. Inlatura colicile si flatulenta, incurajeaza peristaltismul si ajuta in caz de constipatie. Se aplica sub forma de masaj pe abdomen.
Uleiul de portocale are un efect relaxant, dar este mai degraba inaltator, si energizant decat sedativ. Mirosul sau placut este benefic in stres, tensiune nervoasa, dureri de cap, oboseala.
In general, uleiul esential de Portocale este detoxifiant si are efect de curatare, incurajand eliminarea fluidelor in exces si a produsilor metabolici daunatori. El poate fi utilizat in bai sau masaj pe parcursul unei cure de detoxifiere a organismului, sau pentru reducerea celulitei. Uleiul de portocale este potrivit pentru persoane deprimate, chiar frustrate, lipsite de energie. Aceste persoane sunt foarte indulgente cu ele insesi chiar daca nu le place sa recunoasca acest lucru, fiind adesea coplesite de probleme. Uleiul de Portocale este ca o mica raza de soare stralucind peste gandurile intunecate. Utilizarea lui duce la accelerarea proceselor organice incetinite, iar directia vietii se va schimba, deoarece veti deveni mai optimist si mai hotarat in realizarea propriilor aspiratii.


Specia: Rosmarinus officinalis
Planeta dominata: Soare
Calitatea esentei: Yang
Componenti principali: borneol, acetat d ebornil, camfor, cineol, cariofilen, camfen, pinen.

Dupa Lavanda, Rozmarinul este probabil cea mai importanta planta din familia Labiatae folosita in aromaterapie.
Rozmarinul este un arbust care creste in toata Europa, dar se simte „ca acasa” in zonele de litoral mediteranean. Aceasta se vede si in numele sau care provine din doua cuvinte latine: "ros" + "marinus" care inseamna "roua marii".
Legenda spune ca florile de rozmarin erau albe, dar au devenit albastre atunci cand Fecioara Maria si-a agatat mantia intr-o tufa de Rozmarin pe cand Sfanta Familie facea un popas in timpul fugii spre Egipt.
Rozmarinul era folosit din Antichitate ca planta medicinala, rituala si condimentara. In Grecia antica oamenii simpli din popor nu aveau acces la tamaia extrem de scumpa si atunci ardeau pe altarele zeilor crengute de Rozmarin. Romanii de asemenea il considerau planta sacra, iar urme de Rozmarin s-au gasit si in mormintele faraonilor din Egipt.
Practica arderii de crengute de Rozmarin pentru purificarea aerului in spitalele din Franta s-a mentinut pana in secolul XX. Ironia soartei a facut ca ea sa fie abandonata tocmai cand stiinta moderna a demonstrat extraordinarele proprietati antiseptice ale acestui ulei.
Datorita efectului antiseptic Rozmarinul poate intarzia sau preveni degradarea carnii. De fapt, nu se va sti niciodata cu adevarat daca la inceputul utilizarii sale in arta culinara a fost apreciat pentru gustul sau deosebit sau pentru faptul ca avea capacitatea de a pastra mancarea proaspata timp de mai multe zile pe vreme caniculara acum 2000 de ani, cand nu existau frigiderele.

Utilizare pentru trup si suflet

Rozmarinul este un ulei cald, tonifiant, care are insusirea de a stimula si debloca diferitele sisteme ale organismului.
Rozmarinul actioneaza favorabil asupra sistemului circulator, stimuleaza inima slabita si este util pentru tratarea tensiunii scazute si a senzatiei de maini si picioare reci. El ajuta la curatarea vaselor de sange si astfel este benefic in arteroscleroza. Se foloseste sub forma de bai sau masaj.
Uleiul de Rozmarin intensifica circulatia sangelui la nivelul creierului, ajutand astfel la cresterea capacitatii de concentrare si la imbunatatirea memoriei. In aceste cazuri este util sa fie ars in candela.
Tot sub forma arderii in candela, dar si ca masaj el da rezultate bune in combaterea migrenelor, a durerilor de cap si in debilitate generala.
Rozmarinul este un bun tonic digestiv, favorizand secretia bilei si functionarea normala a ficatului. Fiind antiseptic si antispasmodic se foloseste cu succes contra infectiilor gastrointestinale, a flatulentei, colicilor. Se aplica masaj local.
Prin proprietatile antiseptice si tonice este benefic in cazuri de gripa, raceala, tuse, ca si inhalatii, candela, masaj, baie.
Uleiul de rozmarin se poate folosi cu succes in artrita, reumatism, si dureri musculare cauzate de: entorse, luxatii, datorita efectului de incalzire la nivelul tegumentelor.
Este un ulei energizant, potrivit in stari de debilitate, slabiciune, nervozitate. Uleiul de Rozmarin va va ajuta sa va deblocati energiile interne, sa va simtiti mai puternic si sa va imbunatatiti relatiile cu cei din jur.


Specia: Boswelia carteri
Planeta dominata: Soare
Calitatea esentei: Yang
Componenti principali: cadinen, camfen, pinen, felandren, olibanol.

Tamaiul este un arbust de talie mica, nativ din Africa de Nord si Orientul Mijlociu. In textele vechi, el apare sub denumirea de "olibanum" provenita din limba latina: Olium Libanum adica "Uleiul din Liban". In Vestul Europei el este cunoscut sub numele de Frankincense derivat in Evul Mediu din limba Franceza si inseamna "Tamaie adevarata".
Atunci cand scoarta arbustului este taiata, copacul genereaza o rasina pentru a-si vindeca rana.
In vremurile vechi, rasina era colectata din crapaturile aparute pe cale naturala datorita ruperii crengilor, dar mai apoi s-au practicat taieturi sistematice in scoarta pentru a stimula productia acesteia.
In antichitate Tamaia era una dintre cele mai pretioase marfuri. In acele vremuri, valoarea sa era apropiata de cea a aurului. Egiptenii si evreii cheltuiau mari sume de bani pentru a o importa de la fenicieni. Intelegem astfel de ce Magii i-au daruit pruncului Iisus la nastere smirna, aur si tamaie.
Tamaia sub forma solida (de rasina) era arsa pe altare si in temple inca din antichitatea timpurie. Utilizarea sa este probabil mult mai veche decat primele scrieri despre plante, si s-a perpetuat in practica religioasa pana in zilele noastre.
Uleiul de Tamaie se extrage prin distilare din rasina, fiind extrem de apreciat in medicina, cosmetica si parfumerie.
Utilizare pentru trup si suflet
Uleiul de Tamaie are efecte favorabile in afectiuni ale cailor respiratorii superioare (bronsite, laringite, tuse), fiind utilizat sub forma de inhalatii, comprese sau in candela.
De asemenea, el este tonifiant pentru piele, avand in acelasi timp proprietati antiinflamatoare si astringente. Este un ulei cu efect de reintinerire asupra pielii, putand fi utilizat in bai, masaj sau candele.
Cea mai importanta actiune a uleiului de Tamaie este cea asupra sistemului nervos. Are un efect calmant, care aduce o stare de confort, dar in acelasi timp este inviorator si energizant. De aceea, este recomandat in anxietate, stres, stari tensionale in candele.
Tamaia a fost utilizata din cele mai vechi timpuri in ritualuri religioase. Ea are insusirea deosebita, de a favoriza o respiratie profunda, calma si lenta ceea ce induce o stare de spirit propice pentru rugaciune si meditatie.
In zilele noastre, uleiul de Tamaie vaporizat cu ajutorul candelei este foarte util pentru persoanele cu viata agitata, stresate, coplesite de responsabilitati, orientate mai ales asupra aspectelor materiale ale vietii. Uleiul de Tamaie ii va ajuta pe acestia sa atinga o stare de spirit calma, armonioasa, sa-si reevalueze si sa-si reorganizeze stilul de viata astfel incat sa atinga zone de sensibilitate a sufletului uitate, capabile sa le aduca satisfactie si fericire.


Specia: Melaleuca alternifolia
Componenti principali: terpineol, cineol, pinen, terpinen

Ti Tree (sau Tea Tree) este un arbore din familia Melaleuca, nativ din Australia. Numele sau nu are nici o legatura cu cel al arborelui de ceai (Camelia Thea).
Aborigenii australieni folosesc de sute de ani frunzele de Ti Tree pentru tratarea ranilor infectate si pentru diverse probleme ale pielii.
Ti Tree a fost adus in Europa in jurul anului 1927, cand insusirile sale antiseptice au fost rapid recunoscute. In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, uleiul esential de Ti Tree a fost inclus in trusele militare de prim-ajutor pentru trupele care luptau in zonele tropicale.
Totodata el a fost folosit si in fabricile de armament pentru in cazuri de ranire.
Uleiul este un ingredient frecvent utilizat in sapunuri, deodorante, dezinfectante, precum si in practica chirurgicala si dentara.
Utilizare pentru trup si suflet
Aplicatiile cele mai importante ale uleiului de Ti Tree se datoreaza remarcabilelor sale proprietati antifungice si antivirale, fiind astfel un aliat pretios al sistemului imunitar in lupta cu infectiile virale.
Uleiul de Ti Tree se foloseste cu succes in infectii respiratorii sub forma de inhalatii.
O alta cale de utilizare este in infectiile tractului genito-urinar in: cistite acute si cronice, uretrite nespecifice, herpes genital, prurit genital si anal, sub forma de bai locale.
Utilizat sub forma de comprese este eficient contra intepaturilor de insecte, precum si in diferite afectiuni ale pielii: infectii, eczeme, acnee, arsuri (inclusiv cele solare), etc.
Uleiul esential de Ti Tree este refrisant si revigorant, fiind util in special in socuri post-traumatice.


Specia: Vetiveria zizanoides, Andropogon muricatus.
Componenti principali: acid benzoic, vetiverol, furfurol, vetiven, vetivona.

Vetivert este o iarba ce creste salbatica in zonele tropicale: India, Tahiti, Java, Haiti, si care in prezent este cultivata.
Uleiul esential de Vetivert est supranumit si „uleiul linistii” datorita proprietatilor sale calmante. El se extrage din radacini in SUA si Europa din materia prima importata din Orientul Indepartat.
In Calcutta (India) acoperisurile, jaluzelele si aparatoarele de soare erau confectionate din iarba de Vetivert cunoscuta sub numele de „Kus-Kus”. Radacina maruntita si pusa in saculeti servea la protejarea faimoasei museline de India de molii si alte insecte daunatoare.
In Java, radacina este folosita de secole de catre bastinasi pentru a impleti rogojini frumos mirositoare si palarii de soare. In Haiti, locuitorii prefera iarba de Vetivert la confectionarea palariilor.
Pe timp canicular, cateva picaturi de ulei de Vetivert amestecate cu apa si pulverizate in camera racoresc si aduc un miros proaspat, placut si refrisant.
Deoarece radacina acestei plante este foarte deasa si voluminoasa, ea este cultivata in regiunile tropicale pentru a preveni eroziunea solului si alunecarile de teren in timpul ploilor torentiale abundente specifice acelor locuri.
Pentru parfumul sau, uleiul de Vetivert este intens folosit de parfumeri ca nota de baza in parfumuri cu nota orientala, lemnoasa sau chypre.
Utilizare pentru trup si suflet
Principalele binefaceri ale uleiului de Vetivert se adreseaza sistemului nervos, el fiind sedativ, calmant si totodata intaritor al acestuia. Astfel, acest ulei este util in depresii, tensiune nervoasa, debilitate, insomnie si stres. Actioneaza ca afrodiziac deoarece este o legatura demonstrata intre stres si impotenta sau frigiditate. Se foloseste sub forma de masaj, baie, candela.
Uleiul esential de Vetivert stimuleaza circulatia sangelui si productia de celule rotii. Prin aceasta este util in dureri reumatice, artrite, nevralgii, dureri musculare si anemie. Se face masaj, baie, se aplica comprese.
Deoarece este antiseptic si usor astringent, este util in tratamentul tenului gras si acneii sub forma de comprese si bai de abur faciale.
Uleiul de Vetivert este potrivit atunci cand va simtiti coplesit emotional, sub presiune sau nesigur. Folosind acest ulei veti fi capabil sa va pastrati calmul, sa gestionati mai bine situatiile care implica stres sau schimbari majore; aceasta va va ajuta sa analizati mai bine oportunitatile si sa alegeti solutia cea mai buna.


Specia: Canaga odorata
Planeta dominata: Venus
Calitatea esentei: Yin
Componenti principali: farnesol, geraniol, linalool, acetat de benzil, eugenol, safrol, cadinen, pinen.

Ylang-ylang este un mic copac tropical cu flori roz, mov sau galbene, ce creste in Insulele Filipine, Madagascar, Indonezia, Tahiti si pe coasta de vest a Africii. In dialectul local Ylang-ylang inseamna "Floarea florilor" fiind inaltat la acest rang pentru mirosul sau aparte. Numele sau provine din limba malgasa, unde „Alang-ilang” sugereaza modul de crestere al florilor pe crengi.
Uleiul de Ylang-ylang este un reputat afrodiziac. In Indonezia bunaoara, traditia cere ca patul de nunta al tinerilor casatoriti sa fie presarat cu flori de Ylang-ylang.
In Filipine, femeile obisnuiesc sa foloseasca creme de piele avand ca baza uleiul de nuca de cocos si parfum de Ylang-ylang.
In epoca victoriana in Anglia, era foarte popular Uleiul Macassar pentru tratamentul parului, in compozitia caruia intra si acest ulei.
Datorita mirosului sau deosebit, acest ulei se regaseste in multe parfumuri de lux cu nota florala sau orientala.
Utilizare pentru trup si suflet
Esenta de Ylang-ylang are un efect sedativ si calmant asupra sistemului nervos, favorizand relaxarea. El este util in caz de anxietate, depresie, stres, stari tensionate sub forma de bai, masaj sau candele.
Are un rol important in hipertensiunea arteriala crescuta. De asemenea, este util in caz de palpitatii asociate cu anxietate si panica. Se recomanda utilizarea sub forma de bai sau masaj.
Uleiul de Ylang-ylang are reputatia unui afrodiziac eficace atat pentru barbati cat si pentru femei. Utilizarea lui duce la depasirea inhibitiilor si la crearea unei atmosfere speciale, propice relatiilor de cuplu. De asemenea, poate fi incercat in cazuri de impotenta sau frigiditate. Se poate utiliza in candela si mai ales intr-un masaj exotic, senzual.
Uleiul de Ylang-ylang este foarte potrivit pentru persoanele foarte ocupate, care muncesc din greu, adesea in conditii tensionate, chiar stresante si care au foarte putin timp liber. Utilizand Ylang-ylang veti reusi sa va relaxati, veti incepe sa va simtiti mai bine si va va reveni pofta de viata.

Siropuri 100% naturale

Noua gama de siropuri realizata de FARES cuprinde o serie de produse 100% naturale, care contin propolis si vitamina C, alaturi de extractele de plante selectionate, optim dozate si asociate pentru un efect terapeutic cert.
Siropul Plantusin se remarca prin faptul ca în loc de zahar invertit contine miere.
Toate siropurile sunt 100% naturale, fara conservanti, fara arome, fara coloranti artificiali.
Pe lânga faptul ca au un bun efect terapeutic, ele se remarca prin gustul placut, care le face usor de acceptat si de catre copii.
Aceste siropuri înglobeaza întreaga experienta si creativitate FARES de peste 75 de ani, la realizarea lor contribuind o echipa de specialisti de prestigiu, alcatuita din medici, farmacisti si chimisti.
Ingrediente: extracte de flori de tei, passiflora, radacina de ginseng, zahar invertit, tinctura de propolis 2%, vitamina C.
Actiune: relaxant, calmant, revigorant.
Recomandari: stres, stari de agitatie si nervozitate provocate de surmenaj intelectual, oboseala mentala, migrene, dureri de cap. Siropul NU provoaca somnolenta.
Contraindicatii: diabet
Precautii: a se consuma cu prudenta de persoanele cu astm alergic la polen.
Mod de administrare:
- Copii peste 12 ani: 2-3 linguri pe zi
- Adulti: 3 linguri pe zi.
O cura obisnuita dureaza 6-8 saptamani.

Ingrediente: extracte de radacina de angelica, rizomi de obligeana, flori de musetel, radacina de gentiana, zahar invertit, tinctura de propolis 2%, vitamina C.
Actiune: stomahic (stimuleaza secretia sucurilor gastrointestinale), carminativ (inhiba procesele fermentative si absoarbe gazele formate), antispastic si antiinflamator gastro-intestinal.
Recomandari: tulburari dispeptice (digestie lenta, indigestie, balonari), colici gastrointestinale, apetit redus.
Contraindicatii: diabet, sarcina si alaptare
Precautii: a se folosi cu atentie de persoanele care sufera de gastro-duodenita sau de ulcer gastro-duodenal. Prudenta la persoanele cu astm alergic la polen.
Mod de administrare:
- Copii peste 12 ani: 2-3 linguri pe zi
- Adulti: 3 linguri pe zi.
Se administreaza înaintea meselor principale. O cura obisnuita dureaza 6-8 saptamani.

Ingrediente: extracte de frunze de senna, radacina de lemn dulce, fructe de anason, zahar invertit, tinctura de propolis 2%, vitamina C.
Actiune: laxativ, carminativ (inhiba procesele fermentative si resoarbe gazele formate) si antispastic intestinal, creste peristaltismul intestinal.
Recomandari: constipatie, colici digestive, tulburari dispeptice (digestie lenta, indigestie, balonare).
Contraindicatii: diabet, sarcina si alaptare
Precautii: a se consuma cu prudenta de persoanele cu astm alergic la polen.
Mod de administrare:
- Copii peste 12 ani: 2-3 linguri pe zi
- Adulti: 3 linguri pe zi.
O cura obisnuita dureaza 6-8 saptamani.

Ingrediente: extract de frunze de patlagina, zahar invertit, tinctura de propolis 2%, vitamina C.
Actiune: expectorant, emolient (combate starea de uscaciune a mucoaselor).
Recomandari: bronsita acuta si cronica cu expectoratie vâscoasa.
Contraindicatii: diabet
Precautii: a se consuma cu prudenta de persoanele cu astm alergic la polen.
Mod de administrare:
- Copii 1-5 ani: 2-3 lingurite/zi;
- Copii 5-12 ani: 4-5 lingurite / zi;
- Copii peste 12 ani si adulti: 3 linguri pe zi.
Continutul unui flacon ajunge pentru cura minim recomandata de 5 zile.

Ingrediente: extracte de muguri de pin, scai vânat, flori de tei, cimbrisor, frunze de patlagina, miere de albine, tinctura de propolis 3%, vitamina C.
Actiune: fluidifica secretiile bronsice, favorizeaza expectorasia, antitusiv cu efecte favorabile în tusea spastica, emolient (combate starea de uscaciune a mucoaselor), antiseptic al cailor respiratorii, usor sedativ.
Recomandari: bronsite acute si cronice cu expectoratie vâscoasa, laringite, traheite acute si cronice, catar respirator.
Contraindicatii: diabet
Precautii: a se consuma cu prudenta de persoanele cu astm alergic la polen.
Mod de administrare:
- Copii 1-5 ani: 2-3 lingurite/zi;
- Copii 5-12 ani: 4-5 lingurite / zi
- Copii peste 12 ani si adulti: 3 linguri pe zi.
Continutul unui flacon ajunge pentru cura minim recomandata de 5 zile.

Ingrediente: suc natural de afine, zahar invertit, tinctura de propolis 2%, vitamina C.
Actiune: protejeaza capilarele din zona retiniana si regleaza permeabilitatea acestora, mareste acuitatea vizuala si capacitatea de adaptare a vederii la întuneric.
Recomandari: protectie retiniana, îmbunatatirea vederii.
Contraindicatii: diabet
Precautii: a se consuma cu prudenta de persoanele cu astm alergic la polen.
Mod de administrare:
- Copii 7-12 ani: 3 lingurite/zi;
- Copii peste 12 ani: 4 lingurite pe zi
- Adulti: 3 linguri pe zi.
O cura obisnuita dureaza 6-8 saptamani.

Siropurile naturale reprezinta o modalitate simpla si placuta de a beneficia de puterea tamaduitoare a plantelor medicinale.
Gustul placut, aromatic, dulce-acrisor le face foarte potrivite si pentru copii, care accepta tratamentul cu placere.
In timp ce siropurile de muguri de pin si cel de patlagina sunt obtinute dupa retete traditionale, siropul Plantusin este fabricat dupa o reteta originala FARES, dezvoltata in laboratoarele proprii de echipa noastra de cercetare.
Un flacon de sirop este suficient pentru o cura completa.

Compozitie: extracte de: frunze de Patalgina, Muguri de Pin, flori de Tei, Cimbrisor, Scai vanat, zahar, acid citric, benzoat de sodiu. Frunzele de Patlagina contin o multitudine de substante complexe, printre care se numara taninuri si mucilagii. O parte din aceste substante se regasesc in extractul apos si confera produsului actiune expectoranta.
Florile de Tei contin in principal mucilagii, dar si flavone, zahar, taninuri, etc. Actiunea emolienta este datorata mucilagiilor. Teiul mai are si proprietati diaforetice (datorate farnesolului), precum si proprietati spasmolitice datorate flavonozidelor.
Componentul principal al Mugurilor de Pin este uleiul esential, format din alfa- si beta-pinen, limonen si silvestren ca si componenti dominanti cantitativ. Mai contine si delta3-, delta4-caren, felandren, borneol, acetat de bornil, etc.
Mugurii de Pin au si un continut apreciabil de acid ascorbic (vitamina C). Prin continutul lor in ulei esential, Mugurii de Pin constituie un modificator al secretiilor bronsice.
Scaiul vanat contine in principal saponozide triterpenice, ulei volatil si taninuri. Acestea ii imprima actiune expectoranta, behica si depurativa. Actiunea sa antitusiva se datoreaza in principal complexului saponinic. Scaiul vanat este un remediu traditional romanesc in tratarea tusei.
Principiul activ al Cimbrisorului de camp este uleiul volatil, constituit in proportie de pana la 60% din carvacrol, timol, linalool, terpineol, pinen, cineol, borneol. Produsul vegetal mai contine principii amare (serpilina), acid ursolic, acid oleanolic, acid cafeic, taninuri, flavonoide, rezine. Datorita compozitiei complexe a uleiului volatil, cimbrisorul prezinta proprietati expectorante, calmand spasmele cailor respiratorii.
Actiune si indicatii
Extractul vegetal fluidifica secretia bronsica, favorizand expectoratia. Are actiune antitusiva, cu efecte favorabile in tusea spastica. Este slab antiseptic si dezodorizant, si slab sedativ.
Siropul PLANTUSIN este indicat in bronsite acute si cronice cu expectoratie vascoasa, congestie pulmonara, laringite, traheite acute si cronice, catarh respirator. Avand un gust placut, dulce-acrisor este indicat in medicatia pediatrica.
Efecte adverse, Contraindicatii, Interactiuni: Nu se cunosc
Atentionari speciale:Prudenta la diabetici
Mod de administrare
Copii: 4-5 lingurite pe zi
Adulti: 3-4 linguri pe zi

Compozitie: extract de Muguri de Pin, zahar, acid citric, benzoat de sodiu
Componentul principal al Mugurilor de Pin este uleiul esential, format din alfa- si beta-pinen, limonen si silvestren ca si componenti dominanti cantitativ. Mai contine si delta3-, delta4-caren, felandren, borneol, acetat de bornil, etc. Mugurii de pin au si un continut apreciabil de acid ascorbic (vitamina C). Prin continutul lor in ulei esential, mugurii de pin constituie un modificator al secretiilor bronsice.
Actiune si indicatii
Extractul vegetal fluidifica secretia bronsica, favorizand expectoratia. Are actiune antitusiva, si antigripala. Este slab antiseptic si dezodorizant.
Siropul de MUGURI DE PIN este indicat in: bronsite acute si cronice, laringite, traheite acute si cronice. Avand un gust placut, aromatic, dulce-acrisor este indicat in medicatia pediatrica.
Efecte adverse, Contraindicatii, Interactiuni: Nu se cunosc
Atentionari speciale:Prudenta la diabetici
Mod de administrare
Copii: 4-5 lingurite pe zi
Adulti: 3-4 linguri pe zi

Compozitie: extract de Patlagina (Folium Plantaginis), zahar, acid citric, benzoat de sodiu
Frunzele de Patlagina contin o multitudine de substante complexe, printre care se numara taninurile si mucilagiile. O parte din aceste substante se regasesc in extractul apos si confera produsului actiune expectoranta.
Actiune si indicatii
Extractul de Patlagina fluidifica secretia bronsica, favorizand expectoratia. Siropul este indicat in bronsite acute si cronice cu expectoratie vascoasa, congestie pulmonara. Avand un gust placut, aromatic, dulce-acrisor este indicat in medicatia pediatrica.
Efecte adverse, Contraindicatii, Interactiuni: Nu se cunosc
Atentionari speciale:Prudenta la diabetici
Mod de administrare
Copii: 4-5 lingurite pe zi
Adulti: 3-4 linguri pe zi

Ceaiuri

Ceaiuri medicinale - Retete originale
Farmacist Andrei Farago - fondator Fares

Ceaiurile de fructe sunt tonice, vitaminizante, energizante si foarte placute la gust. Ceaiurile de fructe Fares sunt creatii originale ale echipei noastre de cercetare. Ele nu contin adaosuri de coloranti sintetici. Culoarea ceaiului se datoreaza in exclusivitate ingredientelor acestuia, si in special fructelor de maces si florilor rosii de hibiscus.
Deoarece ceaiurile de fructe nu contin cofeina, pot fi savurate in orice moment al zilei.

20 plicuri cu snur a 2 g
Un amestec savuros de macese, mere, coji de portocale, scortisoara, cuisoare, flori de hibiscus si arome naturale de care te poti bucura in tihna intr-o seara geroasa de iarna sau, de ce nu, lasa-te sedus de deliciul unei cani cu vin fiert aromat cu un pliculet de Ceai de Iarna.

20 plicuri cu snur a 2 g
Un ceai revigorant, un prieten pe care te poti bizui la iesirea din iarna, caci el contine plante recunoscute pentru calitatile lor tonice si vitaminizante.
Ingrediente: macese, catina, mere, cirese, radacina de ginseng, frunze de rozmarin, frunze de ceai verde, flori de hibiscus, arome naturale.

20 plicuri cu snur a 2 g
Ingredientele, perfect echilibrate din compozitia ceaiurilor Saga confera infuziei un gust aparte, fie ca este servita fierbinte, fie rece, cu gheata ca o excelenta bautura racoritoare. Puteti opta pentru varianta cu aroma de fructe de padure sau pentru cea de multifructe.

20 plicuri a 2 g
Un ceai unic, care imbina armonios calitatile vitaminzante, tonice, revigorante ale fructelor de maces, florilor de hibiscus si cojilor de portocale cu savoarea aromei naturale de fragute.
Fiecare plic de ceai contine 10 mg de vitamina C, adica 16% din doza zilnica recomandata.

20 plicuri a 2 g
Savureaza impreuna cu cei apropiati aceste ceaiuri, create pentru a-ti reconforta trupul si a-ti bucura simturile... in fiecare zi!
Te poti rasfata dupa pofta inimii, cu feluritele arome ce iti stau la dispozitie: fructe de padure, capsuni si fragi, afine, zmeura, lamai, caise sau fructe exotice.

Sunt realizate exclusiv din plante aromatice selectionate.
Nu contin adaosuri de arome si coloranti sintetici.
Sunt 100% naturale.
Deoarece nu contin cofeina, pot fi baute in orice moment al zilei. Pe langa deliciul unei bauturi rafinate, in intregime naturala, aceste ceaiuri aduc si beneficii pentru sanatate; ele se adreseaza persoanei in totalitatea sa: trup, minte si suflet.

20 plicuri cu snur a 2 g
Ingrediente: radacina de ginseng, scortisoara, flori de hibiscus, frunze de zmeur, flori de soc.
O ceasca de Ginseng si Scortisoara iti va insufleti ziua. Ginseng-ul te ajuta sa-ti mentii la un nivel sanatos forta si vitalitatea, in timp ce scortisoara proaspat macinata aduce infuziei o savoare exotica, luxurianta. Seducatorul hibiscus rosu adauga amestecului o nota picanta si proaspata in acelasi timp.

20 plicuri cu snur a 2 g
Ingrediente: rozmarin, ceai verde, flori de hibiscus, macese, manta, sulfina.
Un amestec racoritor, in care efectul tonifiant al frunzelor de rozmarin se imbina cu proprietatile antioxidante ale ceaiului verde si cu virtutile revigorante ale florilor rosii de hibiscus. Un manunchi de ierburi aromatice completeaza gustul unic al acestui trio plin de energie cu un buchet de note luminoase.

Aceste ceaiuri raspund nevoii omului modern de a-si ingriji in mod natural unele probleme de sanatate aparute datorita ritmului trepidant al vietii cotidiene, precum: stresul, insomnia,digestia dificila, senzatia de "picioare grele", sensibilitatea crescuta fata de viroze,excesul de greutate corporala.
Aceste ceaiuri sunt realizate din plante selectionate, fiind 100% naturale; ele nu contin arome sau coloranti sintetici.
Retetele sunt realizate de echipa noastra de cercetare pe baze stiintifice, iar continutul in substante active al plantelor utilizate este strict controlat, astfel ca efectul curativ al acestor ceaiuri este garantat.

20 plicuri a 1,5 g
Ingrediente: fructe de maces, flori de hibiscus, flori de tei, fructe de fenicul, flori de soc, coji de portocale.
Amestecul de plante cu insusiri relaxante si calmante ajuta la alungarea pe cale naturala a starii de oboseala mentala si stres, fiind util si contra migrenelor si durerilor de cap. Acest ceai nu genereaza stare de somnolenta.
Se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.

20 plicuri a 1,5 g
Ingrediente: ceai verde flori de hibiscus, scortisoara, rozmarin, roibos, ginseng, busuioc, fructe de anason.
Ceaiul asigura un efect revigorant si tonifiant asupra organismului. Infuzia se recomanda in efort fizic si intelectual si in stari de oboseala.
Se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.

20 plicuri a 1,5 g
Ingrediente: frunze de senna, flori de hibiscus, flori de soc, frunze de ceai verde, radacina de lemn dulce.
In acest ceai au fost reunite plante renumite pentru excelenta lor capacitate de drenaj si eliminare. Deoarece are in compozitie si plante cu efect tonic si revigorant, acest ceai nu da senzatia de slabiciune caracteristica altor produse pentru slabit.
Se beau 2-3 cani cu ceai pe zi neindulcit, inainte de mesele principale. Cura dureaza 3 luni, cu o pauza de o luna. Nu se administreaza copiilor sub 12 ani, femeilor gravide si mamelor care alapteaza.

20 plicuri a 1.5 g
Ingrediente: fructe de maces, flori de hibiscus, frunze de gingko biloba, frunze si flori de paducel, iarba de sulfina.
Plantele din compozitia acestui ceai sunt recunoscute pentru efectul benefic circulatiei venoase. Infuzia ajuta la ameliorarea senzatiei de "picioare grele" glezne umflate si oboseala in picioare.
Se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.

20 plicuri a 1.5 g
Ingrediente: fructe de maces, flori de hibiscus, muguri de pin, scortisoara, fructe de fenicul, fructe de anason, iarba de sovarv, flori de soc, iarba de salvie, iarba de cimbrisor.
Acest ceai contine plante cu insusiri tonice si revigorante si de asemenea care favorizeaza transpiratia si calmeaza tusea.
Se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.

20 plicuri a 1.5 g
Ingrediente: fructe de anason, fructe de fenicul, iarba de menta, frunze de rozmarin, iarba de busuioc, radacina de lemn dulce, radacina de cicoare.
Acest ceai contine plante renumite pentru insusirile lor digestive. Consumat dupa fiecare masa, ceaiul favorizeaza o digestie naturala, contribuind la suprimarea balonarilor si la eliminarea gazelor intestinale.
Se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, dupa mesele principale.

20 plicuri a 1.5 g
Ingrediente: flori de tei, frunze si flori de paducel, flori de soc, flori de musetel, flori de lavanda, iarba de sulfina.
Formula acestui ceai reuneste plante recunoscute pentru capacitatea lor de a induce un somn linistit si profund. Bauta seara inainte de culcare, infuzia favorizeaza regasirea cu blandete, pe cale naturala, a starii fizice si mentale optime pentru somn.
Se beau 1-2 cani cu ceai seara, inainte de culcare.

Toate ceaiurile marca FARES sunt obtinute din plante atent selectionate, ce provin din culturi proprii sau sunt recoltate din zone nepoluate.
Continutul de substante active este standardizat si controlat pe parcursul intregului proces: de la recoltare si pana la ambalarea finala. Metodele de procesare asigura pastrarea substantelor active in ceai.
Formulele acestor ceaiuri au fost dezvoltate in laboratoarele noastre de cercetare, fiind optim dozate pentru a obtine eficienta terapeutica maxima.
Ceaiurile sunt ambalate in pliculete sau in pungi.

20 plicuri a 2 g
Ingrediente: codite de cirese (Stipites Cerasorum), muguri de plop (Populi Gemmae), busuioc (Herba Basilici), frunze de rozmarin (Folium Rosmarini), frunze de mesteacan (Folium Betulae), radacina de brusture (Radix Bardanae), urzica vie (Herba Urticae), fructe de maces (Fructus Cynosbati), flori de soc (Flos Sambuci).
Actiune farmacologica: diuretic cu eliminare de acid uric, antiseptic, dezinfectant, antiinflamator, calmant.
Indicatii:
Litiaza renala, infectii urinare, cistite, pielite, nefrite, uretrite, insuficienta renala.
Mod de preparare: se prepara infuzie din un plic de ceai la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare: se beau 4-6 cani cu ceai pe zi, dintre care prima pe stomacul gol.
Contraindicatii: sarcina si alaptare, insuficienta cardiaca si renala.

20 plicuri a 1,5 g
Ingrediente: flori de galbenele (Flos Calendulae), coada soricelului (Herba Millefolii), sunatoare (Herba Hyperici), radacina de lemn dulce (Radix Liquiritiae), frunze de melisa (Folium Melissae), flori de salcâm (Flos Acaciae), rizomi de obligeana (Rhizomi Calami), radacina de tataneasa (Radix Symphyti).
Actiune farmacologica: diminueaza aciditatea gastrica, calmeaza senzatia de „arsuri la stomac”, cicatrizant, antiinflamator, antispastic, antiseptic.
Recomandari:
Gastrita hiperacida, ulcer gastoduodenal, enterocolite, colici gastrice
Mod de preparare: se prepara infuzie din un plic de ceai la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, dupa mesele principale.
Contraindicatii: sarcina si alaptare.

20 plicuri a 1,5 g
Ingrediente: frunze de boldo (Folium Boldo), fructe de armurariu (Fructus Sylibi mariani), rostopasca (Herba Chelidonii), radacina de cicoare (Radix Cichorii), menta (Herba Menthae), sunatoare (Herba Hyperici), flori de galbenele (Flos Calendulae), sulfina (Herba Meliloti).
Actiune farmacologica: coleretic-colagog, hepatoprotector, depurativ, stimulent al functiei hepatice, antispasmodic, antiinflamator si dezinfectant al cailor biliare, calmant, usor laxativ.
Indicatii:
Stari inflamatorii si de suprasolicitare a ficatului, diskinezie biliara, hepatita, colici hepato-biliare, colecistite, constipatie (îndeosebi cea provocata de afectiunile hepatice), ciroze compensate.
Mod de preparare: se prepara infuzie din un plic de ceai la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, dintre care prima pe stomacul gol. Este recomandabil a se consuma neîndulcit, sau îndulcit cu miere.
Contraindicatii: sarcina si alaptare; obstructii ale aparatului biliar.

20 plicuri a 2 g
Ingrediente: frunze de senna (Folium Sennae), scoarta de crusin (Cortex Frangulae), radacina de lemn dulce (Radix Liquiritiae), fructe de marar (Fructus Anethi), fructe de anason (Fructus Anisi).
Actiune farmacologica: laxativ-purgativ, prin cresterea peristaltismului intestinului gros, reglarea motilitatii gastrointestinale, antispastic.
Indicatii:
Constipatie, calmarea colicilor si a spasmelor abdominale caracteristice.
Mod de preparare: se prepara infuzie din un plic de ceai la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare: în functie de gradul de constipatie, se beau 1-2 cani cu ceai pe zi, preferabil dupa-amiaza si seara. Se recomanda îndulcirea cu miere de albine.
Contraindicatii: copii sub 12 ani, sarcina si alaptare. Nu se administreaza în caz de ulcer gastric si duodenal, enterocolite acute si cronice.

20 plicuri a 2 g
Ingrediente: frunze de afin (Folium Myrtilli), radacina de brusture (Radix Bardanae), urzica vie (Herba Urticae), frunze de dud (Folium Mori).
Actiune farmacologica: hipoglicemianta (scade glicemia).
Indicatii:
Diabet zaharat de tipul II si I.
Mod de preparare: se prepara infuzie din un plic de ceai la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare: se beau 3 cani cu ceai pe zi neîndulcit, sau folosind îndulcitori permisi în diabetul zaharat. Cura dureaza minim 6 luni pe an.
Contraindicatii: nu se cunosc.

reteta noua
cutie cu punga a 50 g
Ceaiul reuneste plante traditional recunoscute, asociate si dozate optim de specialistii nostri pentru un efect diuretic si dezinfectant la nivelul rinichilor si cailor urinare.
Ingrediente: frunze de mesteacan (Folium Betulae), codite de cirese (Stipites Cerasorum), coada calului (Herba Equiseti), teci de fasole (Fructus Phaseoli s. Sem.), coada soricelului (Herba Millefolii), rizomi de pir (Rhizoma Graminis), matase de porumb (Stigmata Maydis), sânziene (Herba Galii veri), flori de lavanda (Flores Lavandulae), menta (Herba Menthae).
Actiune: diuretic cu eliminare de acid uric, antiseptic, dezinfectant, antiinflamator, calmant.
Recomandari: insuficienta renala, litiaza renala, edeme cardiorenale, colici renale, infectii urinare, cistite, pielite.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingura amestec la o cana cu apa.
Mod de intrebuintare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.

cutie cu punga a 50 g
Compozitie: sunatoare (Herba Hyperici), flori de galbenele (Flores Calendulae), flori de musetel (Flores Chamomillae), urzica moarta alba (Herba Lamii Albi), conuri de hamei (Strobului Lupuli).
Actiune farmacologica: cicatrizant, dezinfectant, antiinflamator, antiseptic.
Indicatii: ingrijirea apararului genital feminin, leucoree, dismenoree.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingura amestec la un litru apa.
Mod de intrebuintare: se foloseste extern - bai locale si spalaturi, zilnic, pana la disparitia fenomenelor neplacute, in asociere cu tratamentul clasic.
Contraindicatii, efecte secundare si interactiuni: la dozele recomandate nu se cunosc

cutie cu punga a 50 g
Ceaiul reuneste plante traditional recunoscute, asociate si dozate optim de specialistii nostri pentru un efect hipoglicemiant si de stimulare a functiilor pancreasului.
Ingrediente: frunze de afin (Folium Myrtilli), frunze de nuc (Folium Juglandis), frunze de dud (Folium Mori), salvie (Herba Salviae), urzica vie (Herba Urticae), radacina de brusture (Radix Bardanae), teci de fasole (Fructus Phaseoli s. Sem.), menta (Herba Menthae).
Actiune: hipoglicemianta (scade glicemia), stimuleaza functiile pancreasului.
Recomandari: diabet zaharat.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingurita amestec la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai neîndulcit pe zi, sau folosind îndulcitori permisi în diabetul zaharat.


cutie cu punga a 50 g
Compozitie: coada soricelului (Herba Milefolii), coaja crusin (Cortex Frangulae), flori de soc (Flores Sambuci), urzica (Herba Urticae)
Actiune farmacologica: laxativ-purgativ, calmant, cresterea peristaltismului intestinului gros, depurativ, astringent, antiinflamator, dezinfectant, cicatrizant.
Indicatii: constipatii cronice; adjuvant in tratamentul hemoroizilor; restabilirea bunei functionari a aparatului digestiv, in special a intestinului gros.
Mod de preparare: se prepara decoct din 1 lingurita amestec la o cana cu apa.
Mod de intrebuintare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, dintre care una seara inainte de culcare.
Contraindicatii, efecte secundare si interactiuni: la dozele recomandate nu se cunosc.
Precautii: nu se da copiilor sub 10 ani, femeilor gravide si mamelor care alapteaza.


cutie cu punga a 50 g
Compozitie: sunatoare (Herba Hyperici), flori de galbenele (Flores Calendulae), frunze de papadie (Folium Teraxaci), coada soricelului (Herba Milefolii); coaja crusin (Cortex Frangulae), menta (Herba Menthae), flori de musetel (Flores Chamomillae), frunze de anghinare (Folium Cynariae), rostopasca (Herba Chelidonii).
Actiune farmacologica: hepatoprotector, stimuleaza metabolizarea colesterolului in ficat,dezinfectant al cailor biliare, calmant al colicilor hepato-biliare, coleretic-colagog, dezinfectant, cicatrizant, antiseptic, depurativ.
Indicatii: diskinezie biliara; colecistita; insuficienta biliara; colici hepato-biliare; hepatite; ciroze; constipatie, in special datorata insuficientei biliare.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingura amestec la o cana cu apa.
Mod de intrebuintare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, cu o jumatate de ora inainte de masa.

cutie cu punga a 50 g
Ceaiul reuneste plante traditional recunoscute, asociate si dozate optim de specialistii nostri pentru a sustine cura de slabire.
Ingrediente: frunze de senna (Folium Sennae), sulfina (Herba Meliloti), flori de soc (Flores Sambuci), flori de lavanda (Flores Lavandulae), menta (Herba Menthae), flori de musetel (Flores Chamomillae).
Actiune: diuretic, laxativ, sudorific, depurativ.
Recomandari: cura de slabire.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Precautii: nu se da copiilor sub 12 ani, gravidelor si mamelor care alapteaza.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingura amestec la o cana cu apa.
Mod de intrebuintare: se beau 2-3 cani cu ceai neîndulcit pe zi, între mese.

Toate ceaiurile marca FARES sunt obtinute din plante atent selectionate, ce provin din culturi proprii sau sunt recoltate din zone nepoluate. Continutul de substante active este standardizat si controlat pe parcursul intregului proces: de la recoltare si pana la ambalarea finala. metodele de procesare asigura pastrarea substantelor active in ceai. Ceaiurile sunt ambalate in pliculete sau in pungi.

20 plicuri a 1 g
Actiune farmacologica: cicatrizant; coleretic-colagog; emenagog; antitrichomonazic.
Indicatii:
-intern: gastrita hiperacida, ulcer gastro-duodenal, dismenoree, metroragii, colica si calculoza biliara, diskinezie biliara, colecistopatii, prostatita.
-extern: rani, ulceratii, arsuri, degeraturi, eczeme.
-cosmetic (pe cale externa): acnee, ten uscat.
Mod de preparare: infuzie din 1 plic la 200 ml apa clocotita; se acopera, se lasa 10-15 minute
Mod de intrebuintare
-intern: 2-3 cani cu ceai caldut pe zi.
-extern si cosmetica: comprese pe zona afectata.
Contraindicatii, efecte secundare si interactiuni: la dozele recomandate nu se cunosc.

20 plicuri a 1 g
Actiune farmacologica: antiseptic, antispastic, antiinflamator, cicatrizant, carminativ.
Indicatii:
-intern: gastrita, ulcer gastric, toxiinfectie alimentara, meteorism abdominal, afectiuni hepatice, stari gripale, bronsita.
-extern: hemoroizi, afte, stomatite, abcese dentare, plagi suprainfectate, eczeme umede, ulceratii, leucoree.
-cosmetic (pe cale externa): ingrijirea tenului, tonic capilar
Mod de preparare:
-intern: infuzie din 1-2 plicuri
-extern: infuzie concentrata din 5-7 plicuri
-cosmetica: infuzie concentrata din 5-7 plicuri
In functie de modul de intrebuintare, peste numarul de plicuri recomandat se toarna 250 ml apa clocotita, se acopera si se lasa 10-15 minute.
Mod de intrebuintare
-intern: cate 2-3 cani cu ceai pe zi.
-extern: cataplasme, spalaturi, gargara
-cosmetica: pentru ingrijirea tenului s eaplica comprese cu infuzie concentrata sau bai de abur; pentru ingrijirea parului se fac spalaturi capilare cu infuzie concentrata.
Contraindicatii, efecte secundare si interactiuni: la dozele recomandate nu se cunosc.

20 plicuri a 1 g
Actiune farmacologica: carminativ, antispastic, coleretic-colagog, diuretic, tonic al sistemului nervos, antiseptic, analgezic
Indicatii:
-intern: colici si spasme gastrointestinale, diaree, diskinezie biliara, stari de greata.
-extern: astenie, dureri reumatice, raguseala, guturai, urticarie. Menta are in acelasi timp actiune racoritoare, revigoranta dar si de incalzire, stimulatoare, fiind astfel un excelent tonic. O baie cu menta ajuta la indepartarea alungarea starii de oboseala fizica si psihica.
Mod de preparare
-intern: infuzie din 2 plicuri la 250 ml apa clocotita; se acopera, se lasa 5-10 minute
-extern: infuzie concentrata din 20-25 plicuri la 1 litru de apa clocotita; se acopera, se lasa 5-10 minute.
Mod de intrebuintare
-intern: cate 2-3 cani cu ceai pe zi.
-extern: comprese locale sau bai. Pentru bai se adauga apei din cada cate 30 ml infuzie concentrata la fiecare litru de apa; baia va dura 15-20 minute
Contraindicatii,
In cazuri de litiaza biliara, se consuma doar cu avizul medicului.
Efecte secundare si interactiuni:
La dozele recomandate nu se cunosc.

20 plicuri a 1 g
Actiune farmacologica:
Cicatrizant, antiinflamator, coleretic-colagog, sedativ, antiseptic, astringent.
Indicatii:
-intern: hepatita acuta si cronica, diskinazie biliara, colita, colecistita; stari depresive usoare
-extern: arsuri - calmeaza durerile si favorizeaza cicatrizarea.
Mod de preparare
-intern: infuzie din 1 plic la 250 ml apa clocotita; se acopera, se lasa 10-15 minute
-extern: infuzie concentrata din 2-3 plicuri la 100 ml de apa clocotita; se acopera, se lasa 10-15 minute.
Mod de intrebuintare
-intern: 3 cani cu ceai pe zi.
-extern: comprese locale sau bai.
Contraindicatii, efecte secundare si interactiuni:
La dozele recomandate nu se cunosc.

20 plicuri a 1 g
Actiune farmacologica:
Sedativ, usor antispastic, expectorant, sudorific, antipiretic.
Indicatii:
-intern: guturai, bronsita, gripa cu febra, calmarea starilor de nervozitate si agitatie, insomnii. In asociere cu musetelul si menta este eficient in tulburarile digestive usoare.
-extern: congestii usoare ale tegumentelor si faringo-amigdalita
Mod de preparare
-intern: 1-2 plicuri la 250 ml apa clocotita. Se fierbe 2-3 minute, se acopera, se lasa 10-15 minute
-extern: 20 plicuri la 250 ml de apa clocotita.Se fierbe 2-3 minute, se acopera, se lasa 10-15 minute. Pentru gargara se pot adauga 5 g bicarbonat de sodiu sau o lingurita de sare. Pentru bai calmante la copii, infuzia concentrata se toarna in apa de baie
Mod de intrebuintare
-intern: 2-3 cani cu ceai pe zi.
-extern: bai, gargara.
Contraindicatii, efecte secundare si interactiuni:
La dozele recomandate nu se cunosc.

PLANTE MEDICINALE

A
AFIN,FRUCTE(FRUCTUS MYRTILLI)
cutie cu punga a 50 g

Fructele de afin sunt consumate inca din perioada preistorica; decoctul de fructe de afin este apreciat în medicina populara în principal datorita proprietatilor sale antidiareice.

Compozitie: fructele arbustului Vaccinium myrtillus L., fam. Ericaceae, care contin tanin; antociani; pectine; vitaminele C si B; provitamine; zaharuri; flavonoide; saruri minerale.
Actiune farmacologica: astringenta; antidiareica; antiseptic; regleaza permeabilitatea si asigura protectia capilarelor din zona retiniana; contribuie la marirea acuitatii vizuale si adaptarea vederii la intuneric; usor hipoglicemiant.
Intrebuintari principale: diaree; dispepsii; protectie retiniana, imbunatatirea vederii.
Alte intrebuintari: enterite; enterocolite; diabet; infectii urinare.
Contraindicatii: în constipatia cronica.
Atentie: în caz ca diareea persista mai mult de 3 zile, se recomanda consultarea de urgenta a medicului.
Mod de preparare: se prepara decoct din 1-2 lingurite fructe la o cana cu apa. Se poate prepara si un macerat la rece, timp de 8 ore, din 2 lingurite fructe la o jumatate de litru de apa.
Mod de administrare: se beau 2 cani cu ceai pe zi.

AFIN, FRUNZE (FOLIUM MYRTILLI)
cutie cu punga a 50 g

Compozitie: frunzele arbustului Vaccinium myrtillus L., fam. Ericaceae, care contin tanin, derivati flavonici, arbutozid, mirtilina, proantociani, acizi triterpenici, tiamina, saruri minerale.
Actiune farmacologica: hipoglicemianta; astringenta; antidiareic; diuretic.
Intrebuintari principale: diabet de tip II; diaree.
Alte intrebuintari: enterocolite, infectii urinare.
Contraindicatii: în constipatia cronica.
Precautii: nu se folosesc mai mult de trei saptamani consecutiv.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1-2 lingurite frunze la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.

ALBASTRELE, FLORI (FLORES CYANI CUM RECEPTACULIS)
cutie cu punga a 50 g

Înca din secolul al XII-lea, medicina populara recomanda albastrelele în afectiuni oculare. Cu ceai din flori se faceau spalaturi pentru dureri de ochi, în unele zone considerându-se ca fiertura de albastrele vindeca totdeauna ochii albastrii.

Compozitie: florile plantei Centaurea cyanus L., fam. Compositae, care contin poliine, poliene, tanin, mucilagii, glicozidul cicorina, antocianidine, principii amare, saruri de potasiu si mangan.
Actiune farmacologica: calmant si antiseptic ocular; antiinflamator; diuretic usor; astringent; antidiareic.
Intrebuintari principale: conjunctivite, iritatii si înrosiri ale pleoapelor (în uz extern).
Alte intrebuintari: afectiuni ale aparatului urinar, diaree, reumatism, anorexie.
Contraindicatii: nu prezinta.
Mod de preparare:
- Uz intern: se prepara infuzie din 1 lingurita de planta la o cana cu apa clocotita.
- Uz extern: se prepara o infuzie din 1-2 lingurite de planta la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare:
- Uz intern: se bea 1 cana cu ceai pe zi, în mai multe reprize.
- Uz extern: se fac bai de ochi sau comprese cu infuzie.
Termen de valabilitate: 2 ani.


ANASON, FRUCTE (FRUCTUS ANISI)
cutie cu punga a 50 g

Anasonul este o planta cultivata din timpuri îndepartate în Asia Mica, fiind raspândita apoi în Europa. Este larg utilizata în medicina populara pentru înlaturarea problemelor digestive si respiratorii.

Compozitie: fructele plantei Pimpinella Anisum L., fam. Apiaceae, care contin ulei volatil bogat în anetol, aldehida anisica, colina, cetone; lipide; proteine; zaharuri; substante minerale.
Actiune farmacologica: expectorant; carminativ; antispastic; stomahic; galactogog; aperitiv; stimulent pancreatic; vermifug; tonic nervin.
Intrebuintari principale: balonari, tulburari dispeptice, colici abdominale.
Alte intrebuintari: tuse, bronsita, traheita, laringita, astm bronsic, astenie nervoasa, paraziti intestinali, anorexie.
Contraindicatii: gastrita hiperacida, ulcer, enterocolita. A nu se folosi de catre femeile însarcinate.
Atentie ! A nu se depasi dozele recomandate.
Mod de preparare: infuzie din 1/2-1 lingurita fructe la o cana cu apa clocotita. Pentru sugari, se prepara infuzie din 5-6 fructe la 100 ml apa clocotita.
Mod de administrare: se bea 1 cana cu ceai pe zi, în mai multe reprize.
Termen de valabilitate: 2 ani.

ANGHINARE, FRUNZE (FOLIUM CYNARAE)
cutie cu punga a 50 g

Inca din Antichitate, grecii si romanii atribuiau acestei plante o mare valoare, importanta terapeutica a anghinarei aparand si în scrierile lui Dioscoride. În medicina populara romaneasca, infuzia de anghinare se foloseste în principal pentru mentinerea bunei functionari a ficatului, deoarece il protejeaza de infectii ajutand la eliminarea toxinelor.

Compozitie: frunzele plantei Cynara scolymus L., fam. Asteraceae, care contin cinarina, polifenoli, acid clorogenic, flavone, substante amare, saruri de potasiu si magneziu, taninuri.
Actiune farmacologica: coleretic-colagog, hepatoprotector; stimuleaza metabolizarea colesterolului în ficat; diuretic, depurativ, stomahic, hipoglicemiant.
Intrebuintari principale: diskinezie biliara, colecistita, insuficienta biliara, hepatite, ciroze.
Alte intrebuintari: diabet, hipercolesterolemie, arteroscleroza, edeme cardiorenale, constipatie, dispepsie, anorexie.
Contraindicatii: în obstructia biliara, insuficienta hepatocelulara grava.
Mod de preparare: infuzie din 1 lingura planta la 500 ml apa clocotita.
Mod de administrare: infuzia se bea astfel: 1 cana cu ceai dimineata inainte de masa, stand culcat 20-30 minute pe partea dreapta. Restul se bea în reprize, cu 20-30 minute inaintea meselor principale. Cura dureaza 20-30 zile, cu pauza de 30 zile.

ARMURARIU, FRUCTE (FRUCTUS CARDUI MARIANAE)
cutie cu punga a 50 g

Armurariul este o planta cunoscuta de pe vremea lui Hyeronimus Bosch (595), fiind utilizata pentru afectiuni hepatice inca din secolul al XVIII-lea.

Compozitie: fructele plantei Carduus Marianum L., fam. Asteraceae, care contin silimarina (derivat fenolic), ulei gras, proteine, tocoferol, steroli, saponozide.
Actiune farmacologica: hepatoprotector si hepatoregenerator; tonic-amar; stimuleaza cresterea tensiunii arteriale.
Intrebuintari principale: hepatita, ciroze, stari inflamatorii si de suprasolicitare a ficatului, insuficienta hepatica.
Alte intrebuintari: digestie dificila, hipotensiune arteriala.
Contraindicatii: la dozele recomandate, nu se cunosc. Rareori s-a semnalat o blanda actiune laxativa, dar fara efecte secundare.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1lingurita de fructe proaspat macinate la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare: se beau 2 cani cu ceai pe zi. Prima cana se bea inainte de micul dejun, dupa care se sta culcat 20-30 minute pe partea dreapta. Adoua cana se bea în reprize, cu 30 minute inaintea meselor principale. Se fac cure de 2 saptamani, cu pauze de 2 saptamani.


B

C
CATINA, FRUCTE (FRUCTUS HIPPOPHAE)
cutie cu punga a 50 g

Fructele de catina sunt renumite pentru continutul lor deosebit de ridicat în vitamine, în special vitaminele A si C.

Compozitie: fructele arbustului Hippophaë rhamnoides L., fam. Elaeagnaceae, care contin vitaminele C, E, B1, B2, PP; carotenoide (provitamine A), flavonoide (vitamine P); proantociani, pectine, fitosteroli, ulei gras, catehina, acizi triterpenici.
Actiune farmacologica: vitaminizant de exceptie; depurativ; antidiareic.
Intrebuintari principale: avitaminoza.
Alte intrebuintari: astenie, nevroza, convalescenta, ulcer gastric si duodenal, hepatite, stari alergice, diverse dermatoze, diaree benigna.
Contraindicatii: nu se cunosc
Mod de preparare: infuzie din 1-2 lingurite fructe la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, inaintea meselor principale.

CHIMION, FRUCTE (FRUCTUS CARVI)
cutie cu punga a 50 g

Mentionat de savantii antici Theophrast si Dioscoride în lucrarile lor, în mod traditional chimionul se utilizeaza pentru restabilirea bunei functionari a aparatului digestiv.

Compozitie: fructele plantei Carum carvi L., fam. Apiaceae, care contin ulei volatil, reprezentat în principal de carvona si limonen; substante proteice, substante minerale, amidon , glucide, rezine, taninuri.
Actiune farmacologica: carminativ; calmarea colicilor intestinale; stimulent al functiilor gastrice; diuretic; fluidifiant al secretiilor bronsice; emenagog; galactogog; vermifug.
Intrebuintari principale: aerofagie, balonari, colici (indeosebi la copii).
Alte intrebuintari: tulburari dispeptice; anorexie; bronsite; amenoree; paraziti intestinali.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: infuzie din 1 lingurita fructe la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare: se beau 1-2 cani cu ceai pe zi, inaintea meselor principale. Pentru sugari se pot da pana la 6 linguri de ceai pe zi; la copiii peste 5 ani se recomanda 1 cana cu ceai pe zi.

CICOARE, IARBA (HERBA CICHORII)
cutie cu punga a 50 g

Amintita în scrierile sale de Plinius cel Batran, cicoarea este o planta larg utilizata în medicina populara, ca tonic al ficatului si al aparatului digestiv.

Compozitie: partea aeriana a plantei Cichorium intybus L., fam. Asteraceae, care contine cicorina, inulina, arginina, colina, acid cicoric, levuloza, saruri minerale, taninuri, ulei esential.
Actiune farmacologica: coleretic-colagoga, prin stimularea activitatii ficatului si a eliminarii bilei pe care o si fluidifica; tonic-amar; favorizeaza functia glicogenetica a ficatului si calmeaza senzatia de sete caracteristica diabeticilor.
Intrebuintari principale: diskinezie biliara, colica si calculoza biliara; colecistopatii.
Alte intrebuintari:
-intern: anorexie, constipatie, diabet.
-extern: acnee, infectii cutanate.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 2 lingurite de planta la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare: se beau 2 cani cu ceai pe zi, dupa mesele principale. Pentru uz extern, se aplica comprese.

CIMBRISOR, IARBA (HERBA SERPYLLI)
cutie cu punga a 50 g

Inca din secolul al XVII-lea, importanta terapeutica a cimbrisorului a fost pusa în valoare de herboristul Nicholas Culpeper; în medicina populara romaneasca, infuzia de cimbrisor este folosita pentru ingrijirea problemelor respiratorii, în special pentru calmarea tusei.

Compozitie: partea superioara a plantei Thymus serpyllum L., fam. Lamiaceae, care contine ulei volatil, reprezentat în principal de cineol, borneol, terpineol si timol; flavone, acid cafeic, tanin, saruri minerale.
Actiune farmacologica: expectorant si calmant al centrului tusei; antiseptic intestinal; carminativ; coleretic; diuretic; stomahic; vermifug; sedativ al durerilor.
Intrebuintari principale: bronsita, astm, tuse spastica, tuse convulsiva.
Alte intrebuintari:
-intern-dispepsii, enterocolite, balonari; anorexie, paraziti intestinali.
-extern: dureri sciatice, reumatismale; plagi purulente, ingrijirea parului.
Contraindicatii: hipertensiunea arteriala; sarcina.
Mod de preparare:
-intern se prepara infuzie din 1-2 lingurite de planta la o cana cu apa clocotita.
-extern se prepara o infuzie concentrata din 30-40 grame la un litru apa clocotita.
Mod de administrare:
-intern: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.
-extern: se fac bai locale, se aplica comprese sau se fac lotionari capilare cu infuzia concentrata.

CIMBRU, IARBA (HERBA THYMI VULGARIS)
cutie cu punga a 50 g

Cimbrul era o planta cunoscuta înca din Antichitate, fiind folosit atât pentru proprietatile sale curative cât si la prepararea mâncarurilor. Theophrastus si Dioscoride ne-au lasat descrieri amanuntite ale acestei plante, iar Plinius facea diferente între cimbrul de câmp si cel de gradina.

Compozitie: partea aeriana a plantei Thymus vulgaris L. fam. Labiatae, care contine ulei volatil (cu borneol, cineol, timol, carvacrol, timol), tanin, acid cafeic, principiu amar, saponozide, flavone.
Actiune farmacologica: expectorant si calmant al centrului tusei, antiseptic intestinal, carminativ, coleretic, diuretic, vermifug.
Intrebuintari principale: bronsita, tuse, astm.
Alte intrebuintari:
- Uz intern: dispepsii, balonari, anorexie, helmintiaza, anemii.
- Uz extern: dureri reumatismale, plagi purulente, igiena capilara, igiena bucala.
Contraindicatii: sarcina.
Mod de preparare:
- Uz intern: se prepara infuzie din 1 lingurita de planta la o cana cu apa clocotita.
- Uz extern: se prepara o infuzie concentrata din 30-50 grame la un litru apa clocotita.
Mod de administrare:
- Uz intern: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.
- Uz extern: se aplica bai locale, comprese sau lotionari capilare cu infuzia concentrata.
Termen de valabilitate: 2 ani.

COADA CALULUI, IARBA (HERBA EQUISETI)
cutie cu punga a 50 g

Coada calului este o planta larg folosita în medicina populara romaneasca, fiind apreciata în principal pentru proprietatile sale diuretice, dar si pentru calmarea durerilor cauzate de reumatism si artrita.

Compozitie: partea superioara a plantei Equisetum arvense L., fam. Equisetaceae care contine acid silicic, saruri de potasiu, saponine, flavonoide, ulei volatil, fitosteroli, vitamina C.
Actiune farmacologica: diuretic; antiseptic; remineralizant; hemostatic; neutralizant gastric; expectorant; antieczematos; cicatrizant; antisudorific.
Intrebuintari principale: calculoza si colici renale; marirea diurezei; cistite; nefrite; uretrite; guta.
Alte intrebuintari:
-intern: reumatism, artrita, afectiuni cardiace, adjuvant în TBC pulmonar, anemii, gastrite hiperacide, ulcer, tuse cu expectoratie, hemoroizi, dismenoree, obezitate.
-extern: ulcere varicoase, eczeme, rani, transpiratia picioarelor.
Contraindicatii: litiaza renala; edeme cardio-renale.
Mod de preparare:
-intern se prepara decoct din 2 lingurite planta la o cana cu apa.
-extern se prepara un decoct foarte concentrat din 100 grame planta la un litru apa.
Mod de administrare:
-intern: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, inaintea meselor principale.
-extern: se fac bai locale si se aplica comprese cu infuzia concentrata.

COADA SORICELULUI, IARBA (HERBA MILLEFOLII)
cutie cu punga a 50 g

Denumirea plantei provine de la numele lui eroului antic Achile care, la sfatul centaurului Chiron, o folosea pentru a-si ingriji ranile primite in razboaie, iar altii au utilizat-o ca planta rituala; coada soricelului este larg utilizata în medicina populara romaneasca fiindu-i atribuite o serie de proprietati curative.

Compozitie: partea superioara a plantei Achillea millefolium L., fam. Asteraceae, care contine ulei volatil cu chamazulena, o substanta amara achileina; flavonoide; alcaloizi; steroli; tanin; colina; vitamina C; rezine.
Actiune farmacologica: antiseptic; coleretic-colagog; stimulent al functiei hepatice; antispastic; astringent; antiinflamator; cicatrizant.
Intrebuintari principale: enterocolite; gastrite; colici gastrice; meteorism abdominal.
Alte intrebuintari:
-intern: diskinezie biliara; insuficienta hepatica; colici hepatice; varice; cistite; amenoree; anorexie; dispepsii.
-extern: hemoroizi; ulcere varicoase; arsuri; plagi purulente; abcese dentare; eczeme; tenuri iritate.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare:
-intern: se prepara infuzie din 1-2 lingurite planta la o cana cu apa.
-extern se prepara o infuzie concentrata din 100 grame planta la 20 litri apa.
Mod de administrare:
-intern: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.
-extern: se fac bai locale si se aplica comprese cu infuzia concentrata.

CODITE DE CIRESE (STIPITES CERASORUM)
cutie cu punga a 50 g

Compozitie: pedunculii arborelui fructifer Cerasus avium L, fam. Rosaceae, care contin saruri de potasiu, taninuri, flavone.
Actiune farmacologica: diuretic, antiinflamator, astringent, antidiareic.
Intrebuintari principale: afectiuni catarale ale tractului urinar-cistite, pielite, pielonefrite; calculoza si colica renala; litiaza renala.
Alte intrebuintari: diaree.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara decoct din 1 lingurita la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.

CORIANDRU, FRUCTE (FRUCTUS CORIANDRI)
cutie cu punga a 50 g

Coriandrul este o planta cunoscuta inca din Antichitate, fiind mentionat în Vechiul Testament si în Papirusul Ebers, valoarea terapeutica a acestuia fiind evidentiata si în lucrarile savantilor antici Dioscoride, Varro.

Compozitie: fructele plantei Coriandrum sativum L., fam. Apiaceae, care contin ulei volatil în care care predomina linaloolul; glicozide flavonoidice; acid cafeic si clorogenic; taninuri; zaharuri; proteine; mucilagii; amidon.
Actiune farmacologica: carminativ; tonic-stomahic; nervin; vermifug; bactericid si fungicid; sedativ pentru dureri reumatismale.
Intrebuintari principale: meteorism abdominal; aerofagie; balonari; flatulenta; colici (indeosebi la copii).
Alte intrebuintari:
-intern: tulburari dispeptice; anorexie; astenie nervoasa; helmintiaze.
-extern: dureri reumatismale.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare:
-intern: se prepara infuzie din 1 lingurita la o cana cu apa.
-extern: se prepara infuzie concentrata din 20 grame la 100 ml apa.
Mod de administrare:
-intern:se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, dupa mesele principale.
-extern: se aplica lotionari si comprese cu infuzia concentrata.

CRUSIN, SCOARTA (CORTEX FRANGULAE)
cutie cu punga a 50 g

Importanta terapeutica a scoartei de crusin este cunoscuta de mult timp, fiind mentionata în scrierile sale de catre herboristul britanic Nicholas Culpeper, în secolul al XVII-lea.

Compozitie: scoarta arbustului Rhamnus frangula L, fam. Rhamnaceae, care contine glicozide antrachinonice A si B, glicozide, diantrone, flavonoide, taninuri.
Actiune farmacologica: laxativ-purgativ, coleretic-colagog.
Intrebuintari principale: constipatii, inclusiv cele cronice.
Alte intrebuintari: obezitate; insuficienta hepatica; diskinezie biliara.
Contraindicatii: cancer colono-rectal; obstructiile si inflamatiile intestinale; boala Crohn; colite ulceroase; apendicita.
Precautii: Tratamentul nu se va utiliza mai mult de 7 zile. Nu se vor administra la copii sub 12 ani si nici în timpul sarcinii si alaptarii.
Mod de preparare: se prepara decoct din 1 lingurita la o cana cu apa.
Mod de administrare: se bea o cana cu ceai pe zi, seara inainte de culcare.

D

E

F

FRASIN, FRUNZE (FOLIUM FRAXINI)
cutie cu punga a 50 g

Frasinul este un arbore cunoscut înca din Antichitate. Atât dacii cât si romanii i-au atribuit frasinului o importanta deosebita, romanii spunându-i fraxinus, nume care se pastreaza si în prezent. Mitologia nordica îl recomanda ca fiind „arborele universal".

Compozitie: frunzele arborelui Fraxinus excelsior L., fam. Oleaceae, care contin tanin, glicozizi flavonici (rutina) si cumarinici (fraxina), ulei volatil, acizi organici, saruri minerale, vitamina C.
Actiune farmacologica: diuretic cu eliminare de acid uric, laxativ, antireumatismal, diaforetic, cicatrizant, antiinflamator.
Intrebuintari principale: reumatism, guta, uremie.
Alte intrebuintari: Uz intern: constipatie. Uz extern: hemoroizi, leucoree, rani greu vindecabile.
Contraindicatii: enterocolite.
Mod de preparare:
- Uz intern: se prepara infuzie din 1 lingura de planta la o cana cu apa clocotita.
- Uz extern: se prepara o infuzie concentrata din 100 grame frunze la un litru apa clocotita.
Mod de administrare:
- Uz intern: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.
- Uz extern: se aplica bai locale si comprese cu infuzie.
Termen de valabilitate: 2 ani.

FENICUL, FRUCTE (FRUCTUS FOENICULI)
cutie cu punga a 50 g

Valoarea terapeutica a feniculului este cunoscuta inca din Antichitate, în medicina populara romaneasca fiind apreciat pentru contributia sa la restabilirea bunei functionari a aparatului digestiv, deoarece limiteaza fermentarea intestinala si ajuta la calmarea crampelor si durerilor abdominale de origine intestinala.

Compozitie: fructele plantei Foeniculum vulgare L., fam. Apiaceae, care contin ulei volatil reprezentat în principal de anetol; flavonoide; zaharuri; substante minerale; ceruri; stigmasterina.
Actiune farmacologica: carminativ si antispastic gastrointestinal; stomahic; sedativ al tusei si expectorant; galactogog; tonic nervin; diuretic; dezinfectant.
Intrebuintari principale: meteorism abdominal; balonari; aerofagie; calmant al colicilor (indeosebi la copii).
Alte intrebuintari: dispepsii; bronsita; astm; tuse de diverse etiologii.
Contraindicatii: ulcer gastric si duodenal; enterocolite cronice. Nu se recomanda în epilepsie si în timpul sarcinii.
Precautii: nu se utilizeaza în cure mai lungi de 2-3 saptamani fara avizul medicului.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1-2 lingurite la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, astfel: prima jumatate inainte de masa si a doua jumatate dupa masa.

G

GALBENELE, FLORI (FLORES CALENDULAE)
cutie cu punga a 20 g

Fiind printre cele mai cunoscute si folosite plante din medicina poplulara romaneasca, galbenelele si-au castigat faima prin actiunea sa benefica în ingrijirea unor probleme ale pielii, în restabilirea bunei functionari a ficatului si în inlaturarea problemelor de natura gastrica.

Compozitie: florile plantei Calendula officinalis L., fam. Asteraceae, care contin carotenoide, flavone, saponine, mucilagii, triterpene, rezine, ulei volatil, substante amare, vitamina C; esteri; substante proteice.
Actiune farmacologica: cicatrizant; coleretic-colagog; emenagog; antitrichomonazic.
Intrebuintari principale: gastrita hiperacida; ulcer gastroduodenal.
Alte intrebuintari:
-intern:refacerea integritatii mucoasei gastrice si vaginale; dismenoree; metroragii; colica si calculoza biliara; diskinezii biliare; colecistopatii; prostatita.
-extern: trichomonoza vaginala; plagi, ulceratii, degeraturi, arsuri, acnee, eczeme, tenuri uscate.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare:
-intern: se prepara infuzie din 1-2 lingurite flori la o cana cu apa.
-extern: se prepara o infuzie din 20-100 g flori la 20 litri apa.
Mod de administrare:
-intern: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, intre mese.
-extern: se fac bai, cataplasme, spalaturi vaginale cu infuzie.

GHIMPE, IARBA (HERBA XANTHII)
cutie cu punga a 50 g

Iarba de ghimpe este folosita de mult timp în medicina populara romaneasca si iugoslava pentru afectiunile cailor urinare si prostatite.

Compozitie: partea superioara a plantei Xanthium spinosum L., Asteraceae, care contine flavone, ulei volatil, steroli, acid cafeic, acid clorogenic, saponine, taninuri.
Actiune farmacologica: antiinflamator si anticongestiv; dezinfectant; cicatrizant.
Intrebuintari principale: adenom de prostata (preventiv si curativ, inclusiv postoperator) si alte stari inflamatorii ale prostatei.
Alte intrebuintari: cistopieilite; litiaze renale.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Precautii: în timpul curei se va evita consumul de condimente, fructe acre, alcool, lactate fermentate.
Mod de preparare: se prepara decoct scurt (10 minute), din 1 lingurita planta la o cana cu apa.
Mod de administrare: decoctul se bea cu 30 minute inaintea mesei, astfel: în primele 6 luni de cura se beau 2 cani pe zi, apoi cate o cana pe zi. Cura dureaza 6-18 luni în afectiuni ale prostatei si 3-5 luni în cistopieilite. Se recomanda cure de intretinere toata viata în litiaze renale, prin asociere cu un diuretic.

H

I

IENUPAR, FRUCTE (FRUCTUS JUNIPERI)
cutie cu punga a 50 g

In mod traditional, ceaiul de ienupar se foloseste ca diuretic si antiseptic în ingrijirea unor probleme ale aparatului reno-urinar, stimuleaza activitatea stomacului si atenueaza colicile, fiind util si în tratarea reumatismului si gutei.

Compozitie: fructele arbustului Juniperus communis L., fam. Cupressaceae, care contin ulei volatil, zaharuri, lipide, substante amare, acizi organici, glicozide flavonice, taninuri, ceruri.
Actiune farmacologica: diuretic cu actiune directa asupra parenchimului renal; dezinfectant puternic al cailor renale, digestive, respiratorii; tonic-stomahic; carminativ; sudorific si depurativ; antireumatismal.
Intrebuintari principale: cistite, uretrite de natura infectioasa si inflamatorie; calculoza si colici renale; marirea diurezei; edeme cardio-renale.
Alte intrebuintari:
-intern: reumatism; guta; dispepsii; atonie gastrica; balonari; bronsite.
-extern: reumatism, eczeme, acnee.
Contraindicatii: în graviditate si în starile inflamatorii renale, în insuficienta renala, în caz de ciclu menstrual abundent.
Precautii: utilizarea indelungata sau supradozarea poate afecta rinichii.
Mod de preparare:
-intern: se prepara infuzie din 1 lingurita fructe la o cana cu apa.
-extern: se prepara un decoct din 20-30 g fructe la 1 litru apa.
Mod de administrare:
-intern: se bea 1 cana cu ceai pe zi; cura nu va dura mai mult de 4 saptamani, decat cu avizul medicului.
-extern: se fac bai locale sau comprese cu infuzie.

J

L

LAVANDA, FLORI (FLORES LAVANDULAE)
cutie cu punga a 50 g

Lavanda este o planta cunoscuta si utilizata inca din Antichitate; romanii utilizau lavanda la aromatizarea bailor. În medicina populara romaneasca, infuzia de lavanda este utilizata în principal pentru combaterea insomniei, iritabilitatii, durerilor de cap si a depresiilor.

Compozitie: florile plantei Lavandula angustifolia Mill., fam. Lamiaceae, care contin ulei volatil avand ca si componente principale acetatul de linalil, linaloolul, butiratul si propinatul de linalil, geraniol, borneol; tanin; principiu amar, saruri minerale; flavonoide; fitosteroli.
Actiune farmacologica: sedativ nervos; diuretic; coleretic-colagog; febrifug; antispasmodic; antiseptic; cicatrizant.
Intrebuintari principale: hiperexcitabilitate; migrene; insomnii; depresii; nevroza; anxietate.
Alte intrebuintari:
-intern: indigestie; flatulenta; afectiuni cardiace cu substrat nervos; gripa; tuse; astm; reumatism.
-extern: bai sedative; plagi; arsuri usoare.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare:
-intern: se prepara infuzie din 1-2 lingurite flori la o cana cu apa.
-extern: se prepara o infuzie concentrata din 20-30 g flori la 1 litru apa.
Mod de administrare:
-intern: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi; pentru efectul sedativ se bea cu 30 minute inainte de culcare.
-extern: se fac bai locale, spalaturi sau comprese cu infuzia concentrata.


M

MACESE, FRUCTE (FRUCTUS CYNOSBATI)
cutie cu punga a 50 g

Fructele de macese sunt renumite pentru continutul ridicat în vitamina C naturala: peste 0,2%.

Compozitie: fructele arbustului Rosa canina L., fam. Rosaceae, care sunt bogate în vitamina C; mai contin vitaminele B, E, K, P, provitamine A; pectine; acizi organici, flavonoizi, carotenoide.
Actiune farmacologica: tonic-vitaminizant; scaderea permeabilitatii si fragilitatii capilare; normalizarea circulatiei periferice; anticataral; hepatoprotector; coleretic-colagog; diuretic; vermifug.
Intrebuintari principale: avitaminoza; sursa de vitamina C.
Alte intrebuintari: prevenirea racelii si gripei; oboseala; convalescenta; tulburari de circulatie periferica; litiaza renala; sechele de hepatita; diskinezie biliara; enterocolita; helmintiaze.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingurita la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.

MATASE DE PORUMB (STYGMATA MAYDIS )
cutie cu punga a 50 g

In medicina populara romaneasca, matasea de porumb se foloseste în principal ca diuretic în scopul restabilirii bunei functionari a aparatului reno-urinar.

Compozitie: stilele si stigmatele inflorescentelor femele ale plantei Zea mays L., fam. Poaceae, care contin saruri minerale, în special de potasiu, calciu, siliciu; steroli; saponine; alantoina; vitaminele C, K, E; ulei volatil.
Actiune farmacologica: diuretic energic si neiritant, cu proprietati usor sedative; eliminare de urati; hemostatic; coleretic.
Intrebuintari principale: afectiuni ale aparatului urinar-litiaza renala, cistita, colici nefretice, pieilita, uretrita, albuminurie; calculoza si colica renala.
Alte intrebuintari: edeme cardiorenale si insuficienta cardiaca; reumatism si guta; colecistita; diskinezie biliara; colica si calculoza biliara; dismenoree; tulburari de menstruatie; obezitate.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingurita la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi; în caz de colici renale se bea o cana cu o ora inainte de micul dejun si o alta cana în timpul zilei. Tot în cazul colicilor se poate prepara un decoct din 30 g la litru de apa, fiert la foc domol timp de 2 ore. Acesta se bea în mai multe reprize, pe parcursul intregii zile.

MESTEACAN, FRUNZE (FOLIUM BETULAE )
cutie cu punga a 50 g

In medicina populara romaneasca, mesteacanul se foloseste în principal ca diuretic în scopul restabilirii bunei functionari a aparatului renal.

Compozitie: frunzele arborelui Betula verrucosa Ehrh., fam. Betulaceae, care contin flavone, saponine, tanin, triterpene, substante amare, ulei volatil, acid cafeic.
Actiune farmacologica: diuretic cu eliminare de acid uric, colesterol si alte toxine; depurativ; antiinflamator articular si cutanat; coleretic; tonic capilar.
Intrebuintari principale: cistite, uretrite, pieilite, nefite; calculoza si colici renale, marirea diurezei.
Alte intrebuintari:
-intern: edeme cardiorenale; reumatism; guta; artroza; hipercolesterolemie.
-extern: igiena capilara; iritatii cutanate.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare:
-intern: se prepara infuzie din 1-2 lingurite frunze la o cana cu apa.
-extern: se prepara o infuzie concentrata din 3-4 lingurite frunze la o cana cu apa.
Mod de administrare:
-intern:se beau 2-3 cani cu ceai pe zi;
-extern: se aplica comprese cu infuzia concentrata.

MUGURI DE PIN (TURIONES PINI )
cutie cu punga a 50 g

Compozitie: mugurii arbustului Pinus silvestris L., fam. Pinaceae, care contin ulei volatil cu a- si ß-pinen, tanin, rezine, vitamina C.
Actiune farmacologica: antiseptic si antiinflamator al aparatului respirator; antiinflamator al cailor urinare; antireumatismal; antiseptic si cicatrizant.
Intrebuintari principale: bronsite; traheite; laringite; tuse; gripa.
Alte intrebuintari:
-intern: pieilite, cistite, uretrite; adjuvant în calculoza renala; prostatita.
-extern: reumatism; plagi; tenuri iritate.
Contraindicatii: în astmul bronsic si în tusea convulsiva.
Mod de preparare:
-intern: se prepara infuzie din 1 lingurita muguri la o cana cu apa.
-extern: se prepara o infuzie folosind o concentratie dubla.
Mod de administrare:
-intern:se beau 2-3 cani cu ceai pe zi;
-extern: se aplica comprese.

N

NUC, FRUNZE (FOLIUM JUGLANDIS)
cutie cu punga a 50 g

Nucul este un arbore cunoscut din preistorie, fiind introdus în culturã cu mult timp î. Hr. Încã din Antichitate nucul era un simbol al vietii si al fertilitãtii, el apãrând în scrierile lui Theophrastus, Dioscorides, Plinius si Galenus.

Compozitie: frunzele arborelui Juglans regia L. (Juglandaceae), care contin tanin, ulei volatil, principii amare, juglonã, substanþe minerale, flavonoide, vitamina C.
Actiune farmacologica: astringent, antiseptic, bactericid, antimicotic, antidiareic, antihemoragic, hipoglicemiant, antisudorific, tonic, usor hipotensiv, cicatrizant.
Intrebuintari principale: diaree, enterite, hemoragii, diabet.
Alte intrebuintari:
Uz intern: hipertensiune, transpiratie excesiva.
Uz extern: îngrijirea parului, rani, eczeme, scrufuloza, leucoree.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare:
Uz intern: se preparã infuzie din 1-2 linguriþe de frunze la o canã cu apã clocotitã.
Uz extern: se preparã infuzie mai concentratã, din 2-3 linguri de frunze la o canã cu apã.
Mod de administrare:
Uz intern: se beau 1-2 cãni cu ceai pe zi.
Uz extern: se aplicã comprese si bãi locale.

O

OBLIGEANA, RADACINA (RADIX CALAMI )
cutie cu punga a 50 g

De peste 2500 ani obligeana este folosita ca afrodisiac în Egipt si India. Ayurveda acorda obligenei deosebita importanta si o considera un pretios tonic si stimulent al sistemului nervos. În Europa si SUA ea este folosita în special pentru efectele pozitive în caz de indigestie, balonari si colici.

Compozitie: rizomii plantei Acorus calamus L., fam. Araceae, cara contin ulei volatil cu asarona, calamol; tanin; substanta amara; rezine; zaharuri; mucilagii; saruri minerale; vitaminele B 1 si C.
Actiune farmacologica: stimulent al secretiilor gastrointestinale; carminativ; antispastic gastrointestinal; diuretic cu eliminare de acid uric; tonic nervos; usor sedativ.
Intrebuintari principale: indigestie; digestie lenta; balonari; colici gastrointestinale; anorexie
Alte intrebuintari: gastrite; ulcer gastric si duodenal; stari de agitatie; afrodisiac; tonic al sistemului nervos.
Contraindicatii: respectand dozele recomandate, nu prezinta contraindicatii.
Mod de preparare: se prepara decoct din o jumatate de lingurita la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau treptat 1-2 cani cu ceai pe zi, inainte de mesele principale.

P

PADUCEL CU FLORI (FOLIA CRATAEFI CUM FLORES )
cutie cu punga a 50 g

Cunoscut inca din Evul Mediu, paducelul se utilizeaza în mod traditional pentru probleme circulatorii si cardiace, fiind supranumit "planta inimii".

Compozitie: buchetelele de frunze cu flori ale arbustului Crataegus monogyna L., fam. fam. Rosaceae care contin flavonoide, proantociani, acizi triterpenici, amine biogene, ulei volatil.
Actiune farmacologica: sedativ cardiac si nervos; antispasmodic; vasodilatator; hipotensor; tonic cardiac; astringent.
Intrebuintari principale: tulburari cardiace cu substrat nervos; dereglari de ritm cardiac, palpitatii; ischemii.
Alte intrebuintari: hipertensiune; angina pectorala; arteroscleroza; insomniile cardiacilor; nevroza; tulburari de menopauza.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Precautii: curele se fac sub supraveghere medicala. Nu se utilizeaza în caz de edeme cardiace sau cardiopatii valvulare.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingurita la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai în timpul zilei si seara inainte de culcare.

PATLAGINA, FRUNZA (FOLIUM PLANTAGINIS)
cutie cu punga a 50 g

Compozitie: frunzele speciilor Plantago lanceolata L., P. media L., P. major L., fam. Plantaginaceae, care contin mucilagii, taninuri, pectine, iridoide, alantoina, vitamina K.

Actiune farmacologica: emolient si expectorant; cicatrizant; antihemoragic; hipocolesterolemiant; usor hipotensor; antiseptic.
Intrebuintari principale: bronsite, tuse, astm.
Alte intrebuintari:
-intern: hemoragii; hipercolesterol; arteroscleroza.
-extern: furuncule, abcese, micoze, hemoroizi, rani, afectiuni oculare, dureri articulare de natura reumatismala.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare:
-intern: se prepara infuzie din 1-2 lingurite frunze la o cana cu apa.
-extern: se prepara infuzie mai concentrata folosind 3 linguri frunze la o cana cu apa.
Mod de administrare:
-intern: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.
-extern: se aplica comprese cu infuzia concentrata.

PELIN, IARBA (HERBA ABSINTHI)
cutie cu punga a 50 g

In medicina populara romaneasca, pelinul ocupa un rol foarte important, fiindu-i atribuite o serie de calitati; este utilizat în principal impotriva durerilor de cap cauzate de indigestie, precum si pentru eliminarea gazelor si indepartarea senzatiei de balonare.

Compozitie: partea superioara a plantei Artemisia absinthium L., fam. Asteraceae, care contine ulei volatil în care predomina thujona; substante amare; flavone; fitosteroli; tanin; acizi organici.
Actiune farmacologica: tonic amar; dezinfectant si antiinflamator digestiv; antivomitiv; antihelmintic; emenagog; usor laxativ.
Intrebuintari principale: dispepsii; aerofagie; anorexie; atonie digestiva; paraziti intestinali.
Alte intrebuintari: gastrite hipoacide; colici digestive; stari de voma.
Contraindicatii: în sarcina, în afectiuni nervoase, în ulcer gastric si duodenal si în gastrita hiperacida.
Atentie: a nu se depasi doza recomandata!
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1-2 lingurite la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 2 cani cu ceai pe zi, inainte de masa pentru pofta de mancare si dupa pentru celelalte intrebuintari.

PUFULITA CU FLORI MICI, IARBA (HERBA EPILOBII)
cutie cu punga a 50 g

In medicina populara romaneasca, infuzia de pufulita se foloseste în principal în cazuri de prostata precum si pentru restabilirea bunei functionari a aparatului reno-urinar.

Compozitie: partea superioara a plantei Epilobium hirsutum, fam. Onagraceae, care contine tanin, flavone, compusi fenilpropanici, antociani, ulei volatil, aminoacizi esentiali, vitamina C, saruri minerale.
Actiune farmacologica: antiinflamatoare, decongestionanta, dezinfectanta, regeneratoare a tesuturilor, diuretica, antibiotica, antivirala, coleretic-colagoga
Intrebuintari principale: adenom de prostata, prostatita, inflamatiile cailor urinare si ale rinichilor.
Alte intrebuintari: hepatita, ciroza hepatica, enterite.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1-2 lingurite la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, inainte de mesele principale.

R

ROSTOPASCA, IARBA (HERBA CHELIDONII)
cutie cu punga a 50 g

Este utilizata ca planta medicinala înca din Antichitate. În Evul Mediu era folosita pentru tratamentul problemelor de natura hepatica, având si un bun efect calmant. De asemenea, medicina populara considera planta un bun remediu pentru îndepartarea negilor.

Compozitie: partea superioara a plantei Chelidonium majus L., fam. Papaveraceae, care contine alcaloizi (chelidonina, sangvinarina, protopina, sparteina), ulei volatil, flavonoide, saponozide, vitamina C.
Actiune farmacologica: stimulent al functiei hepatice; calmant al colicilor hepato-biliare; coleretic-colagog; dezinfectant; cicatrizant.
Intrebuintari principale: diskinezie biliara, colici hepato-biliare, colecistite, hepatite cronice, ciroza.
Contraindicatii: respectând dozele recomandate, nu prezinta efecte secundare; prin supradozare, planta devine toxica.
Atentie ! Tratamentul dureaza cel mult 7 zile consecutiv, cu pauze de 2 saptamâni. Nu se administreaza în faza acuta a icterelor.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingurita de planta la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare: se bea 1 cana cu ceai pe zi, în mai multe reprize.
Termen de valabilitate: 2 ani.

ROZMARIN, FRUNZE (FOLIUM ROSMARINI)
cutie cu punga a 50 g

Medicii vechii Elade numeau rozmarinul planta sfânta, Libanotis, însa s-a pastrat denumirea data de romani (ros = roua si marinus = mare, deci cel umezit de roua marii). În Evul Mediu, aceasta planta foarte pretuita, era cultivata în gradini; traditia s-a pastrat si în zilele noastre, rozmarinul fiind folosit atât ca planta medicinala, cât si ca planta condimentara.

Compozitie: frunzele plantei Rosmarinus officinalis L. (Lamiaceae), care contin ulei volatil în care predomina camfenul, borneolul si camforul, acid rosmarinic, flavone, triterpene, saponine, tanin, vitamina C.
Actiune farmacologica: tonic-amar, coleretic, colagog, antiseptic, diuretic, antireumatismal, reconfortant nervos, aromatic.
Intrebuintari principale:
Uz intern: colici abdominale, dispepsii, balonari si afectiuni gastro-intestinale, anorexie, afectiuni hepatice si renale, reumatism, astenie, surmenaj fizic si intelectual, tonifierea organismului.
Uz extern: reumatism, reconfortarea organismului.
Contraindicatii: a nu se utiliza de catre femeile însarcinate.
Mod de preparare:
Uz intern: se prepara infuzie din 1 lingurita frunze la o cana cu apa clocotita.
Uz extern: se prepara decoct din 1 lingura frunze la o cana cu apa.
Mod de administrare:
Uz intern: se beau 2 cani cu ceai pe zi.
Uz extern: se aplica comprese cu decoctul.

S

SALCÂM, FLORI (FLORES ACACIAE)
cutie cu punga a 50 g

Cunoscut din timpuri stravechi, salcâmul este utilizat în medicina populara pentru înlaturarea problemelor de natura gastrica.

Compozitie: florile arborelui Robinia pseudacacia L., fam. Fabaceae, care contin flavonoide (robinina, acaciina), ulei volatil, taninuri, acid cafeic si clorogenic, glucide.
Actiune farmacologica: calmeaza senzatia de pirozis (arsuri), diminueaza hiperaciditatea gastrica, antispasmodic al tractului respirator.
Intrebuintari principale: gastrite hiperacide, ulcer gastric.
Alte intrebuintari: tuse.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: uz intern: se prepara infuzie din 1-2 lingurite de planta la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, dupa mesele principale.
Termen de valabilitate: 2 ani

SALCIE, SCOARTA (CORTEX SALICIS)
cutie cu punga a 50 g

Scoarta de salcie, cunoscuta pentru continutul ei în acid salicilic (stramosul aspirinei) s-a utilizat inca din Antichitate ca remediu impotriva febrei si a durerilor reumatismale.

Compozitie: scoarta arborelui Salix alba L., fam. Salicaceae, care contine acid salicilic, tanin, rezine, glicozizi fenolici, flavonozide.
Actiune farmacologica: antireumatismal; analgezic; febrifug; astringent; sedativ usor.
Intrebuintari principale: reumatism.
Alte intrebuintari: stari febrile, raceli, nevralgii guturoase, stari depresive, insomnii, diaree; stomatita.
Contraindicatii: nu prezinta, decat la persoanele sensibile la aspirina.
Mod de preparare: se prepara decoct din 1 lingura la o cana cu apa. Pentru uz extern se prepara decoct concentrat din 2-3 linguri la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 1-2 cani cu ceai pe zi. Extern se aplica comprese pe locul dureros cu decoctul concentrat.

SALVIE, FRUNZE (FOLIUM SALVIAE)
cutie cu punga a 50 g

Numele acestei plante deriva din cuvantul latinesc "salvare" care inseamna a salva, a insanatosi. În Grecia i se spunea "planta magica", iar orientalii o considera simbolul sanatatii.

Compozitie: frunzele plantei Salvia officinalis L., fam. Lamiaceae, care contine ulei volatil, avand ca si component principal thujona; di si triterpene; flavone; rezine; tanin; principii amare; substante estrogene; acizi organici.
Actiune farmacologica: cicatrizant; antiseptic; antisudorific; stomahic, carminativ, antispastic; coleretic-colagog; tonic nervin; sedativ al durerilor; antidiabetic;
Intrebuintari principale:
-intern: diabet; diskinezie biliara.
-extern: afte; stomatite; gingivite; abcese dentare.
Alte intrebuintari:
-intern: dispepsii; flatulenta; dismenoree; tulburari de menstruatie; colica si calculoza biliara; astenii; sudoratie nocturna exagerata; afectiuni circulatorii.
-extern: ten acneic si seboreic; rani cu puroi; transpiratia fetida a picioarelor.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingurita la o cana cu apa.
Mod de administrare:
-intern: se bea o cana cu ceai dupa fiecare masa principala.
-extern: se face gargara cu infuzia si se aplica comprese.

SANZIENE, IARBA (HERBA GALII VERI)
cutie cu punga a 50 g

Sanzienele sunt cunoscute si folosite în popor în principal ca diuretic usor, antireumatic si pentru ingrijirea ranilor.

Compozitie: partea superioara a plantei Galium verum L., fam. Rubiaceae, care contine flavone, saruri minerale, enzime, iridoide, acizi organici, taninuri.
Actiune farmacologica: diuretic; depurativ; sedativ usor; antispastic, antireumatic.
Intrebuintari principale:
-intern:cistita; litiaza renala; reumatism.
-extern: eczeme; psoriazis.
Alte intrebuintari: guta; insomnii; impotenta.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingura planta la o cana cu apa.
Mod de administrare:
-intern: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.
-extern: se fac bai locale sau se aplica comprese pe zona afectata.

SCAI VANAT, IARBA (HERBA ERYNGII PLANI)
cutie cu punga a 50 g

In medicina populara romaneasca, scaiul vanat este folosit cu succes în principal pentru combaterea tusei cauzata de diferite probleme respiratorii.

Compozitie: partea aeriana a plantei Eryngium planum L., fam. Apiaceae, care contine saponozide triterpenice; saruri minerale.
Actiune farmacologica: emolient si expectorant; antitusiv si antispastic; diuretic.
Intrebuintari principale: tuse convulsiva; bronsita; astm bronsic.
Alte intrebuintari: afectiuni urinare.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara decoct din 2 lingurite la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 1-2 cani cu ceai pe zi, în mai multe reprize, indulcite de preferinta cu miere.

SOC, FLORI (FLORES SAMBUCI)
cutie cu punga a 50 g

In medicina populara romaneasca, socul este printre cele mai utilizate remedii pentru inlaturarea starilor febrile generate de raceala si gripa sau afectiuni ale cailor respiratorii.

Compozitie: florile arbustului Sambucus nigra L., fam. Caprifoliaceae, care contin flavone, ulei volatil, amine biogene, glicozide, mucilagii, tanin, vitamina C.
Actiune farmacologica: sudorifice si febrifuge; diuretice; usor laxative; galactogoge; emoliente; antiseptice; antireumatice.
Intrebuintari principale: raceli; stari gripale; bronsite; viroze respiratorii.
Alte intrebuintari:
-intern: reumatism; artrite; constipatii; obezitate.
-extern: infectii cutanate; furuncule si abcese; contuzii; conjunctivite.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare:
-intern:se prepara infuzie din 2 lingurite la o cana cu apa.
-extern: se prepara o infuzie mai concentrata, folosind 50 g flori la 1 litru apa.
Mod de administrare:
-intern: se beau 3 cani cu ceai pe zi, cat mai fierbinti posibil, indulcite de preferinta cu miere.
-extern:se aplica comprese cu infuzia concentrata.

SOVÂRV, IARBA (HERBA ORIGANI)
cutie cu punga a 50 g

Sovârvul este o planta cunoscuta înca din Antichitate, traditional folosindu-se în principal în problemele respiratorii.

Compozitie: partea superioara a plantei Origanum vulgare L., fam. Labiatae, care contine ulei volatil (cu timol, carvacrol), tanin, flavonoide, antociani, triterpene, principii amare.
Actiune farmacologica: expectorant si sedativ al tusei; antispastic asupra musculaturii netede; dezinfectant al cailor respiratorii si digestive; sedativ asupra sistemului nervos central; astringent, carminativ, antiseptic, stomahic.
Intrebuintari principale: laringita, traheita, bronsita, astm bronsic, tuse convulsiva, stari gripale.
Alte intrebuintari: tonic-aperitiv, gastrita hipoacida, colita de fermentatie.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1-2 lingurite de planta la o cana cu apa clocotita.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, înainte de masa ca tonic-aperitiv, dupa mese ca stomahic si între mese ca expectorant.
Termen de valabilitate: 2 ani.

SPLINUTA, IARBA (HERBA VIRGAUREAE)
cutie cu punga a 50 g

Cunoscuta ca planta medicinala înca din Evul Mediu, traditional splinuta este utilizata în principal pentru înlaturarea problemelor de natura renala.

Compozitie: partea aeriana a plantei Solidago virgaurea L., fam. Asteraceae, care contine ulei volatil, substante amare, saponozide, azulene, taninuri, acid cafeic si clorogenic, glicozide fenolice, flavonozide.
Actiune farmacologica: diuretica, saluretica, antiinflamatoare, calculolitica, antiseptica, cicatrizanta, calmanta.
Intrebuintari principale: litiaza renala si vezicala, afectiuni biliare, metroragii.
Alte intrebuintari:
- Uz intern: diaree, enterita.
- Uz extern: rani, ulceratii din cavitatea bucala, nevralgii dentare.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare:
- Uz intern: se prepara infuzie din 1-2 lingurite de planta la o cana cu apa clocotita.
- Uz extern: se prepara decoct concentrat din 2 linguri de planta la o cana cu apa.
Mod de administrare:
- Uz intern: se beau 1-2 cani cu ceai pe zi.
- Uz extern: se aplica comprese pe rani si se clateste bine gura, în cazul nevralgiilor dentare si ulceratiilor.
Termen de valabilitate: 2 ani.

SULFINA, IARBA (HERBA MELILOTI)
cutie cu punga a 50 g

Numele Melilotus este transcrierea cuvantului grecesc melilolos care inseamna "floare de miere". Sulfina este larg folosita în medicina populara pentru diferite afectiuni.

Compozitie: partea superioara a plantei Melilotus officinalis L., fam. Fabaceae, care contine cumarina, ulei volatil, substante amare, tanin, derivati flavonici.
Actiune farmacologica: antiinflamatoare, venotonica; astringenta; anticoagulanta; sedativ lejer; stimulent al regenerarii celulei hepatice; antihipertensiv; antiseptic; antispasmodic; emolient si expectorant; carminativ.
Intrebuintari principale: inflamatiile membrelor inferioare; tulburari de circulatie arteriala; varice; tromboflebite; insomnii; migrene.
Alte intrebuintari: hiperexcitabilitate; bronsite; tuse; catar gastric si intestinal; colite; sechele de hepatita; reumatism; hipertensiune.
Contraindicatii: respectand dozele recomandate, nu se cunosc contraindicatii.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingurita la o cana cu apa.
Mod de administrare:
-intern: se beau 2 cani cu ceai pe zi; pentru efectul sedativ se bea o cana cu ceai seara, inainte de culcare.
-extern: se aplica comprese pe zona afectata.

T

TALPA GASTII, IARBA (HERBA LEONURI)
cutie cu punga a 50 g

Asa cum rezulta si din denumirea stiintifica (Leonurus cardiaca), aceasta planta se foloseste de foarte mult timp în tratarea problemelor cardiace de origine nervoasa.

Compozitie: partea superioara a plantei Leonurus cardiaca L., fam. Lamiaceae, care contine alcaloizi; flavone; compusi fenilpropanici; taninuri; iridoide; diterpene; ulei volatil; principiu amar; saponin; vitaminele A, C, E.
Actiune farmacologica: antispasmodic si tonic cardiac; sedativ nervos; antiseptic general; stomahic; antiinflamator.
Intrebuintari principale: afectiuni cardiace de origine nervoasa; insuficienta cardiaca.
Alte intrebuintari: stari depresive nervoase; anxietate; insomnii; migrene; astm bronsic; angina pectorala; arterosleroza; tulburari de menstruatie; colite si gastrite de natura nervoasa; hipertensiune.
Contraindicatii: respectand dozele recomandate, nu prezinta contraindicatii.
Atentie: nu se administreaza de catre hipotensivi.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 2 lingurite la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 2 cani cu ceai pe zi; pentru efectul sedativ se bea o cana cu ceai seara, inainte de culcare.

TATANEASA, RADACINA (RADIX SYMPHITI)
cutie cu punga a 50 g

Denumirea botanica a acestei plante "Symphytum" provine dintr-un cuvant grecesc care inseamna "a reuni" si se refera la calitatea acestei plante de a favoriza consolidarea fracturilor.

Compozitie: radacina plantei Symphytum officinale L., fam. Boraginaceae, care contine alantonina, mucilagii, aminoacizi, alcaloizi, tanin, colina, ulei volatil.
Actiune farmacologica: cicatrizanta, emolienta, antiinflamatoare, hemostatica.
Intrebuintari principale: contuzii, fracturi, luxatii, entorse.
Alte intrebuintari: reumatism; hemoroizi; degeraturi; eczeme.
Contraindicatii: pentru uz extern, nu se cunosc.
Atentie: A nu se utiliza pentru uz intern!
Mod de preparare: se prepara decoct din 4-5 lingurite la o cana cu apa.
Mod de utilizare: se aplica comprese cu decoctul pe locul afectat. Nu se aplica pe rani deschise.

TECI DE FASOLE (FRUCTUS PHASEOLI SINE SEMEN)
cutie cu punga a 50 g

Inca din Antichitate, tecile de fasole sunt utilizate în diabet datorita proprietatilor hipoglicemiante; în medicina populara romaneasca sunt utilizate cu succes si pentru inlaturarea problemelor de natura renala.

Compozitie: tecile plantei Phaseolus vulgaris L., fam. Fabaceae, care contin peptide, aminoacizi liberi, hemiceluloza, pectine, vitamine, alantoina, acid salicic, acid fosforic, saruri minerale.
Actiune farmacologica: diuretic; calmant al spasmelor; hipoglicemiant; depurativ; remineralizant; antireumatic.
Intrebuintari principale: afectiuni cronice ale rinichilor si cailor urinare, calculoza si colici renale; adjuvant în tratamentul diabetului.
Alte intrebuintari: reumatism, guta; reconstituant pentru convalescenti.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara decoct din 1 lingura la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.

TRAISTA CIOBANULUI, IARBA (HERBA BURSAE PASTORIS)
cutie cu punga a 50 g

Aceasta planta isi datoreaza denumirea siliculelor în forma de traista. Cunoscuta din vechime ca unul dintre cele mai bune remedii hemostatice, aceasta planta se utilizeaza în mod traditional în caz de hemoragii uterine si ciclu menstrual abundent.

Compozitie: partea superioara a plantei Capsella bursa-pastoris L., fam. Brassicaceae, care contine amine biogene, glicozide, tanin, rezine, flavone, urme de alcaloizi, saruri minerale, vitamina C.
Actiune farmacologica: hemostatic; vasoconstrictoare asupra uterului; uterotonic; regleaza fluxul menstrual; astringent; hipotensiv.
Intrebuintari principale: afectiuni uterine; hemoragii uterine; dismenoree; tulburari de menopauza.
Alte intrebuintari: sangerari nazale; diaree; hipertensiune; arteroscleroza.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1 lingurita planta la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 1-2 cani cu ceai pe zi.

TREI FRATI PATATI, IARBA (HERBA VIOLAE TRICOLOR)
cutie cu punga a 50 g

Cunoscuta inca din Evul Mediu, aceasta planta este utilizata în special pentru "curatirea sangelui".

Compozitie: partea superioara a plantei Viola Tricolor L., fam. Violaceae, care contine flavone, mucilagii, carotenoide, saponozide, compusi silicilici, alcaloizi, antociani, tanin, ulei volatil, vitaminele C si A.
Actiune farmacologica: depurativ de baza, curatind sangele de toxine; antialergic; diuretic; fluidifica si elimina secretiile bronsice; usor laxativ.
Intrebuintari principale: eczeme, urticarie, acnee, furunculoza, psoriazis, infectii cutanate, herpes.
Alte intrebuintari: afectiuni renale; tuse si bronsita; constipatii usoare.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 2 lingurite planta la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 2-4 cani cu ceai pe zi, dintre care una dimineata, pe stomacul gol. Cu infuzia se pot aplica si comprese locale.

TROSCOT, IARBA (HERBA POLYGONII)
cutie cu punga a 50 g

Troscotul este o planta larg utilizata în medicina populara. În China, utilizarea troscotului pentru proprietatile sale diuretice este veche de peste 2000 de ani.

Compozitie: partea aeriana a plantei Polygonum aviculare L., fam. Polygonaceae, care contine acd salicic, taninuri, flavone, vitamina C, rezine, ceruri, zaharuri, mucilagii, saruri minerale.
Actiune farmacologica: diuretic, antitusiv, remineralizant, usor hipotensiv, astringent, antidiareic, tonic-aperitiv, cicatrizant, antiinflamator.
Intrebuintari principale: afectiuni renale si în special litiaza renala, marirea diurezei; tuse si alte afectiuni ale aparatului respirator, reumatism, guta.
Alte intrebuintari:
-intern:adjuvant în tuberculoza pulmonara, diaree; dismenoree; metroragii.
-extern: rani, hemoroizi.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare:
-intern: se prepara infuzie din 1-2 lingurite planta la o cana cu apa.
-extern: se realizeaza un decoct concentrat din 3 linguri la o cana cu apa.
Mod de administrare:
-intern: se beau 3-4 cani cu ceai pe zi, în cure de lunga durata.
-extern: se aplica comprese si se fac bai locale.

TURITA MARE, IARBA (HERBA AGRIMONIAE)
cutie cu punga a 50 g

Numele botanic al acestei plante (Agrimonia eupatoria) provine de la cel al regelui Pontului, Mithridates al II-lea Eupator (132-63 i.Ch.), reputat la vremea sa despre vastele cunostinte despre insusirile plantelor.

Compozitie: partea aeriana a plantei Agrimonia eupatoria L., fam. Rosaceae, care contine tanin, flavone, substante amare, triterpene, ulei volatil, saruri de siliciu, vitaminele C si K.
Actiune farmacologica: astringenta; stimulenta a apetitului; hepatica; coleretic-colagoga; diuretic-depurativa; antiseptica.
Intrebuintari principale: diskinezie biliara; colecistita; diaree; colici abdominale; colici biliare.
Alte intrebuintari: afectiuni cronice ale stomacului, pentru stimularea secretiilor gastrice; anorexie; reumatism; hipertrofia de prostata; dureri de gat.
Contraindicatii: în ulcerul gastric.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1-2 lingurite planta la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, de preferinta prima dimineata, pe stomacul gol.

U

URZICA VIE, IARBA (HERBA URTICAE)
cutie cu punga a 50 g

Urzica este o planta foarte cunoscuta în medicina populara pentru virtutiile sale în cazul problemelor renale, bolilor de piele si nu numai.

Compozitie: partea superioara a plantei Urtica dioica L., fam. Urticaceae, care contine proteine; aminoacizi liberi; clorofila; steroli; vitaminele C, B, K; provitamina A; saruri minerale; flavonoide.
Actiune farmacologica: depurativ; diuretic cu eliminare de acid uric; astringent; tonic general; tonic capilar; cicatrizant; antiseptic; hipoglicemiant; hemostatic.
Intrebuintari principale: eczeme; psoriazis; avitaminoza; litiaza renala.
Alte intrebuintari:
-intern: reumatism; guta; stimularea peristaltismului intestinal si a digestiei; dismenoree; diabet; hemoroizi; hemoragii.
-extern: igiena capilara; stomatite; gingivite; ulcere varicoase.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare:
-intern: se prepara infuzie din 1 lingura planta la o cana cu apa.
-extern: se prepara un decoct din 3-5 linguri la 1 litru apa.
Mod de administrare:
-intern: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi;
-extern: se fac bai locale si comprese cu decoctul.

V

VASC CU RAMURELE (FOLIUM VISCI CUM STIPITES)
cutie cu punga a 50 g

Compozitie: frunzele cu ramurele ale speciei Viscum album L., fam. Loranthaceae, care contin compusi triterpenici; amonoacizi; amine; vitaminele C si E; polipeptide; glicozizi; acid viscic; saruri minerale; mucilagii
Actiune farmacologica: hipotensor; bradicardizanta; vasodilatator coronarian si periferic; antispasmodic.
Intrebuintari principale: hipertensiune arteriala; tulburari de ritm cardiac.
Alte intrebuintari: arteroscleroza; tulburari circulatorii; astm bronsic.
Contraindicatii: la persoanele care au suferit accidente vasculare.
Precautii: curele se vor face sub supraveghere medicala.
Mod de preparare: se prepara un macerat la rece din 2 lingurite de planta la 500 ml apa. Se lasa la extras 10 ore, apoi se filtreaza.
Mod de administrare: maceratul se bea în cursul unei zile. Cura dureaza 7 zile, apoi se face o pauza de 7 zile. Se poate relua de 3-4 ori pe an.

Z

ZMEUR, FRUNZE (FOLIUM RUBI IDAEI)
cutie cu punga a 50 g

Compozitie: frunzele arbustului Rubus idaeus L., fam. Rosaceae, care contin tanin, flavone, vitamina C, acizi organici.
Actiune farmacologica: astringent; diminueaza aciditatea gastrica; diuretic.
Intrebuintari principale: enterite; enterocolite; diaree.
Alte intrebuintari:
-intern: afectiuni ale aparatului urinar; gastrite hiperacide, ulcer gastric.
-extern: laringite; stomatite.
Contraindicatii: nu se cunosc.
Mod de preparare: se prepara infuzie din 1-2 lingurite planta la o cana cu apa.
Mod de administrare: se beau 2-3 cani cu ceai pe zi, de preferinta prima dimineata, pe stomacul gol.

Ceaiuri medicinale - Retete originale
Farmacist Andrei Farago - fondator Fares

Originar din China si Japonia, ceaiul (infuzia preparata din frunzele arborelui de ceai Camellia sinensis) este astazi o bautura foarte apreciata pe tot mapamondul.
Legenda spune ca acum 5000 de ani imparatul chinez Chen-Nung a descoperit ceaiul pe cand odihnindu-se la umbra unui arbore de ceai, in bolul cu apa fierbinte i-au cazut cateva frunze.
Apoi, calugarii budisti Zen au dus frunzele de ceai in Japonia, iar aici consumul ceaiului a fost ridicat la rang de arta prin faimosul ceremonial cha-no-you.

20 plicuri 1,5 g
Ingrediente: frunze de ceai verde, amestec de fructe uscate (minim 25%) in proportie variabila: coji de lamai, macese, vanilie, arome.
Ceaiul verde este una din sursele naturale cele mai bogate in antioxidanti, care ajuta la protejarea organismului fata de radicalii liberi.
S-a confirmat stiintific faptul ca puterea antioxidanta a ceaiului verde este de 100 de ori mai mare decat a vitaminei C si de 25 de ori mai mare decat a vitaminei E.
Consumul regulat de ceai verde aduce numeroase beneficii pentru sanatate: prin efectul antioxidant combate excesul de radicali liberi si astfel ajuta la prevenirea aparitiei unor boli precum arteroscleroza, cataracta, boli inflamatorii cronice, infarctul. Ceaiul verde protejeaza impotriva cancerului, scade colesterolul, scade tensiunea arteriala, scade nivelul zaharului i

Ceaiurile de fructe sunt tonice, vitaminizante, energizante si foarte placute la gust. Ceaiurile de fructe Fares sunt creatii originale ale echipei noastre de cercetare. Ele nu contin adaosuri de coloranti sintetici. Culoarea ceaiului se datoreaza in exclusivitate ingredientelor acestuia, si in special fructelor de maces si florilor rosii de hibiscus.
Deoarece ceaiurile de fructe nu contin cofeina, pot fi savurate in orice moment al zilei.

20 plicuri cu snur a 2 g
Un amestec savuros de macese, mere, coji de portocale, scortisoara, cuisoare, flori de hibiscus si arome naturale de care te poti bucura in tihna intr-o seara geroasa de iarna sau, de ce nu, lasa-te sedus de deliciul unei cani cu vin fiert aromat cu un pliculet de Ceai de Iarna.

20 plicuri cu snur a 2 g
Un ceai revigorant, un prieten pe care te poti bizui la iesirea din iarna, caci el contine plante recunoscute pentru calitatile lor tonice si vitaminizante.
Ingrediente: macese, catina, mere, cirese, radacina de ginseng, frunze de rozmarin, frunze de ceai verde, flori de hibiscus, arome naturale.

20 plicuri cu snur a 2 g
Ingredientele, perfect echilibrate din compozitia ceaiurilor Saga confera infuziei un gust aparte, fie ca este servita fierbinte, fie rece, cu gheata ca o excelenta bautura racoritoare. Puteti opta pentru varianta cu aroma de fructe de padure sau pentru cea de multifructe.

20 plicuri a 2 g
Un ceai unic, care imbina armonios calitatile vitaminzante, tonice, revigorante ale fructelor de maces, florilor de hibiscus si cojilor de portocale cu savoarea aromei naturale de fragute.
Fiecare plic de ceai contine 10 mg de vitamina C, adica 16% din doza zilnica recomandata.


20 plicuri a 2 g
Savureaza impreuna cu cei apropiati aceste ceaiuri, create pentru a-ti reconforta trupul si a-ti bucura simturile... in fiecare zi!
Te poti rasfata dupa pofta inimii, cu feluritele arome ce iti stau la dispozitie: fructe de padure, capsuni si fragi, afine, zmeura, lamai, caise sau fructe exotice.

Plantele medicinale folosite
la prepararea produselor ce poarta marca
FARES provin din culturi proprii sau sunt recoltate din
flora spontana a tarii, din zone nepoluate. Recoltarea se
desfasoara in perioade in care se atinge concentratia maxima de substante active.
Plantele medicinale sunt cultivate astazi pe
suprafete de peste 250 hectare,iar procesarea acestor
culturi se face pe linii de fabricatie moderne sub supravegherea specialistilor farmacisti, pentru conservarea nivelului de substante active care asigura apoi efectul terapeutic al produselor.
Pozitionarea geografica si clima din zona Orastiei ofera conditiile optime cultivarii plantelor medicinale. Aici obtinem din culturi: Musetel, Menta, Galbenele, Lavanda, Macese, Salvie, Scai vanat, Anghinare, Chimion, Fenicul, Patlagina.
Recoltarea plantelor din flora spontana a tarii noastre se face in deplin respect pentru darnicia naturii.
O buna parte din plantele medicinale isi bazeaza actiunea lor terapeutica pe un grup de substante chimice care sunt numite uleiuri volatile, uleiuri eterice, uleiuri esentiale sau uleiuri aromatice. Exista un mare numar de plante care contin aceste substante active, plante utilizate din vremuri stravechi si pana in prezent, fie in bucatarie - condimentele -, fie ca parfumuri sau pentru proprietatile lor terapeutice.

Aromaterapia este la fel de veche ca si fitoterapia, desi termenul a fost introdus in literatura de specialitate prin lucrarile lui R. M. Gattefosse din anii 1926 si 1928.

In numeroase cazuri, uleiurile volatile sau esentiale pot inlocui o gama large de antibiotice, inlaturand consecintele negative ale acestora, in special in tratamentele de lunga durata. Este suficient sa mentionam ca "proba timpului" in aromaterapie are la baza cateva zeci de mii de ani, fata de cele cateva decenii ale antibioticelor.

Efectele terapeutice ale uleiurilor volatile folosite in aromaterapie este dublu. In primul rand este utilizarea uleiurilor volatile pentru efectele lor asupra numerosilor germeni patogeni, ceea ce duce (sau ar trebui sa duca) la scaderea consumului exagerat de antibiotice. In al doilea rand, asa cum practica aromaterapiei a dovedit, numeroase tulpini de bacterii rezistente la antibiotice pot fi anihilate prin actiunea antimicrobiana a uleiurilor volatile.

Alaturi de aceste calitati, exista insa si alte proprietati terapeutice remarcabile.

Putini stiu ca busuiocul (Ocimum basilicum, Ocimum sanctum, etc.) are proprietati antiseptice intestinale, antispastice si tonice nervine, actionand in special asupra cortio-suprarenalelor, fiind larg utilizat, indeosebi, de popoarele asiatice in astenii nervoase, spasme gastrice si pilorice, in infectiuni intestinale, etc. Toate aceste proprietati se bazeaza pe compozitia chimica a uleiului volatil din busuioc, obtinut prin antrenare cu vapori de apa.

O serie de plante exotice si unele cultivate in tara noastra (isop, rozmarin, etc.) contin borneol, substanta care, utilizata intern sau extern, are actiune antimicrobiana si este un stimulent cortico-suprarenal.

Un alt ulei volatil obtinut dintr-un arbore foarte raspandit in extremul orient, Malaleuca leucadendron (fam. Myrtaceae) poate fi considerat ca avand un spectru larg antibacterian, actionand in cistite, uretrite, disenterie, tuberculoza pulmonara, epilepsie, impotriva parazitilor intestinali, etc.

Majoritatea oamenilor cunosc proprietatile curative ale musetelului (Matricaria chamomilla), dar foarte putini stiu ca o specie similara, (Matricaria inodora), denumit la noi "musetel prost", datorita numeroaselor componente active din uleiul volatil obtinut din aceasta specie, are aproare 30 de utilizari in aromaterapie: insomnie, tulburari de menopauza, migrena, ameteala, ulcer stomacal si ulceratii intestinale, enterita, anemie, convulsii, dermatoza, etc.

Chiar si obisnuita scortisoara este un bun stimulent al functiilor circulatorii, cardiace si respiratorii, are proprietati antiseptice si carminative, antispasmice, hemostatice, vermifuge, etc.

Exemple similare de plante continand uleiuri volatile se ridica la cateva sute, iar numarul retetelor aromaterapeutice in care intra alaturi de uleiuri volatile extracte de plante sau microelemente, se pot estima astazi pe diferite meridiane ale globului la cateva mii.

Plante Medicinale - continuare

Macrisul iepurelui

Macrisul iepurelui - Rumex acetosella, denumit si macris de padure, macrisul caprei, trifoi acru sau macrisul pasarilor, este o planta medicinala utila in tratamentul afectiunilor canceroase localizate la nivelul tubului digestiv precum si in afectiunile hepatice.
Este raspandit in principal prin paduri sau fanete, in zona de campie si deal, mai putin la munte. De la planta se folosesc florile care se usuca si se utilizeaza in diferite amestecuri, si frunzele care se consuma in stare proaspata.
Mod de preparare:
- ceai din frunze, pentru a inlatura arsurile stomacale; se consuma 2 cesti pe zi, ceai racit
- suc de frunze, proaspat, in tratamentul formelor de cancer gastric; se recomada 3-5 picaturi o data pe ora

Brustur

BrusturFamilia: Compositae
Efecte benefice: hipoglicemiant, diuretic, antidiabteci, sudorific, stimuleaza cresterea parului, astringent, antiseptic
Mod de preparare si administrare:
- decoct pentru uz intern: 2 linguri de radacina maruntita la 500 ml apa clocotita; se continua fierberea inca 2 minute la foc scazut, se ia vasul de pe foc si se lasa acoperit inca 15 minute. Ceaiul se bea caldut in 3-4 reprize in decursul unei zile
-decoct pentru uz extern: 4 linguri de radacina maruntita la 500 ml apa. Se prepara in acelasi mod. Se foloseste in aplicatii locale sub forma de comprese

Arnica

ArnicaFamilia Compositae
Efecte benefice: antiseptic, cicatrizant, decongestiv
Mod de preparare si utilizare:
- infuzie: pentru laringite; 2 lingurite flori la 200 ml apa clocotita, cu care se face gargara la 3-4 ore
-tinctura: ca cicatrizant si antiseptic in rani, 15 g tinctura in 100 ml apa

Chimionul

ChimionFamilia Umbelliferae
Efecte benefice: carminativ, stimulent al secretiilor gastrice, galactogog, regleaza functiile stomacului, diuretic
Mod de preparare si administrare:
- infuzie: o lingurita si jumatate de seminte la 250 ml apa clocotita; se bea in 3 reprize dupa mesele principale.

Coada racului

Coada raculuiFamilia Rosaceae
Efecte benefice: astringent, spasmolitic, analgezic, antiseptic,antidiareic, cicatrizant, hemostatic
Mod de preparare si administrare:
- decoct intern: o lingurita si jumatate la 500 ml apa rece; se fierbe 15 minute, se bea caldut in 3 reprize dupa mesele principale
ATENTIE! NU se bea pe stomacul gol deoarece provoaca iritarea mucoasei gastrice
- decoct extern: acelasi mod de preparare; se utilizeaza in spalaturi vaginale si gargara

Sunatoare

SunatoareSunatoarea este o planta erbacee, perena, întâlnita în toata tara, de la câmpie pâna în regiunea subalpina, dar cu precadere în regiunea deluroasa.
Are tulpina dreapta, lemnoasa în partea inferioara, cu patru muchii longitudinale, creste pâna la 20-100 cm înaltime si prezinta numeroase ramuri sterile (fara flori) care pornesc de la subtioara frunzelor. Frunzele sunt ovale, câte doua opuse si privite în transparenta (înspre lumina) se observa prezenta unor puncte negre situate predominant spre marginea frunzelor si a unor puncte stravezii dispuse uniform pe toata suprafata frunzei.
Florile de culoare galbena sunt grupate în inflorescente, au câte cinci petale punctate cu negru.
Infloreste din iunie pâna în septembrie, aceasta fiind si perioada recomandata pentru recoltare.
Principiul activ cel mai important al sunatoarei este o substanta de culoare rosu-bruna, numita hipericina, care se poate usor observa datorita culorii, atunci când se prepara tinctura din sunatoare.
Importante de retinut sunt criteriile prin care sunatoarea se deosebeste de alte specii de plante cu care se aseamana. Astfel, nici tulpina si nici frunzele nu sunt paroase, frunzele sunt ovale fara a avea un vârf ascutit si prezinta în mod obligatoriu atât puncte negre cât si puncte stravezii.
Recoltarea se face în perioada de înflorire, pe timp senin, de preferat dimineata dupa ce s-a ridicat roua. Florile trecute care au fructificat deja se îndeparteaza, dupa care se pune la uscat în locuri calduroase si uscate, la umbra, întinsa în strat subtire sau legata si atârnata în snopuri subtiri.
Infuzia - diskinezie biliara (fiere lenesa), enterocolite cronice, retentia de apa in organism, gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite.
Se prepara dintr-o lingurita de planta maruntita peste care se adauga o cana de apa clocotita (200 ml), se acopera, iar dupa 15-20 minute se strecoara, se beau doua-trei cani pe zi (neîndulcite) pentru tratarea urmatoarelor boli: diskinezie biliara (fiere lenesa), enterocolite cronice. Pentru persoanele care prezinta tendinta de a retine apa în organism, infuzia se prepara în acelasi mod, dar folosind o lingura de sunatoare la o cana de apa clocotita si vor bea o lingura de ceai dupa fiecare masa. Tot cu acest mod de preparare, dar cu consumul a 2-3 cani pe zi se recomanda si pentru tratarea de gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, hepatite cronice evolutive, colite cronice, colecistite.
Maceratul în ulei
Se prepara folosind 20 g de sunatoare bine maruntita care se umecteaza cu 20 ml alcool de cel putin 70% timp de 12 ore, dupa care se adauga 200 ml de ulei de floarea-soarelui. Se încalzeste pe abur timp de 3 ore amestecând din când în când. Se mai lasa la macerat 2-3 zile, dupa care se filtreaza în sticle de culoare închisa, se astupa bine cu dop si se pastreaza la loc racoros. Se ia câte o lingurita de ulei de sunatoare dupa fiecare masa pentru diskinezie biliara, stimularea functiei hepatice, gastrite hiperacide si ulcer gastric.
Tinctura
Se prepara din: sunatoare - 40 g, roinita - 30 g, valeriana - 15 g si levantica - 15 g prin macerarea acestora timp de 5-7 zile în 700 ml de alcool de 60%, urmata de filtrare. Este recomandata în hipertensiunea arteriala pe fond nervos, distonie neurovegetativa, menopauza, stari de irascibilitate, agitatie psihomotorie. Tinctura, la fel ca si maceratul în ulei se pastreaza în sticle de culoare închisa, bine închise, la loc racoros. Modul de utilizare si dozarea: dupa masa se iau picaturi cu ajutorul unei pipete, dozajul stabilindu-se în functie de vârsta, dupa cum urmeaza: 2-5 ani - de 3 ori pe zi câte 4-7 picaturi; 5-12 ani - de 3 ori pe zi câte 7-10 picaturi; peste 13 ani - de 3 ori pe zi câte 10-20 picaturi.
La utilizarea oricarui preparat pe baza de sunatoare, este recomandata evitarea expunerii la soare (plaja), deoarece pot aparea reactii de fotosensibilizare.

Deditel

DeditelDenumirea plantei: deditel (Pulsatilla montana)
Familia Ranunculaceae
Denumiri populare: deditei albastri, deditei vineti, degetel, pisicei, vinturele, sufletele, sesinei, adormitele.
Ecologie si raspindire: specie vulnerabila, raspindita in judetele Ungheni, Chisinau, Lapusna, in poienile din asociatia padurilor aride de stejar pufos, pe ciornoziom, pantele transformate in stepa din preajma padurilor, se intilnesc izolate. Factorul limitativ este culegerea florilor si scoaterea radacinilor plantelor de catre populatie.
Perioada de vegetatie: infloreste in martie, inceputul lui aprilie, fructele se coc in mai. Se inmulteste prin seminte.
Perioada si organul de recoltare: se utilizeaza intreaga planta, se colecteaza di martie pina-n aprilie.
Boli in care se utilizeaza:
uz intern: reumatism articular, nevralgie sciatica, tahicardie, paralizie, nevroze, migrene, dismenoree, anafrodisiac.
uz extern: paralizie, psoriazis, nareze ale nervilor periferici.

Nalba mare

Nalba mareDenumirea plantei: Nalba Mare (althaea officinalis)
Familia Malvaceae
Denumiri populare: nalba alba, nalba buna, nalba de cimp, nalba de lunca, nalba de padure, ruja.
Ecologie si raspindire: prefera solurile umede si creste in cimpie, finete, pe linga apele curgatoare si balti. Mai poate fi vazuta pe ziduri vechi, pe linga drumuri si pe terenurile parasite sau si in vecinatatea celor locuite de om. Este utilizata si la colorarea otetului aromatic, vinurilor,siropurilor.
Perioada de vegetatie: creste si vegeteaza in perioada lunilor martie pina-n noiembrie.
Perioada si organul de recoltare: de la aceasta planta se utilizeaza in scopuri curative frunzele, florile, radacinile care se recolteaza respectiv in lunile iunie-august, iulie-septembrie, martie-mai pina-n noiembrie.
Florile, frunzele si tijele se culeg pina la uscarea lor, adica pina in septembrie, deoarece prin uscare mucilagiul se pierde si este mai bine sa se utilizeze nalba cit mai proaspat culeasa.
Bolile in care se utilizeaza:
uz extern -laringite, traheite, spalaturi vaginale, ten uscat, furunculosa, fond antiinflamator, amigdalite, leucoree, hemoroizi.
uz intern - tuse, bronsita, laringita, traheita, boli ale rinichilor (nefrite, pielite, uretrite), afectiuni digestive.
Retete: macerarea la rece - o lingura de radacina la 250ml apa la temperatura camerei, timp de 30min, dupa strecurare se adauga putin bicarbonat de sodiu, pentru a nu se produce iritatii gastrice. Lichidul obtinut se bea in 3-4 reprize pe zi.
Infuzie: 2 linguri de frunze in 250ml apa clocotita, care se utilizeaza sub forma de cataplasme in furunculoza

Afinul

AfinulAfinul - Vaccinium myrtillus
Familia Ericaceae
Efecte benefice: astringent, bacteriostatic, scade zaharul din sange
Parti utilizate: frunze, fructe
Sinonime: Afin de munte, Afin negru, Afinele, Coacaza, Pomusoara.
Semiarbust cu inaltimea de pana la 60 de cm, afinul creste in zonele montane.
Este ramificat, cu tulpini muchiate, subtiri si verzi, frunze scurt-petiolate, ovale, mici si verzi, flori rareori duble, roz, cu petale unite si fructe de forma unor bobite negre-albastrui, brumate cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, care contin un suc negru-violaceu. Fructele ajung la maturitate in lunile august-septembrie, avand gustul dulce-acrisor.
In dermatologie se utilizeaza frunzele si fructele afinului, care se recolteaza in lunile august-septembrie. Frunzele se usuca in straturi subtiri, in locuri aerisite si uscate si se pastreaza ulterior in saculeti de panza sau in pungi de hartie. Fructele se desprind de frunze prin scufundarea intr-un vas cu apa, se zvanta la soare si se aseaza pe policioare se plasa. Se depoziteaza in incaperi aerisite, fara praf, incalzite, smochinindu-se. Se muta ulterior in pungi sau saculeti de hartie.
Frunzele au efecte antidiabetce, astringente, antidiareice, antiseptice urinare, usor diuretice, iar fructele se folosesc in alimentatie in tratarea diabetului zaharat complicat, afectiunilor dermatologice, tulburarilor circulatorii periferice, uretritelor, somatitelor, eczemelor, ulceratiilor cronice sangerande.
Mod de administrare: 2 lingurite la 500 ml apa clocotita. Se bea caldut si fractionat in 3 reprize, in decursul unei zile
Se pot folosi urmatoarele preparate:
1. Infuzie din frunze - 1 litru pe zi.
2. Decoct din frunze - 500 ml/zi in trei reprize.
3. Suc de fructe.
4. Decoct de fructe

Fenicul

FeniculFamilia: Umbelliferae
Efecte benefice: antiseptic, carminativ, sedativ, creste diureza, galactogog, sedativ usor, antispastic bronsic, expectorant
Partea utilizata: fructul
Mod de preparare si administrare:
- infuzie uz intern: pentru copiii sugari, 5-6 fructe zdrobite la 200 ml apa clocotita; se bea in 3 reprize dupa mesle principale; pt adulti, o jumatate de lingurita fructe zdrobite la 200 ml apa clocotita, se bea tot in 3 reprize dupa mesle principale
- infuzie uz extern: doza se dubleaza la aceeasi cantitate de apa, si se utilizeaza in gargarisme sau in aplicatii locale sub forma de comprese
ATENTIE: MARIREA DOZEI PROVOACA EFECTE NEGATIVE SEVERE!!!

Ghintura

GentianaFamilia: Gentianaceae
Specii: Gentiana lutea, Gentiana punctata, Gentiana asclepiadea
Efecte benefice: antihelmintic, stimuleaza secretiile gastrice, stimuleaza secretia biliara, tonic, antitermic, stimuleaza pofta de mancare
Mod de preparare si administrare:
- decoct: o linguritade planta maruntita la 500 ml apa rece; se fierbe 15 minute; se bea fractionat in 3 reprize, inaintea meselor principale
- antihelmintic: cantitatea de planta va fi de o lingurita si jumatate; s ebea pe nemancate intr-un interval de o jumatate de ora
- macerat - tinctura: 20 g radacina la 100 g alcool de 70 grade se lasa 8 zile. Se iau 10-15 picaturi in apa, inaintea meselor. Mareste pofta de mancare. Se dau in special la copii.

Inul

inulFamilia: Linaceae
Efecte benefice: emolient, laxativ mecanic, antiseptic, calmant
Mod de preparare si administrare:
- ca laxativ: seara inainte de culcare se ia o lingurita de seminte intregi, cu un pahar de apa
- in inflamatii intestinale: o lingurita de seminte se macereaza la 100 ml apa la temperatura camerei, timp de 60 de minute; se bea odata intreaga cantitate, oricand in timpul zilei
- in cistite: 4 linguri la 500 ml apa rece; se fierbe 15 minute; se fac spalaturi
- pentru cataplasme: se fierbe faina de in si musetel sitat, in parti egale, pana devine o pasta; se aplica pe piele, ala locul dureros, calda, mentinandu-se pana se raceste

Lacramioara

LacramioaraDenumirea plantei: Lacramioara (Convallaria majalis)
Fam. Liliaceae
Denumiri populare: cercelus, clopotele, clopotei, coada-cocosului, curpina de padure, dumbravioara, floarea turcului, flori domnesti, geogite, iarba lui Sfintu Gheorghe, iarba margaritarului, lacramita, lilion bun, margarit, margaritare, margea, paharute, suflete, umbravioara.
Ecologie si raspindire: Lacramioara o intilnim prin padurile de foioase, mai ales stejarete, tufisuri, lunci, in regiunile de cimpie si dealuri, prefera solurile fertile cu umiditate ridicata.
Perioada de vegetatie: Este o planta erbacee, perena. Infloreste incepind din luna aprilie si pina in iunie.
Perioada de recoltare: Se recolteaza frunzele in perioada infloririi, dar mai ales in lunile aprilie-mai, pina la coacerea frctelor.Cel mai mare continut in principii active avindu-l inainte de deschiderea florilor.Este indicat ca frunzele sa se recolteze pe cit posibil fara petiol pe timp uscat si se usuca in strat subtire, prevenindu-le de ingalbenire.
Bolile in care se utilizeaza: afectiuni cardiace, migrene de natura nervoasa, nevralgii, dureri de cap, ameteli.
Retete:
Infuzie din 6-10 g la 180 ml apa. Se ia cite o lingura de infuzie, de 3-4 ori pe zi; se foloseste numai cu avizul medicului.
Utilizari populare: Contra durerilor de piept, sub forma de ceai realizat din tulpinile florifere in spalarea copiilor slabi, avind convingerea ca-i intareste. Ceaiul de flori se foloseste ca leucoree.

Merisorul

Vaccinium vitis idaea Merisorul
Descriere:
Merisorul este o planta vivace, inalta pana la 30 cm, cu o tulpina cilindrica, taratoare, apoi dreapta. Frunzele sunt scurt petiolate, persistente, de forma ovala, lungi de 1-3 cm, tari la pipait, pieloase, adeseori crestate la varf, cu margini intregi si rasucite. Pe fata superioara sunt verzi-intunecate, lucioase, iar pe cea inferioara palid-verzui, prezentand puncte rare de culoare bruna. Florile sunt albe, usor roz, dispuse la varful ramurilor, aplecate in jos in forma de clopotei. Fructele sunt sferice, carnoase, la inceput albe apoi de culoare rosie lucitoare, cu multe seminte la interior. Infloreste in lunile mai-iulie. Creste prin pajistile alpine si prin taieturile de padure.
Recoltarea:
Frunzele se culeg de preferinta toamna, in lunile septembrie-octombrie, deoarece in aceasta perioada contin maxim de principii active (arbutina).
Mod de uscare:
Se usuca in straturi subtiri, in locuri umbroase si bine aerisite. Daca se usuca pe cale artificiala, temperatura nu trebuie sa depaseasca 40 grade C, de preferinta 35-40 grade C.
Intrebuintari:
Frunzele au proprietati antiseptice si diuretice. De asemenea este si litotriptic, recomandat in litiaze renale (pietre la rinichi). Intern: antidiareic, diuretic, dezinfectant renal, astringent, antiinflamator al vezicii urinare(in afectiuni renale se adauga putin bicarbonat de sodiu).
Observatii:
Este contraindicat administrarea in timpul sarcinii.

Aloe sp.

Din genul Aloe: Aloe arborescens; Aloe ferox; Aloe succotrina; Aloe Vera
Familia Liliaceae
Sinonime: Doftor, Fiere de urs.
Originara din tarile tropicale, atinge inaltimea de 50-100 cm, are frunzele suculente, carnoase, cu marginea dintata sau spinoasa si flori portocalii, galbene sau rosii.
Din frunze se extrage saburul sau aloesul, care se foloseste in farmacii.
Planta se foloseste sub forma de:
1. Tinctura, in cazul plagilor, ulceratiilor, arsurilor
2. Frunze tocate
3. Suc pentru eczeme
Are efecte cicatrizante, antimicrobiene, biostimulatoare, antituberculoase

Albastrele

AlbastreleFamilia Compositae
Sinonime - Albastrita, Clopotel, Corobatica, Floare-vanata, Floare-de-grau, Floarea-paiului, Ghioc, Iarba-frigurilor, Maturice, Tataise, Vinetele, Vinetica-de-camp, Zglavoc
Plante erbacee anuale, cu inaltimea de 60-100 cm, albastrelele sa gasesc in zonele de campie si de deal.
Are tulpina muchiara, erecta, simpla sau ramificata, frunzele tripartite, iar florile sunt de 2 feluri: sterile si albastre sau fertile si violacee. Planta ajunge la maturitate in lunile iulie-septembrie.
Albastrelele sunt plante ierboase, ce traiesc 1-2 ani, avand tulpina ramnificata si acoperita cu frunze. Frunzele sunt lunguiete si adanc crestate, asezate in mod altern. Din cauza perilor cu care este acoperita, intreaga planta are un aspect matasos, de culoare verde-alburie. Florile sint tubuloase, albastre, rareori alb-roz. Ele sunt dispuse mai multe la un loc, formand un capitul, inconjurat de jur imprejur cu bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu dintisori bruni. Florile marginale sunt mai mari, de forma unei palnii cu 5 dinti, cele centrale mai mici. Infloreste in lunile iulie-septembrie. O gasim raspandita prin locuri uscate, pietroase, pe marginea drumurilor si mai ales pe langa lanurile de cereale.
Recoltarea Albastrele
De la albastrele se aduna numai florile de culoare albastra, inlaturandu-se cele de culoare alb-roz, culese eventual din greseala. Eliminarea acestora se face inainte de uscare, deoarece din produsul uscat ele se inlatura foarte greu. Florile se aduna numai pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat si in momentul cand ele sunt complet deschise.
Mod de uscare
Uscarea se face intinzand florile in straturi foarte subtiri. In cazul uscarii cu ajutorul caldurii artificiale, temperatura nu trebuie sa depaseasca 35 grade C. Din 3-4 kg flori intregi proaspete cu receptacul se obtine 1 kg produs intreg uscat.
Intrebuintari
Florile au actiune diuretica, iar sub forma de bai se folosesc in diferite boli de ochi. Intern: antidiareic, diuretic. Extern: calmant in iritatiile oculare.
Planta ajunge la maturitate in lunile iulie-septembrie.
De la albastrele sunt utilizate florile sterile care se usuca la soare si se pastreaza in saculete de panza sau pungi de hartie.
Au proprietati astringente, slab-diuretice, tonic-amare, colorante, antiiinflamatorii.
In dermatologie si cosmetica se folosesc sub forma de infuzie. Se utilizeaza, de asemenea, in tratarea eczemelor, ulcioarelor, leziunilor ulcerate, supurale, ihtiozei, xerozelor cutanate, revigorarea si tonofierea tenului, a ochilor, a parului
Mod de preparare si administrare:
- infuzie: o lingurita si jumatate de flori la 300 ml apa clocotita; se lasa vasul acoperit 15-20 minute; se bea caldut in 3 reprize inaintea meselor principale, cu aproximativ o jumatate de ora
- extern, sub forma de comprese si cataplasme pentru ochi

Busuioc

BusuiocFamilia Labiatae
Se utilizeaza toate partile plantei
Efecte benefice: aromatizant, reduce starile de voma, galactogog, absoarbe gazele, calmant al colicilor intestinale, astringent, antiseptic, antiinflamator renal, otită.
Mod de preparare si administrare:
- infuzie: o lingurita la 200 ml apa clocotita. Se beau 3 ceaiuri caldute pe zi, dupa mesele principale, de preferinta unul seara inainte de culcare. In colitele de fermentatie se bea neindulcit sau indulcit cu zaharina.

Cimbrisor

CimbrisorDenumirea plantei: Cimbrisor (Thymus serpillum)
Fam. Lamiaceae
Denumiri populare: balsama, buruiana de balsam, cimbrisor de cimp, cimbrisor salbatic, cimbru pasaresc, cimbru tirlit, cimbrul ciobanului, iarba-cucului, lamiita, pimou, sarpunel, schinduf, simbru, sumuduc, serpunel, tamiita, timian, timisor, timbrisoare.
Ecologie si raspindire: Un subarboret mic cu flori albe sau rosii-purpurii, cu tulpinile ascendente, inaltimea carora variaza de la 5-30 cm. Este raspindita prin pasuni si finete uscate, pe coline si pe marginea padurilor, pe soluri aride, pietroase si nisipoase, formind mici tufe.
Perioada de vegetatie: Infloreste din luna mai pina in septembrie.
Perioada de recoltare: In perioada de inflorire a plantei se recolteaza partea ei aeriana, care chiar si dupa uscare are miros placut si aromat.
Boli in care se utilizeaza:
Uz intern: rinite cronice, lepra, enterocolite, dispepsii, viermi intestinali, boli hepatice, bronsita, astm bronsic, laringite, traheite, tusa convulsiva, anemie, tonic digestiv, tonic nervos (paralizie, apoplexie, scleroza in placi, trofie musculata), reconfortant general, epilepsie, alcoolism, afectiuni renale, afectiuni cardiace, gripa, guturai, stimularea secretiei de lapte, voma, abcese.
Uz extern: rani si ulceratii tegumentare, rinite cronice, reumatism, crampe abdominale, stomacale si menstruale, spasme ale organelor pelviene (genitale).
Retete:
Infuzie: una sau doua lingurite de planta taiata marunt la 250 ml apa clocotita. Acest ceai se consuma in decursul unei zile, de trei ori, cite o ceasca inaintea meselor principale, dar se poate consuma si mai concentrat folosindu-se 2-3 linguri de planta la 250 ml apa clocotita. Din acest ceai se vor bea 3-4 linguri pe zi, tot inaintea meselor principale.
Sirop: Florile si tulpinile acestei plante, asezate intr-un vas de sticla peste care se toarna (in straturi) zahar, se lasa sa stea la un loc insorit timp de 20 de zile. Se filtreaza dupa acest timp siropul realizat punindu-se la foc mic fara a-l lasa sa fiarba.Acest sirop este un excelent medicament pentru cazurile de raceli si raguseli.
Tinctura: se recolteaza inflorescentele atit cit sa poata incape intr-o sticla de un l, in care se introduce floarea fara a se indesa si peste care se toarna alcool pur. Aceasta sticla se aseaza linga o sursa de caldura sau la soare si se lasa sa se macereze planta timp de 2 saptamini. Este extrem de eficace pentru masaje la copiii firavi, slab dezvoltati in scopul unei fortificari a membrelor.
Uz extern: In cazul durerilor abdominale, dureri de menstra, crampelor abdomonale, se recomanda bai: 200-250 g planta la o baie completa. Planta se pune in apa si se tine aproximativ 3 ore, dupa care se face baia obisnuita in care se sta 15-20 de minute.
Din planta culeasa si uscata timp de 24 ore, se umple o pernita confectionata dintr-o bucata de pinza, care este extrem de relaxanta daca se aplica pe fata crispata de insomnii sau dureri.

Crusin

CrusinFamilia Rhamnaceae
Efecte benefice: colagog, coleretic, creste peristaltismul intestinal
Mod de preparare si administrare:
- decoct: peste o lingurita de coaja se toarna 250 ml apa clocotita; se lasa vasul acoperit 15 minute dupa care s efierbe la foc scazut inca 15 minute; se bea seara la culcare. Doza se stabileste in functie de individ, cresterea fiind progresiva la 2-3 lingurite; se utilizeaza a laxativ dimineata pe stomacul gol

Stejar
StejarDenumirea plantei: Stejar
Fam. Fagaceae
Denumiri populare: brumat, cretar, gorin, goron, gradin, gradun, gurun, jip, stejar, stejar alb, stinjer, slodun, trajor, tufan.
Ecologie si raspindire: arbori inalti pina la 50 m, cu coroana larga, frunze alterne lobate,flori dispuse monoic in amenti, fructul - o ghinda. Il puteti intilni pe dealurile mijlocii si inalte, formind arborete pure sau arborete in amestec cu altele.
Perioada de vegetatie: este o planta multianuala.
Perioada de recoltare: se recolteaza scoarta neteda a ramurilor tinere de 3-5 ani, cu grosimea de pina la 10 cm, recoltata in perioada optima din martie-aprilie, cind scoarta se desprinde usor datorita inceperii circulatiei sevei. Recoltarea consta in taieri inelare la distante de 10-30 cm care se unesc apoi printr-o taietura in lung, astfel fragmentele desprinse in forma de tub se usuca la soare in aer liber, in strat subtire.
Bolile in care se utilizeaza:
Uz intern: diaree, hemoragii interne, ciclu menstrual abundent, colici abdominale.
Uz extern: amigdalite, rani purulente, stomatite, dureri de dinti, faringita, hemoragii nazale, hemoroizi, transpiratii la picioare.
Retete: Intratamentul intern aplicatiile cu aceasta planta se realizeaza printr-un decoct preparat din:2 lingurite coaja maruntita la 200 ml apa rece care se fierbe 20-30 min din care se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Extern: un decoct din 3 lingurite la 200 ml apa rece care se fierbe tot 20-30 min si care se utilizeza la gargara de 3-4 ori pe zi ca si pentru comprese si bai de sezut.
Fructele de stejar contin amidon, uleiuri, saruri minerale, vitamine. Pentru a fi folosite se pulverizeaza ca antidiareic sub forma de decoct - o lingurita de ghinda la o cescuta de apa, care se bea dimineata, pe stomacul gol. Cafeaua de ghinda este indicata si in tratarea anemiilor si a rahitismului.

Rostopasca

Rostopasca se intilneste adesea in vechile carti despre plante medicinale sub numele de ,buruiana-de- cele-sfinte" si astfel ne putem imagina aprecierea de care se bucura in popor aceasta planta medicinala considerata astazi adesea drept o buruiana. Aversiunea epocii moderne fata de rostopasca se poate explica prin faptul ca la inceputul industriei medicamentelor au fost condamnate si renegate cu hotarare toate plantele medicinale valoroase.
Rostopasca se dezvolta ramificat, atingind o inaltime intre 30-80 centimetri. Infloreste, incepand din luna mai, pe tot parcursul verii si pana in toamna. Frunzele sale sunt zimtate si se aseamana cu cele de stejar. Din tulpina si rizom izvoraste o seva galben-portocalie si destul de vascoasa.
Rostopasca prefera vecinatatea zidurilor, a gardurilor, a grohotisurilor de panta, precum si livezile sudice. Oricat ar fi vara de secetoasa si marginile de sud ale padurilor de uscate, din planta tot va curge sucul gros, galben-pbrtocaliu, in cantitati suficiente. Dar si in timpul iernii, cind zapada acopera tot, putem gasi rostopasca daca ne-am intiparit in minte locul unde creste.
Planta este depurativa si ajuta la cresterea numarului de globule rosii. Este recomandata, asociata cu urzicile si mladitele de soc. Trebuie sa se bea minimum 2 litri pe zi din acest amestec de ceaiuri, pentru ca el sa poata da rezultate bune.
Rostopasca este un leac de incredere in bolile hepatice grave, daca se foloseste in forma homeopatica. Curatind atit singele cit si ficatul, ea are o influenta dintre cele mai bune si asupra metabolismului.
Aceasta planta medicinala este folosita cu succes in afectiunile biliare, renale si hepatice. Pusa in vin (30 grame de rostopasca impreuna cu radacinile se lasa 1-2 ore in 1/2 litru de vin alb), inlatura foarte rapid icterul.
Se poate folosi extern contra bolilor piele, contra bataturilor, a verucilor si a eczemelor care nu vor sa se vindece.
Cataracta si petele pe cornee pot sa dispara treptat cu ajutorul ei.
Sucul ajuta chiar in cazul singerarii retinei. Se ia o frunza de rostopasca, se spala, iar tulpina ei frageda se zdrobeste intre degetul mare si degetul aratator umezite in prealabil. Zeama astfel obtinuta este unsa cu aratatorul, tinind ochii bine inchisi, inspre coada ochiului. Desi nu este pusa direct in ochi, actiunea ei se exercita totusi asupra ochilor.
MODURI DE FOLOSIRE
Infuzie: 1 lingurita rasa de plante la 1/4 litru de apa - se opareste doar.
Sue proaspat: Frunzele, tulpinile si florile se spala si se trec in stare umeda prin storcatorul electric (pentru folosirea externa).
Tinctura: A se procura din farmacii, fiind un preparat homeopatic.
Macerat de vin: Se toarna 1/2 litru de vin alb peste 30 grame de rostopasca cu radacini cu tot si se lasa sa stea 1-2 ore, apoi se filtreaza si se bea in inghitituri mici.

Musetel

MusetelDenumirea plantei: musetel (Chamomilla recutita)
Familia Asteraceae
Denumiri populare: mamorita, marariul ciinelui, matricea, moruna, mositel, musatea, musetel de cimp, ochiul boului, poala sfintei Marii, roman, romanita, romasca, romanit.
Ecologie si raspindire: este o planta originara din sudul si sudestul Europei, raspindita astazi pe toate continentele. La noi creste in locuri insorite si mai umede, prin sate pe linga garduri, drumuri si cai ferate, pe linge locuintele oamenilor, prin lanuri, pe pagisti, cu predilectie pe soluri nisipoase usoare. Aproape des e intilnita in cimpie pe solurile saraturoase. Este cultivata in toate zonele tarii. Uneori poate fi confundata cu alte plante.
Perioada de vegetatie: infloreste din luna aprilie pina la sfirsitul lunii august. Uneori infloreste de 2 ori pe an, a doua oara in septembrie.
Perioada si organul de recoltare: se utilizeaza florile acestei plante ce se cultiva din mai pina-n august.
Boli in care se utilizeaza: e utilizata ca antiinflamatoare, analgezice, antiseptice, antihistaminice, antispastice, cicatrizante, gastrice, actiune emolienta, tonic capilar.
Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, enterocolite, diaree, gripa, guturai, menstre cu dureri, astm bronsic, insomnii.
Uz extern: gingivite, abcese dentare, amigdalite, stomatite, ulcere, hemoroizi, furunculosa, rani purulente, ulceratii, leucoree, reumatism, arsuri, sinuzite.

Maces

MacesulDenumirea plantei: Maces (Rosa Canina)
Fam. Rosaceae
Denumiri populare: cacadar, calcaderiu, cecadar, cascadin, ciucuri de maracine, maracinele cioarei, maracinele cotofanei, macies, rasura, rug de maces, rug salbatic, rugul-vacii, ruja, rujita, scoabe, scochin, scorus nemtesc, sipica, suies, trandafir, trandafir de cimp, trandafir salbatic, tufa de rug, zgorghin.
Ecologie si raspindire: Este foarte raspindit in tara in rarituri de paduri de foioase sau pe marginea acestora, prin poieni, pe coastele cu expunere insorita, in pasuni si finete, pe vaile si luncile riurilor, pe marginea drumurilor.
Perioada de vegetatie: planta multianuala.
Perioada de recoltare: Fructele se recolteaza in lunile august-septembrie, inainte de caderea brumei, cind macesele capata culoarea rosu-inchis.
Bolile in care se utilizeaza: se recomanda in avitaminoze, enterocolite, calculoza renala, tulburari de circulatie periferica, antihelmintic, litiaza biliara, helmintiaza, deschinezie biliara, sedativ.
Retete:
a) Decoct-2 lingurite de fructe zdrobite la 500 ml apa, se fierb 10 min. Fructele se introduc in momentul cind apa incepe a clocoti - pentru conservarea vitaminei C. Dupa ce se raceste, ceaiul se strecoara printr-o pinz si se indulceste dupa gust. Se bea caldut sau rece, in decursul unei zile.
b) Sub forma de bautura racoritoare obtinuta prin amestecarea a 100 g macese spalate si zdrobite, cu un litru de apa rece. Se lasa la macerat 12 ore, se strecoara prin pinza deasa, se adauga 100 g zahar si se completeaza cu apa pina la un l. Se pastreaza la rece.
c) Fructele de maces, din care s-au eliminat simburii si perii, pulverizate si amestecate cu miere de albine, se recomanda pentru eliminarea viermilor intestinali.
d) Pulpa maceselor, suculenta si dulce, mai ales dupa caderea brumelor, se utilizeaza pentru prepararea jeleurilor, a pastei de fructe - se recomanda tuturor, mai ales convalescentilor.

Fragul

FragulDenumirea plantei: Frag (Fragaria vesca)
Fam. Rosaceae
Ecologie si raspindire: o planta cu tulpina scurta, frunze in rozeta, flori mici si albe si fructe mici , conice, rosii sau albicioase.
Perioada de vegetatie: o planta perena
Periada de recoltare: Se utilizeaza frunzele, care se rup fara petiollul principal, recoltate din iunie pina la inceputul lunii octombrie, precun si fructele coapte.
Boli in care se utilizeaza:
Uz intern: diaree, enterite, cistite, guta, diabet zaharat, eruptii tegumentare, ateroscleroza, afectiuni renale, artritism, reumatism,afectiuni hepatice, colesterol crescut, tuberculoza, constipatie cronica, astenie, litiaza urinara, litiaza hepatica.
Retete:
Infuzie: olingurita de frunze la 200 ml apa clocotita, din care se beau 2 ceaiuri pe zi.
Sucul: se pregateste din 200 g fructe spalate si zvintate care se storc prin tifon, apoi se indulcesc cu 5 g zahar si se consuma imediat.
Gelatina: 250 g fructe proaspete, 20 g zahar, 1.5 foi gelatina si 75 ml apa. Se extrage sucul din fructe, iar resturile se fierb cu 50 ml apa se se strecoara. In jumatate din lichidul fierbinte rezultat, se dizolva gelatina muiata in apa rece, se amesteca bine, apoi se rastoarna intr-o forma umezita si se da la rece.

Hamei
HameiulFam . Cannabinaceae
Ecologie si raspindire: Hameiul creste spontan, agatat de arbori, la marginea padurilor, in zavoaie; prefera regiunile bogate in precipitatii, soluri cu textura mijlocie, profunde, bogate in calciu, cu PH-ul alcalin: O mai puteti intilni crescind in tufisuri, de-a lungul apelor curgatoare si pe garduri...
Perioada de vegetatie: Infloreste in linile de vara: iulie-august:
Perioada de recoltare: Se recolteaza numai conurile femele prin ciupire, cu pedunculul sub 1 cm, cind au culoarea verzuie de la sfirsitul lunii august si inceputul lunii septembrie, uscindu-se la umbra, la temperatura camerei. Conurile bune de recoltat se cunosc dupa culoarea verde sau verde-galbuie si bracteele alipite.
Boli in care se utilizeaza:
Uz intern: anorexie, tuberculoza, usurarea activitatii digestive, afectiuni renale, insomnii, guta, calmarea excitatiilor sexuale.
Uz extern: vaginita, trichomoniaza
Retete:
Calmant nervos: o lingurita si jumatate de conuri la 200 ml apa clocotita (se bea fractionat in 3 reprize, in cursul unei zile). Daca se doreste a fi folosit ca somnifer se infuzeaza doar o lingurita de conuri la 200 ml apa clocotita citeva ore si se bea seara la culcare.
Pentru uzul extern in cazul seboreei ca si a acneei se prepara astfel: 4-5 g de planta la 100 ml apa clocotita. Se lasa sa se racoreasca acoperit, apoi se aplica sub forma de comprese.
Pentru spalaturi vaginale se recomanda ca infuzia sa se prepare din 8 g de planta la 100 ml apa clocotita. Se foloseste infuzia calduta.
In popor hameiul se utilizeaza ca cataplasme contra durerilor, care se realizeaza din flori si foi, florile adunate toamna se pun in saltelele celor care nu pot dormi; cu flori si frunze se fac lbai contra rofiilor si a altor bube pe cap.

Levantica

LevanticaSe foloseste infuzie din florile plantei - actiune in neurastenie si migrene. Este diuretica si colagoga.
Otetul aromatic se recomanda pentru frectii in reumatisme, raceli, gripe si stari febrile. Se obtine dintr-o mana de flori de levantica, frunze de menta, de salvie, petale de trandafiri, cimbrisor si ienupar, care se macereaza timp de 7 zile intr-un litru de otet de vin. Plantele se strecoara si se completeaza cu otet pana la 1 l. Se poate folosi si pentru baie: calmant, antiseptic si cicatrizant al ranilor.

Degetelul

DegetelulDegetelul lanos, Digitalis lanata, face parte din genul Digitalis, familia Scrophulariaceae. Speciile genului Digitalis sunt cunoscute pentru substanta cardiotonica - digitalina - cunoscuta de frunzele lor (Folia digitalis). Dintre aceste specii, degetelul lanos se intalneste si in tara noastra in flora spontana, in tufisuri, poieni si locuri pietroase.
Este o planta bienala sau perena. In anul 1 formeaza o bogata coroana de fruzne, iar ijn anul urmator formeaza una sau mai multe tije floriefere, inalte de 30-70 cm, lanoase in partea superioara. Frunzle bazale sunt alungit-lanceolate, lungi de 15-20 cm, cu marginile intregi, slab ondulate si dintate; cele de pe tulpina sunt alterne, eliptic lanceolate, sesile (fara peri).
Florile sunt grupate intr-un racem spiciform, terminal, glandulor-lanos, lung pana la 25 cm. Infloreste din iunie pana in august. Fructul este o capsula ovoida lunga de circa 1 cm. Semintele sunt de forma prismatica, ruginii, lungi de 1,5 mm si cu diametrul de 1,6 mm.
Degetelul lanos rezista bine la geruri puternice, chiar si - 30 grade celsius daca solul este acoperit cu zapada. Semintele rasar in 6 zile daca se mentine o temperatura de 22-26 grade celsius si in 12-14 zile la o temperatura medie de 18 grade celsius. Rasaritul debuteaza izolat la pragul de 5 grade, si are loc in masa la temperatura de 10 grade. Fata de umiditate, degetelul nu are pretentii mari, fiind o planta rezistenta la seceta. Solurile potrivite sunt cele fertile, cu un drenaj bun, cu textura mijlocie.
Se recolteaza frunzele, in primul an. Prima recoltare se face la inceputul lui iulie, cand acestea sunt bine dezvoltate, iar a doua in septemrbie-octombrie, in functie de vreme. Recoltarea se va face intr-o zi cu cer senin, fara umiditate atmosferica excesiva.

Papadia

Primele mentiuni asupra efectelor terapeutice ale papadiei dateaza din timpul medicilor arabi Rhazes si Avicena. In tratatul sau de medicina, "Cartea Tamaduirii", Avicena o recomanda in tratarea unor afectiuni.
Papadia se recomanda ca medicament in toate bolile in care exista un dezechilibru glandular. Datorita acestor calitati, ea se foloseste in unele boli ale ficatului, deoarece mareste secretia biliara, normalizeaza circulatia sangelui, mareste pofta de mancare in perioadele convalescenta, etc. Avand si o actiune diuretica, sporeste eliminarea toxinelor din corp. In felul acesta ea ajuta in mod indirect la tratarea unor eczeme si a altor boli de piele, a gutei, a reumatismului, a arterosclerozei, varicelor,etc. Totodata, ceaiul de papadie este indicat si in combaterea obezitatii.
Recoltarea frunzelor, a florilor sau a bobocilor de papadie se face primavara, inaintea sau la inceputul florii, iar uscarea lor se realizeaza la umbra, in strat subtire, in locuri bine aerisite. In schimb, radacinile pot fi recoltate din luna iulie pana toamna tarziu si se usuca la soare, dupa ce au fost in prealabil spalate si indepartate cele seci sau noduroase. Este bine ca recoltarea plantelor si florilor sa se faca de pe terenuri aflate la periferia oraselor, mai putin poluate si care nu au primit substante chimice, pesticide, ierbicide, etc.
Papadia este foarte mult consumata in Japonia, Italia, Franta, India, SUA, etc., fiind cultivata ca orice planta de gradina.
Inca din antichitate, frunzele tinere de papadie au fost consumate sub forma de salata mult apreciata pentru gustul deosebit, usor amarui. Ca valoare nutritiva, ea se situeaza cu mult inaintea laptucii, a spanacului, a rosiilor, etc. - avand 45 calorii la 100 g produs - fiind destul de bogata in protide (2,8%) si glucide (7,5%). Frunzele verzi mai contin vitaminele A, B2, G si D, precum si numeroase elemente minerale, fiind indicate in curele timpului de primavara. Din frunzele tinere se obtine o excelenta salata; se spala bine cu apa rece, se sareaza, li se adauga otet si ulei, putand fi consumate ca atare sau ca un adaos la slaninuta taiata bucatele foarte mici in prealabil rumenite. Salata poate fi data la cuptor incins timp de 2-3 minute.
In afara de salata, frunzele proaspete se pot adauga si altor mancaruri, mai ales celor cu carne si peste. Floarea, eventual macinata, se adauga de asemenea la ciorbe si salate orientale sau poate fi consumata prajita, ca o adevarata delicatesa. Radacina uscata si tocata marunt se foloseste la prepararea unei excelente bauturi care poate inlocui cafeaua sau ceaiul. Dupa ce radacinile au fost curatate si spalate bine se fierb in apa sarata cam 5-6 minute, apoi se pun la uscat.
Florile galbui, atat de raspandite, pot fi folosite si ele la prepararea dulcetii. Pentru dulceata se aduna circa 400 de flori de papadie care se lasa in apa rece timp de o zi. Dupa ce au fost bine spalate, florile se amesteca cu o lingura de sare de lamaie, sau 2 lamai taiate marunt, inclusiv coaja. Amestecul respectiv se toarna intr-un vas de 0,5 litri plin cu apa clocotita, dupa care totul se fierbe timp de 15 minute. Fiertura respectiva, radacina, se strecoara, i se adauga 1 kg zahar si se fierbe din nou pana se obtine o zeama de dulceata asemanatoare ca densitate si gust cu mierea de albine.
Proprietatile miraculoase, terapeutice, ale acestei plante se conserva foarte bine si cand aceasta este preparata sub forma de nectar. Intr-un borcan de 3 litri se pun straturi alternative de flori de papadie cu straturi de zahar tos, totul bine tasat pana ce intreaga masa devine compacta si aerul este eliminat complet. Produsul astfel obtinut se prezinta sub forma unui lichid brun, putin amarui, placut la gust, asemanator zaharului ars. Din acest nectar se consuma cate 1 lingurita pe zi ca atare sau ca adaos la ceai sau alte bauturi nealcoolice.

Anghinarea

AnghinareaDenumirea plantei: Anghinarie (Cynara Scolymus)
Fam. Asteracee
Denumiri populare: anghina, angina
Ecologia si raspandirea: creste in toate zonele, mai des intilnita in sudul tarii, la poalele padurilor
Perioada de vegetatie: infloreste din luna mai, sfarsitul lunii si pana la sfarsitul lunii septembrie
Perioada si organul de recoltare: Se recolteaza intreaga planta, mai utilizate sunt frunzele cand ating lungimea de aproximativ 30-35 cm. Perioada de recoltare e din luna iunie pina-n septembrie.
Bolile in care poate fi utilizata: Are un spectru extrem de vast de actiune, se utilizeaza in tratarea unor boli ca nefrite cronice, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, hemoroizi, angicolite, colestite, constipatii, hipertensiune, hipercolesterolemie.
Eficacitatea ei se datoreaza continutului bogat de cinarina, oxidare, polifenoli, flavone, insulina, saruri de potasiu si magneziu. Aceste substante au o actiune de excitatie asupra secretiei biliare, ajuta la scaderea zaharului in sange, regenereaza celulele hepatice, e un bun colagog, se utilizeaza in cazul lipsei poftei de mincare.
Retete:
Infuzie: 2 lingurite cu virf de planta la cantitatea de 300 ml apa clocotita, se bea in inghitituri rare cate o cana inainte cu jumatate de ora, inainte de principalele mese.

Anason

AnasonFamilia Umbeliferae
Efecte benefice: stimulent al functiilor pancreatice, antispastic, carminativ, aromatizant, expectorant, stimuleaza apetitul, antihelmintic
Mod de preparare si administrare:
-infuzie: o lingurita la 300 ml apa clocotita; dupa 20 de minute se strecoara; se bea fractionat in 3 reprize inaintea meselor principale. Se utilizeaza scurt timp, utiizarea indelungata avand efecte negative datorita anitolului toxic

Cerentelul

CerentelFamilia Rosaceae
Efecte benefice: dezinfectant si calmant intestinal, astringent, hemostatic, analgezic, antiseptic
Mod de administrare si preparare:
- decoct intern: 2 lingurite de radacina maruntita la 300 ml apa rece; se fierbe 30 minute; se utilizeaza in 3 reprize, dupa mesele principale
- decoct extern: 3 lingurite la 300 ml apa rece; se fierbe 30 minute; se foloseste sub forma de gargara si in aplicatii locale sub forma de comprese

Ciubotica - cucului

Ciubotica - cuculuiFlorile galben - aurii ale acestei specii de ciubotica-cucului raspindesc o mireasma placuta, asemanatoare merii si formeaza o umbrela dispusa pe o tulpina inalta de 10-20 de centimetri, care se ridica din centrul unei reozete. Aceasta varietate se mai numeste si aglica, anghelina, calce, cinci-foi, cizma-cucului, talpa-gastei, tita-caprei, tita-oii, urechita -ursului. Ea creste cu precadere pe cimpiile din zonele deluroase si prealpine. Foarte raspindita Primula eliator, cunoscuta tot sub numele de ciubotica-cucului, dar si de aglici, agrisel sau tita-vacii, creste pe mai toate cimpiile, la margini de paduri si sub tufisuri se poarta pe tulpina inalta o umbrela florala de un galben deschis, ce un parfum slab. Forta ei curativa este egala in valoare cu cea a Primulei officinalis, putind fi folosita exact in acelasi fel. O alta subspecie, Primula auricula, cunoscuta sub denumirile de urechea-ursului , ciubotica -cucului, ciubotica-ursului, urechea-soarecelui, urechiuse, este o planta alpina, care se afla sub stricta octrotire a legii, neavind deci voie sa fie culeasa.
Moduri de folosire:
infuzie: Se opareste 1 lingurita (cu varf) de plante cu 1litru de apa si se lasa sa stea putin.

Cicoarea

CicoareaDenumirea plantei: cicoarea (Cichorium intybus)
Familia: Compositae
Perioada de vegetatie: creste din luna mai pina in luna octombie, inceputul lunii noiembrie.
Perioada si organul de recoltare: in scopuri medicinale pot fi utilizate partile aeriene, care se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire a plantei, in lunile iulie-august, cind tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. Pentru ca produsul sa fie de calitate superioara se taie si rozeta de frunze bazale. Radacinile se recolteaza in septembrie-octombrie.
Boli in care se utilizeaza: in furunculoza si acnee (sub forma de ceai,in asociatie cu radacina de brusture si iarba de trei frati patati). In angiocolite, deschinezii biliare, constipatii cronice, in alimentatie planta este cultivata pentru prepararea cafelei de cicoare cu proprietati gastrice.
Uz intern: angiocolita, colicistita, tuse, insuficienta cardiaca, seboree.
Uz extern: vindecarea ranilor si taieturilor.
Retete:
Decoct - 2 lingurite de radacina maruntite in 200ml apa rece, se fierbe 5 minute, se bea caldut in 3 reprize, inainte de mesele principale.
O cura de 2 saptamini cu ceai de cicoare ajuta la cresterea secretiei de bila, a celulelor hepatice diminuate, mai ales in cazul consumatorilor de alcool.

Coada-soricelului

Coada soriceluluiDenumirea plantei: Coada-soricelului ( Achillea millefolium)
Familia Asteraceae
Denumiri populare: alunele, bradatel, ciuresica, crestatea, crivalnic, garva, iarba oilor, iarba stranutatoare, prisnel, rotatele-albe, sorocina, coada hirtului, cricalic, sorecie.
Ecologie si raspindire: este o planta absolut nepretentioasa la conditiile mediului, ceea ce a facut-o des intilnita in toate zonele din intreg teritoriul tarii. O puteti vedea atit in poieni, finete, margini de padure, cit si margini de drum si cai ferate, soluri nisipoase relativ umede, insorite sau umbrite, in regiuni stincoase sau de cimpie. Florile sint albe sau trandafirii si au in soare un parfum aromatic, acrisor.
Perioada de vegetatie: creste din luna aprilie pina la sfirsitul lunii septembrie.
Perioada si organul de recoltare: se recolteaza inflorescentele si partea aeriana a plantei in perioada de inflorire. Preferabil ca florile sa fie colectate separat de frunze, fiindca au o utilizare diversa. Florile trebuie culese in soare puternic, caci atunci le creste continutul de uleiuri volatile.
Boli in care se utilizeaza: este foarte binevenita in tratamentul ciclului neregulat, amelioreaza starea femeilor aflate in menopauza, probleme in privinta sanatatii organelor pelviiene, inflamatii ale ovarelor.
Uz intern: stimularea poftei de mincare, anorexie, bronsite, tuse, rinite, rinosinuzite, alergii, sedativ, colici hepato-biliare, deschinezie-biliara, balonari, cistite, ascaridioza, ulcer gastric, ulcer duodenal, cancerul organelor, pelviene, boli de ochi, hemoragii nazale, osteoporoza, hemoragii stomacale.
Uz extern: afectiuni vasculare, exeme, arsuri, contuzii, rani purulente, ulceratii, hemoroizi, fisurile sinilor, abcese dentare, astm bronsic, mincarimi vaginale, leucoree, prolaps uterin.
Retete: infuzie: o lingurita de plante maruntite se opareste cu 1/4 litru de apa, se lasa putin in repaos.
Tinctura: florile culese pe timp insorit se introduc, fara a fi indesite, intr-o sticla pina la git, se toarna rachiu de secara sau fructe de 38-40%, se lasa sa stea 14 zile la soare.

Dracila

Denumirile populare ale acestei plante medicinale sunt: macris spinos, macris iepuresc, agris rosu, cel care te iubeste te inteapa etc., iar denumirea latina este de berberis vulgaris. Aspectul sau este de nuiele plecate din una si aceeasi radacina si in unele cazuri intalnim tulpini groase in diametru de 5-6 cm din care pleaca nuiele ajungand la o inaltime de 2 m. Aceste nuiele au ramurile acoperite cu ghimpi tripli, divergenti, ramuri de culoare rosie cand sunt tinere, dar cand se intareste, coaja lor se schimba in cenusiu murdar, iar lemnul este galben. Frunzele sunt adesea rosii, ovale si dispuse in fascicole care pornesc din acelasi loc cu ghimpi si struguri florali. Aceste flori sunt galbene cu miros neplacut si atarna in jos. Fructele sunt boabe ovoide, de culoare rosie aprinsa si au un gust acrisor si placut. Creste indeosebi prin tufisuri si lunci, spontan pe coaste etc. Recoltarea se face in mod deosebit asupra coajei, in perioada septembrie-octombrie. Compozitia chimica a coajei de dracila consta in: alcaloizi, berberina (in mare cantitate), berbamina si oxiacanthin vinetin etc.
Medicina stiintifica a constatat o stimulare a aparatului circulator si a respiratiei atunci cand se foloseste aceasta. Astfel, in starile de epuizare acuta sau cronica, circulatia sangelui se imbunatateste, pulsul devenind mai sanatos, iar respiratia mult mai usoara. Actiunea sa nu este violenta, dar foarte pretioasa. Dr. Riperger, dr. Newton si dr. Lippe o pretuiesc indeosebi ca un mare potrivnic al calculilor biliari. De asemenea, au actiune antiinflamatorie asupra ficatului, vezicii biliare, rinichilor si a basicii udului. Diminueaza durerile menstruale.
Medicina populara intrebuinteaza dracila ca o purificatoare a sangelui, contra febrelor, ca apa de gura, pentru potolirea durerilor dentare etc. Practica zilelor noastre arata ca, asociata cu Chaparal de California, trifoi rosu de balta, a dat bune rezultate in cancerul incipient al ficatului.

Menta

MentaIzma - Mentha piperita
Fam. Lamiaceae
Ecologie si raspindire: Spontan creste pe soluri usoare, afinate, bogate in materii nutritive, in locuri aluvionare, turboase si desecate.Este intilnita in intreaga tara.
Perioada de vegetatie: Planta erbacee, perena.Infloreste din iunie pina in septembrie.
Perioada de recoltare: In perioada de inflorire se recolteaza frunzele (iulie-august), care se usuca in strat subtire, in incaperi bine aerisite sau la soare.
Boli in care se utilizeaza:
Uz intern: infectii gastrointestinale, balonari abdominale, diaree, voma, nervozitate, dischinezie biliara, calculoza (litiaza) renala, calculoza biliara, diuretic, depurativ.
Uz extern: reumatism, dezinfectarea cavitatii bucale, oxiuriaza, inflamatiile urechii, guturai, gripa, dureri de cap.
Retete:
Intern: infuzie: o linguriza frunze la 200 ml apa clocotita din care se beau 3 ceaiuri pe zi, reci.
Extern:
a) bai: 200 g frunze uscate la 3 l de apa clocotita, se lasa vasul acoperit 15-20 de minute; se strecoara, iar lichidul rezultat se amesteca cu apa calda; se lasa 15-20 minute; temperatura apei din cada sa fie 37 C.
b) Frictiune preparata din 5 g ulei de menta dizolvat in 95 g alcool concentrat care calmeaza durerile reumatice si mincarimea pielii provocata de urticarie.
c) Apa de gura racoritoare, antiseptica si cu proprietati de a corija gustul si mirosurile neplacute; se obtine din 5 g ulei de menta dizolvat in 95 g alcool concentrat.
d) Inhalatie in stari gripale manifestate prin laringita urmata de raguseala, uleiul sau spirtul de menta se amesteca cu apa fierbinte.

Fasolea

Fasolea - Phaseolus vulgarisFasole
Familia: Leguminosae
Efecte benefice: diuretic, scade zaharul din sange, puternic depurativ, antiseptic renal, adjuvant in tratamentul diabetului
Parti utilizate: tecile verzi, maruntite
Mod de preparare si administrare:
- decoct: 3 linguri de teci maruntite la 750 ml apa rece; se fierb 20 minute; se bea in 3 reprize in decursul unei zile. In diabet ceaiul se bea neindulcit.
- extern: in amestec cu alte plante este utilizat in bai, in tratamentul reumatismului

Galbenele

GalbeneleFamilia Compositae
Ecologie si raspindire: O planta cu tulpina inalta, ramificata si paroasa, cu flori centrale, tubuloase, de culoare galbena. O putem intilni in intreaga tara pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a cailor ferate si pe linga garduri.
Perioada de vegetatie: planta anuala care infloreste din luna mai pina in septembrie.
Perioada de recoltare: Se recolteaza florile fara codite cind sint complet dezvoltate. Recoltarea se face succesiv 3-4 zile, dupa ce se ridica roua si pina seara se usuca in straturi subtiri, la umbra.
Boli in care se utilizeaza:
Uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree.
Uz extern: leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sinilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, asteoporoza.
Retete:
Infuzia: 2 lingurite cu virf de floare uscata la 300 ml apa clocotita. Din infuzie se bea caldut ceaiul de 3 ori in decursul unei zile inainte cu o jumatate de ora de masa.O infuzie mai concentrata se prepara din 4 linguri de flori la 200 ml apa din care se beau 3 linguri pe zi; pentru reglarea ciclului menstrual se pot lua de 3 ori pe zi cite 30 picaturi de tinctura in putina apa.
Tinctura: se poate obtine din florile proaspat culese care se introduc intr-un recipient de sticla de circa 1 litru, peste care se toarna alcool pina se acopera florile. Vasul se aseaza in apropierea unei surse de caldura sau la soare unde trebuie sa stea timp de 2 saptamini.
Alifie: se infierbinta 100 g de untura de porc nesarata, peste care se pun 20 g de flori proaspete, se lasa sa sfiriie la foc mic. Se amesteca incet timp de 10 minute apoi se da tigaia la o parte si se lasa sa stea asa pina a doua zi cind se incalzeste din nou amestecul si se filtreaza printr-un tifon, intr-un borcan, in care se stoarce si rezidul rezultat din prajirea plantei. Se aplica alifia, in straturi subtiri in zonele cu arsuri si degeraturi.
Baile de sezut: 30 g de flori proaspat culese se lasa sa stea in apa rece timp de 24 ore. Dupa acest timp se fierb timp de 10 minute in apa in care au stat si se adauga la apa de baie din cada la nivelul de 25-30 cm, atit cit sa ne acopere soldurile. Baile de sezut vor dura timp de 10-15 minute si se fac de doua ori pe zi timp de 12 zile.
Perna de flori: se realizeaza foarte simplu din flori culese si puse la uscat undeva la umbra timp de 24 ore, dupa care se introduc intr-un saculet pe care il aplicam pe abdomen in cazul durerilor ulceroase, pe mijloc in cazul durerilor renale, dar mai ales pe fata pentru revigorarea tenului marcat de diferite spasme.

Ienupar

IenuparFam. Cupressaceae
Ecologie si raspindire: Ienuparul prefera locurile luminoase, cu umiditate atmosferica ridicata, rezista la ger si seceta, nepretentios fata de sol.
Perioada de vegetatie: Planta multianuala.
Perioada de recoltare: fructele de ienupar se culeg in al doilea an la maturitate deplina, cind devin negricioase incepind din octombrie pina in iarna, prin lovirea sau scuturarea usoara a ramurilor pentru a nu cadea si pseudobacele vrzi, sub ramuri intinzindu-se o prelata. Se usuca in strat subtire, rasfirindu-se din cind in cind.
Bolile in care se utilizeaza:
Uz intern: bronsite cronice, enterocolite, diabet, acnee, eczeme, litiaza vezicala, reumatism, hepatita epidemica, anorexie, edeme renale, edeme virotice, edeme cardio-renale, guta, hidropizie (acmulari de lichid in tesuturile si seroasele organismului, ca pleura, pericard, peritoneu, articulatii).
Uz extern: reumatism, stimularea circulatiei periferice, tuse, gripa, guturai.
Retete: pentru tratamentul intern, infuzia o preparati in felul urmator: 2 lingurite de fructe la 200 ml apa clocotita din care se iau 3-4 linguri pe zi intre mese (in raport de dureri). Pentru tratamentul extern se recomanda uleiul de ienupar: 10 g de ulei de ienupar se amesteca cu 100 ml alcool, intr-o sticla in care se lasa timp de 4-5 ore, folosindu-se doar seara la culcare pentru frectii.
Solutia pentru frectii se mai poate prepara si astfel: o mina de fructe zdrobite se amesteca cu circa 100 g alcool, iar dupa citeva zile se adauga un litru de otet de vin. Dupa o macerare de 7-8 zile se strecoara si se intrebuinteaza in stari febrile.
ATENTIE! Este strict necesar sa se respecte doza prescrisa.Orice supradozare poate duce la iritarea cailor renale si produce hematurie.

Isopul

IsopulFamilia Labiatae
Se utilizeaza toata planta
Efecte benefice: antiseptic bronsic, antispetic pulmonar, vasodilatator arterial, stimuleaza pofta de mancare, sudorific, bronhodilatator, stomahic, factor lipotrop
Mod de administrare si preparare:
- infuzie: 2-3% se beau 3 ceaiuri pe zi

Iarba fiarelor

Iarba fiarelor (Cynanchum vincetoxicum) Iarba fiarelor
Descriere:
Iarba fiarelor are in pamant un rizom din care pornesc numeroase radacini. Planta are inaltimea de 30-120 cm. Frunzele sunt asezate opus, rareori cate 3-4 in verticil, au forma ovala, cu marginile intregi si ascutite la varf. Florile sunt asezate mai multe la un loc, intr-un ciorchine la subsuara frunzelor. Culoarea lor este alba, usor galbuie, au 5 petale ovale, unite intre ele la baza. Fructele sunt alungite, ascutite la varf, avand forma unor pastai. Semintele prezinta la partea superioara o coroana de peri lungi, matasosi. Planta infloreste in lunile mai-august. Creste prin fanete, livezi, luminisuri de padure, tufisuri si locuri pietroase.
Recoltarea:
Radacinile se recolteaza primavara in momentul cand apar mugurii sau primele frunze si toamna cand planta s-a uscat si fructele incep sa se deschida.
Mod de uscare:
Radacinile se intind in straturi subtiri la soare sau in incaperi bine aerisite. Pe cale artificiala se pot usca la o temperatura de 40-50 grade C. Din 4-5 kg radacini proaspete se obtine 1 kg produs uscat.
Intrebuintari:
Fiind o planta foarte toxica, se foloseste doar la recomandarea si sub observatia unui specialist.

Siropul de mugur de brad.

Acesta este indicat mai ales celor cu probleme respiratorii fiind eficient contra tusei si guturaiului. Mugurii se culeg in lunile aprilie-mai, iar din 5-6 kg adunate ies in jur de 6 litri de concentrat. Modul de preparare e simplu: se pun mugurii la fiert pana se inmoaie, adica pana se sfarama intre degete. Se lasa apoi la macerat lichidul cu tot cu muguri timp de 24 de ore. A doua zi se strecoara printr-o sita deasa iar mugurii ramasi sunt striviti intr-un tifon, astfel incat sa se scurga toata zeama. Urmatorul pas consta in cantarire: la fiecare litru de lichid se adauga 1 kg de zahar. Se amesteca bine pana la dizolvare la foc continuu pana cand siropul se leaga precum mierea. In final se pune lamaie naturala si se asteapta racirea produsului. Cand acesta devine caldut, se toarna in sticle ce urmeaza a fi inchise ermetic si se depoziteaza la rece.

Ceaiuri pentru gastrita hiperacida

Se recomanda plante cu principii active slab alcaline, antiinflamatoare, cicatrizante si calmante. Infuziile si decocturile se beau, de obicei, neindulcite si de preferat intre mese.
Pentru forme incipiente de gastrite hiperacide:
Flori de salcam (Flores Acaciae) - au si proprietatea de a calma senzatiile de pirozis (arsuri la stomac), utilizandu-se in cure de lunga durata, chiar si ca ceai alimentar. Se face o infuzie din doua lingurite de flori la o cana de apa; se beau doua cani pe zi, de preferat intre mese.
Frunze de zmeur (Folium Rubi idaei) - contribuie la micsorarea aciditatii. Infuzie dintr-o lingurita de frunze la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Ca adjuvante in ulcere gastrice si in forme mai evoluate de gastrita se recomanda:
Radacina de tataneasca (Radix Symphyti) - datorita continutului in alantoina, are o mare actiune cicatrizanta si calmanta deosebit de eficare. Decoct din 1-2 lingurite la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Frunze de plamanarica (Folium Pulmonariae) - contin si ele alantoina, fiind cicatrizante prin stimularea tesuturilor sanatoase. Infuzie din o lingurita de frunze la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Flori de galbenele (Flores Calendulae) - au proprietati cicatrizante si calmante, fiind utile, inclusiv, in ulcer duodenal. Infuzie din 2 lingurite de flori la o cana de apa, cantitate care se bea in cursul unei zile, de preferinta pe stomacul gol.
Frunze de patlagina (Folium Plantaginis) - cu actiune cicatrizanta si antibacteriana. Pulbere: cate 2-3 varfuri de cutit, de 2-3 ori pe zi. Infuzie din 2 linguri de frunze la o cana de apa; se ia cate o lingurita la 3 ore.
Radacini de obligeana (rhizoma calami) - actioneaza ca pansament gastric, favorizand epitelizarea ulceratiilor gastro-intestinale. Pulbere: cate un varf de cutit de 2-3 ori pe zi intre mese. Decoct din o lingurita la o cana de apa, cantitate care se bea in 2-3 reprize intre mese.
Sunatoare (herbea hyperici) - are remarcabile proprietati cicatrizante. Infuzie din 1-2 lingurite de planta la o cana de apa; se bea de 2 ori pe zi.
In medicina traditionala se foloseste cu bune rezultate uleiul facut din: 20 g de planta umectata cu 200 ml alcool; dupa 12 ore, se adauga 20 de grame de ulei si se tine 2 ore pe baia de apa, aghitandu-se. Se lasa 2-3 zile si se filtreaza printr-o panza. Se pastreaza la intuneric si racoare. Se administreaza cate o lingurita intre mese.
Radacina de lemn dulce (radix liquiritiae) - are proprietati antiinflamatorii, antiulceroase, cicatrizante. Macerat la rece din 1/2 lingurita de radacina la o cana de apa; se bea in cursul unei zile.
Coada calului (herba equseti) - contribuie la neutralizarea aciditatii crescute. Decoct din o
lingurita de planta la o cana de apa; se beau in cursul unei zile 2-3 cani.
Este utila si asocierea unor plante cu actiune antiseptica si calmanta:
Flori de musetel (flores chamomillae) - infuzie din 1-2 lingurite de flori la o cana de apa; se beau 1-2 cani pe zi, pe stomacul gol.
Extractie dubla: se macereaza la rece timp de 30 de minute 1-2 lingurite de flori in 1/2 cana de apa; se filtreaza, iar florile se infuzeaza cu alta 1/2 cana de apa in clocot. Cele doua lichide se amesteca; se bea in cursul unei zile, in doua reprize, pe stomacul gol.
Rp. radacina de tataneasca (radix symphyti) 40 g
flori de galbenele (flores calendulae) 30 g
flori de sunatoare (flores hyperici) 20 g
flori de musetel (flores chamomilae) sau
flori de coada soricelului (flores millefolii) 10 g
Infuzie din o lingura de amestec la o cana de apa; 2-3 cani pe zi, intre mese.

Rp. flori de nalba (flores malvae) 30 g
flori de musetel (flores chamomillae) 15 g
flori de galbenele (flores calendulae) 30 g
radacina de lemn dulce (radix liquiritiae) 10 g
fructe de coriandru (fructus coriandri) 5 g
conuri de hamei (strobuli lupuli) 10 g
Infuzie dintr-o lingura de amestec la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi, in mai multe reprize, intre mese.

Atat in tratamentul gastritelor hiperacide, cat si in ulcer, rezultatele bune se obtin cu sucul celular de varza alba (Brassica oleracea L. var. capitata). In acest scop, se rade o varza, se pune putina sare, se lasa in repaus 1/2 ora. Se stoarce obtinandu-se aproximativ 1 pahar de suc celular. Se bea zilnic 1 pahar, intre mese, timp de 1 luna.

Maghiranul, parfum de Mediterana

Este o planta aromata folosita din cele mai vechi timpuri in tarile riverane Marii Mediterane. Imbogateste gustul mancarurilor de legume sau fripturilor de vita dar este folosit si pentru prelucrare in industria cosmetica. Maghiranul - Majorana hortensis, creste ca o tufa de mici dimensiuni si este o planta decorativa potrivita pentru gradinile insorite care nu dispun de foarte mult spatiu. In combinatie cu busuiocul, cimbrul, mararul si cimbrisorul, se obtine un colt feeric care va parfuma gradina si va indeparta tantarii. Daca restul plantelor amintite sunt anuale, magheranul este considerat o planta perena, de aceea el trebuie stramutat toamna intr-un ghiveci de dimensiuni potrivite si adus in casa.
Aspectul maghiranului este de tufa, cu o tulpina puternic ramificata, cu frunze mici de 1-2 cm, cu petiolul foarte scurt. Frunzulitele sunt foarte aromate datorita continutului de ulei eteric.
Cum cultivam maghiranul
Maghiranul are nevoie de un sol nisipos, cu pH usor acid, de aceea se poate incorpora in pamantul de gradina un amestec de turba si nisip. Se poate cultiva prin insamantare directa si obtinere de rasad.
Sfat: semintele maghiranului sunt foarte mici, iar atunci cand semanam exista riscul ca plantele sa rasara neuniform, cu zone foarte aglomerate unde plantele se vor dezvolta prea lent sufocandu-se reciproc. Pentru a evita acest lucru, semintele se amesteca foarte bine cu rumegus sau cu un nisip foarte fin si se seamana acest amestec prin imprastiere. In acest fel vom obtine o rasarire uniforma pe toata suprafata solului.
Solul in care se seamana trebuie sa fie foarte bine afanat, un sol greu care face crusta la suprafata va impiedica rasarirea plantutelor. Amestecul de seminte si nisip sau rumegus se imprastie cat mai uniform (Nu se ingroapa!). Rasadnita nu trebuie tinuta in lumina puternica, are in schimb nevoie de caldura. Rasadurile ajung la 4-5 cm intr-o perioada de 40-45 de zile si se pot transfera in gradina sau in ghivece.
Stati ca? Ceaiul de maghiran stimuleaza digestia, mareste pofta de mancare si calmeaza colicile stomacale. Se recomanda si in coboaterea stresului si a insomniilor. Este diuretic. Atentie, ceaiul de maghiran produce pentru o perioada scurta de timp cresterea tensiunii si a temperaturii organismului, de aceea nu se recomanda in zilele caniculare de vara.
In gradina el se poate planta atat in cuiburi (2-3 fire la un loc) sau separat, si se poate alterna cu alte plante aromatice (busuioc, cimbru, marar, cimbrisor). Zona in care realizam acest strat trebuie sa fie una bine insorita. Printre tufe, putem aseza bolovani de rau sau chiar stanci de mici dimensiuni, iar printre plante putem aseza un strat subtire de pietris, nisip sau margaritar. Dincolo de efectul estetic, acest strat are rolul de a impiedica aparitia buruienilor si de a mentine o umiditate constanta in sol.
Sfat: indepartarea buruienilor este obligatorie, deoarece majoritatea plantelor aromatice sunt sufocate rapid de acestea.
Se poate pastra peste iarna uscat sau in ulei de masline
Recoltarea se face in cantitati potrivite, rupand ramificatii ale plantei dar avand grija sa nu "tundem" planta de la baza solului, ci de la o inaltime de cel putin 5 cm pentru a nu o impiedica sa isi refaca foliajul. De regula recoltarea se face dimineata dupa rasaritul soarelui, perioada in care continutul de ulei eteric in planta este maxim.
In mancaruri se poate folosi atat verde cat si uscat. Pentru iarna, se culeg frunzele de pe tulpina si se maruntesc, si se pot pastra uscate in saculeti de panza sau borcane. Frunzele de maghiran se mai pot pastra scufundate in ulei de masline, aroma lor va ramane mai intensa decat in cazul celor uscate iar uleiul ramas este excelent petru salate.
Tratamente naturiste pentru diabetul zaharat
Diabetul zaharat este o stare de hiperglicemie, adica de crestere a concentratiei de glucoza in sange si urina (glicozurie) peste limitele normale. Dozele de insulina care se administreaza zilnic pot fi scazute, numai cu acordul doctorului, dupa un tratament indelungat cu plante sau ceaiuri medicinale si numai dupa controlul de laborator. Acestea, administrate sub forma de infuzii sau decocturi, se vor indulci cu zaharina sau cu ciclamat. Tratamentul adjuvant cu plante, pentru a fi eficient trebuie sa fie de lunga durata, de cel putin o luna. ceaiuri pentru diabet zaharat
Frunze de afin - Folium Myrtilii - considerate printre produsele cele mai eficiente, actiunea hipoglicemianta datorandu-se neomyrtilinei. Se administreaza sub forma de infuzie din 1 lingura de frunze la 1 cana de apa; se beau 2 cani.
Frunze de dud - Folium Mori -. Infuzie din 1-2 linguri de frunze la 1 cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Ciumarea - Herba Galegae officinalis -. Infuzie din 2 linguri de planta la 1 cana de apa; se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Teci de fasole - Fructus Phaseoli sine seminibus -. Decoct din 1 lingura de teci la 1 cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi. Pentru extractie dubla: 4 linguri de planta se lasa la macerat, peste noapte, intr-un litru de apa, apoi se fierbe pana scade la jumatate; se bea in decursul unei zile.
Frunze de nuc - Folium Juglandis -. 1) Infuzie din 1 lingurita de frunze la 1 cana de apa; se beau 2 cani pe zi. 2). Infuzie din 4 linguri de frunze la 1 cana de apa; se iau 3 linguri pe zi.
Frunze de salvie - Folium Salviae -. Infuzie din 1-1 1/2 lingurite de frunze la 1 cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Frunze de urzica - Folium Urticae -. Infuzie din 1 lingura de frunze la 1 cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Radacina de brusture - Radix Bardanae -. Infuzie dintr-o lingura de radacina la 1 cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Frunze de anghinare - Folium Cynarae - scad glicemia, posibil datorita unei oxidaze. Infuzie din 1 lingurita de frunze la 1 cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi, in cure de 20-30 de zile, cu pauze egale cu durata curei.
Ceai dietetic
In compozitia acestui ceai intra plante cu principii hipoglicemiante cum sunt: frunze de afin (Folium myrtilli, frunze de dud (folium mori), frunze de nuc (folium juglandis), teci de fasole, la care se adauga frunze de menta (folium menthae) si papadie (herba taraxaci) care, prin marimea secretiei biliare si activarea digestiei, regleaza schimburile metabolice.
Infuzie din 1 lingura de amestec la 1 cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.

Rp. frunze de afin (folium myrtilli) 60g
frunze de mesteacan (folum betulae) 20g
frunze de urzica (folium urticae) 10g
teci de fasole (fructus phaseoli) 10g
Infuzie din 1 lingura de amestec la 1 cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.

Rp. frunze de afin (folium myrtilli)
teci de fasole (fructus phaseoli)
seminte de in (semen lini)
Se amesteca parti egale din fiecare ingredient. Se face un decoct prelungit (1 ora) din 25 g de amestec la 1 litru de apa; se bea in cursul unei zile, in 2-3 reprize, inainte de mese.

Rp. frunze de afin (folium myrtilli) 20g
frunze de merisor (folium vitis idaei) 20g
frunze de mur (folium rubi fructosi) 30g
trei frati patati (herba violae tricoloris) 10g
rizom de pir medicinal (rhizoma graminis) 10g
radacina de papadie (radix taraxaci) 10g
Decoct din 1 lingura de amestec la 1 cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi, timp de 1-2 luni.

Fructul de kiwi are efecte afrodisiace

KiwiBarbatii care au probleme de erectie le pot rezolva prin consumul zilnic de kiwi. Micutul fruct este foarte indicat pentru stimularea functiei sexuale masculine, spun specialistii, si este asociat cu fertilitatea.
Pentru o seara romantica, puteti incerca un cocktail, preparat astfel: un fruct kiwi, o banana, o jumatate de mar dulce, zeama de la o jumatate de portocala, zeama de la o jumatate de lamaie, un albus de ou, 4 linguri de zahar si o lingura de crema de menta. Curatati fructele si puneti-le, taiate, intr-un castron, amestecandu-le cu mixerul 3-4 minute. Consumati bautura, daca se poate, zilnic, si problemele de erectie vor deveni amintire.
O alta reteta afrodiziaca: un fruct kiwi, curatat si taiat felii, 2-3 lingurite de zahar, o lingura de suc sau ceai de tei si 25-50 g de rom. Amestecati ingredientele, mai putin feliile de kiwi, cu care veti orna bautura, inainte de a o consuma.
O alta reteta recomandata pentru marirea potentei si care stimuleaza apetitul sexual este urmatoarea: intr-un litru de apa clocotita, puneti doi rinichi de porc proaspeti, curatati si spalati in prealabil. Adaugati in apa care fierbe 10 miezuri de nuca sfaramate bine. Pisati doi catei de usturoi de marime medie si puneti-i peste rinichi si peste nuca pisata. Un alt ingredient care nu trebuie sa lipseasca din aceasta mancare este ghimbirul proaspat (15 grame), tocat marunt. Fierbeti totul la foc potrivit, timp de o jumatate de ora. Adaugati sare si alte ingrediente, dupa gust. Specialistii recomanda cuplurilor sa consume acest preparat de doua ori pe saptamana si garanteaza efectele afrodiziace ale acestei retete.

Boabele de naut pot combate impotenta

Boabele de nautPilulele magice pentru potenta au fost mai mult decat binevenite pentru multi barbati, dar efectul nu a fost si cel scontat. De cele mai multe ori, dupa cateva luni de folosire a acestor pilule, ele isi fac tot mai greu efectul. Si atunci poate cele mai eficiente solutii, cu riscuri minime, ar trebui sa le cautam in medicina naturala. Desi adesea au fost considerate mai mult de domeniul mitului, studii recente de specialitate au demonstrat un lucru incontestabil. Si anume, alimentele naturale, chiar daca li s-a minimalizat eficienta, sunt cel mai bun tonic sexual, in special pe termen lung. Astfel, telina, de mult timp recunoscuta pentru efectele sale afrodisiace, se poate consuma in salate sau, pentru o mai mare eficienta, sub forma de suc. Pentru ca efectul dorit sa apara, este necesara o cura periodica si indelungata cu aceasta leguma. De asemenea, aceleasi efecte afrodisiace le au ceapa si usturoiul.
Tot pentru o mai mare potenta, se poate utiliza si nautul. In acest sens, se ia o mana de boabe de naut bine spalate, se pun intr-o cana de apa calduta si se lasa pana a doua zi dimineata, cand se strecoara. Zeama rezultata se bea, iar boabele de naut se folosesc in scopuri alimentare. Efecte excelente au si semintele de floarea-soarelui, nucile, samburii de caise, mai ales asupra barbatilor care au o vitalitate generala scazuta sau sunt supraponderali. Ele sporesc fertilitatea deoarece sunt foarte bogate in vitamina E si, totodata, sunt foarte bune ca protector impotriva impotentei vasculare. Tot ca remedii naturale contra impotentei se pot utiliza si condimentele picate, cum ar fi cardamomul, scortisoara, nucsoara si ghimbirul.

Plantele fortifica sistemul imunitar

Plantele si sistemul imunitarSpecialistii ne asigura ca un sistem imunitar este eficient numai daca suntem preocupati sa respectam o igiena riguroasa de viata. Cum ne intarim sistemul imunitar? Printr-o dieta atent aleasa; adica fara excese de condimente, alcool, carne de porc, de vanat. din hrana zilnica sa nu lipseasca legumele si fructele proaspete, altfel spus - mineralele si vitaminele.
Trebuie sa respectam orele de odihna si de relaxare, sa ne indepartam, cat ne sta in putinta, de factorii de poluare. Iata legume si plante cu excelent efect stimulator:
Macesul este un aliat recunoscut in lupta cu virozele si infectiile respiratorii. Prin bogatia sa in vitamina C, macesul reprezinta un factor protector pentru sportivi, persoanele care presteaza o munca intelectuala si fizica sustinuta, pentru anemici.
Castana comestibila. Specialistii considera ca acest valoros fruct are o compozitie asemanatoare graului. Contine vitamine (de exemplu, vitamina C este in aceeasi proportie ca in lamaie, 50 mg la 100 g), minerale si o valoare calorica de 200 calorii la 100 g. Castana comestibila este recomandata persoanelor cu astenie fizica si intelectuala, convalescentilor si batranilor. Doar diabeticii nu se pot bucura de valoarea ei nutritionala. Ca fruct de iarna, ea se consuma coapta.
Usturoiul. Considerat un dusman al radicalilor liberi, usturoiul este un puternic "antibiotic" natural. Cura de primavara si de toamna cu usturoi reprezinta un valoros imunostimulent. Iata o reteta simpla si foarte eficienta: se piseaza 50 g de usturoi si se pune la macerat in 250 ml alcool, timp de 10 zile. Se strecoara apoi solutia si se administreaza cate 15 picaturi pe zi - amestecate in 100 g iaurt sau in 50 g de ceai. Cura dureaza 15 zile pe luna, pe timp de iarna.
Arnica este una dintre plantele cele mai pretioase si mai rare din flora mondiala si nationala. Arnica are principii imunostimulatoare ce nu se degradeaza in timpul digestiei. Este un imunostimulent general foarte puternic, antifebril, antiinfectios urinar si respirator, antisclerozant cerebral, tonic nervos si cardiac, contribuind si la consolidarea ligamentelor si a oaselor. Tinctura de arnica prezenta in plafarele din tara este ideala pentru o cura lunara de 20 de zile. Dupa o pauza de 10 zile, cura poate fi repetata.

Fructe de iarna: nuci, alune si migdale

Nuci, alune, migdaleNucile, alunele si migdalele proaspete (in special cele culese putin inainte de deplina lor maturitate) au o compozitie deosebita, diferentiindu-se de alte fructe prin urmatoarele caracteristici:
a) Bogatia mare de lipide, sau substante grase, care sunt constituite in majoritate din acizi grasi nesaturati; (acizii saturati nu depasesc 8-10 la suta). Nucile sunt bogate in special in acizi grasi polinesaturati (72 la suta din totalul acizilor grasi), iar alunele si migdalele contin in majoritate acizi mononesaturati, respectiv 76 la suta si 68 la suta din totalul acizilor grasi.
b) Continutul in apa al fructelor uscate este moderat (20-40 la suta), fata de cel al fructelor proaspete, care este de circa 85 la suta.
c) Nivelul glucidelor este modest la fructele uscate: 5-7 la suta si circa 10 la suta la cele proaspete.
d) Aportul proteinic este superior celorlalte fructe, variind intre 8 si 11 la suta. Aceste proteine contin toti acizii aminati esentiali: metionina, cistina si lisina.
e.) Aportul energetic deosebit este furnizat in proportie de 80 la suta de lipide: 525 kcal (2195 kjouli) in cazul nucilor proaspete, 385 kcal (1605 kjouli) in cazul alunelor proaspete (la 100 g).
f) Concentratia mare de minerale si oligoelemente (2-2,6 g la 100 g de fructe). Dintre minerale, valorile cele mai mari le are potasiul (690 mg la 100 g de nuci), fosforul (510 mg la 100 g de nuci si 230 mg la 100 g de alune). Urmeaza apoi magneziul (130 mg la 100 g de nuci si 56 mg la 100 g de alone) si calciul (44 mg la 100 g de nuci). Oligoelementele sunt si ele bine reprezentate: fier (2,4 mg la 100 g de nuci si 1,1 mg la 100 g de alune); zinc (intre 2,4 si 3,0 mg la 100 g) si cupru (0,21-0,31 mg).
g) Vitaminele sunt si ele bine reprezentate: vitamina E, (21 mg la 100 g de alune si 7 mg la 100 g de nuci); vitaminele din grupa B sunt de asemenea bine reprezentate, continutul lor fiind de 2-10 ori mai ridicat decat in cazul celorlalte fructe. In schimb, provitamina A este prezenta in mica cantitate, la fel si vitamina C.
h) Continutul bogat in fibre (6,5 si 5,5 g la 100 g de alune si respectiv nuci proaspete) constituite in majoritate din fibre solubile, mai ales din familia pectinelor).
Protejeaza inima
Studiile recente ale unor medici englezi (Fraser, 1992; Spiller, 1992; Durlach, 1993) au demonstrat ca nucile, alunele si migdalele, sau fructele oleaginoase numite generic nuts, constituie factori protectori importanti cardiovasculari. Acest lucru este atribuit in primul rand lipidelor si raportului dintre acizii grasi polinesaturati si saturati (7,4 pentru nuci, 2,7 pentru migdale si 2,2 pentru alune), apoi procentajului important de acizi grasi monoinsaturati (76 la suta in cazul alunelor si 68 la suta in cel al migdalelor), procentajului scazut de acizi grasi saturati (8-10 la suta in raport cu continutul lipidic total). Un alt mecanism posibil ce genereaza acest efect protector cardiovascular ar fi, spun specialisii mai sus mentionati, si cel al actiunii magneziului. Deficienta de magneziu constituie, dupa cum se stie, un factor de risc in cazul maladiilor cardiovasculare. Continutul de magneziu al nucilor, alunelor si migdalelor este ridicat: 15-22 mg. In fine, continutul bogat in fibre, in special solubile, le atribuie nucilor, alunelor si migdalelor un efect favorabil asupra sanatatii cardiovasculare.
Nuca, un fruct care ingrasa,
Nuca (Juglans regia), asa cum am vazut, este un fruct deosebit de caloric. Fructul este bogat in potasiu, fosfor, cupru, magneziu, vitamine, saruri minerale, diferite uleiuri volatile, materii grase, celuloza, ceea ce il face sa fie un complement nutritiv de calitate, chiar in cazul in care este consumat in cantitate mica (25-50 g). Acelasi lucru se poate spune si despre alune si migdale. Fructul, frunzele, ca si coaja de nuc contin mult magneziu, a carui lipsa, dupa cum se stie, genereaza tumorile maligne, ateroscleroza, accidentele cerebrale si astmul bronsic, precum si alte boli destul de serioase. Frunzele de nuc au o actiune puternic bactericida, astringenta, hipoglicemianta si tonifianta. Se folosesc pentru tratamentul TBC-ului pulmonar, al bolii Basedow, al unor infectii ale tubului digestiv, precum si al unor boli de piele.
Cum pregatim diverse decocturi, infuzii si tincturi,
Decoctul de frunze de nuc se pregateste in felul urmator: peste o lingura de frunze maruntite se toarna 2 pahare de apa. Se fierbe timp de 15 minute in vas acoperit cu capac, dupa care se strecoara. Se administreaza cate un pahar de trei ori pe zi. Decoctul poate fi folosit si pentru clatirea gatului, in caz de inflamatie. In caz de podagra sau reumatism, foarte eficiente sunt baile la temperatura camerei (un litru de decoct la o baie). In hemoragiile nazale este deosebit de eficient praful obtinut din frunzulitele de nuc, aflate in apropierea fructului necopt.
Uleiul de nuca se prepara in felul urmator: se pun nucile verzi intr-un vas de sticla, se toarna deasupra ulei de masline, dupa care se inchide bine vasul si se lasa timp de 40 de zile la soare. Se strecoara si se pastraza la loc intunecos si uscat. Acest ulei se foloseste in dermatoze, litiaza renala, enurezis, varice, arsuri si rani care se vindeca greu. Infuzia din membrana nucilor este un mijloc eficient in angina: peste o lingurita de membrane maruntite se toarna un pahar de apa clocotita si se lasa 2-3 ore. Se clateste gatul de cateva ori cu infuzie calduta. Tinctura obtinuta din membrana despartitoare interna este recomandata in mastopatii si fibrom uterin: se iau membranele de la 20-25 de nuci, se toarna peste ele o jumatate de pahar de alcool sau votca si se lasa timp de 10 zile la loc uscat si intunecos. Se iau cate 20 de picaturi in putina apa, cu 20-30 de minute inainte de masa.
Fructele coapte sunt recomandate in caz de aciditate prea mare a stomacului (2-3 nuci pe zi), de asemenea in hipertensiune: 5-6 nuci pe zi, vreme de 50 de zile, de preferinta amestecate cu miere. Se face o pauza de doua luni, dupa care se repeta tratamentul.
Miezul de nuca este recomandat in caz de slabiciune generala si extenuare. Se poate pregati in acest caz o bautura energetica dintr-un pahar de suc proaspat de fructe, amestecat cu miez de nuca si miere.
Contraindicatii
Nucile sunt contraindicate in boli ale intestinului.
Aluna este nutritiva si energetica. Ea contine calciu, fosfor, clor, sodiu, fier, cupru, vitamine, materii grase si azotate, celuloza.
Fructul este indicat in anemii, litiaze urinare, meteorism si diaree. Nu sunt recomandate insa mai mult de 8-10 fructe pe zi.
Aluna
Frunzele de alun au proprietati tonifiante si vasoconstrictoare. Infuzia de frunze de alun se prepara astfel: peste o lingura de frunze se toarna un pahar de apa clocotita. Se lasa o ora, dupa care se strecoara. Se administreaza cate 1/3 de pahar, de 3 ori pe zi, cu 20 de minute inainte de masa.
Infuzia de frunze se mai foloseste sub forma de comprese in tratamentul ulcerelor gambelor. Migdala, un fruct energetic si remineralizant
Migdala (Prunus amygdalis) este un fruct foarte caloric (migdala uscata contine 606 kcal la 100 g). Ea contine saruri minerale: calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu, vitamine, materii grase, materii azotate, celuloza. Este un bun echilibrant nervos, remineralizant, antiseptic intestinal. Fructul necopt este bun pentru eliminarea sarurilor de metale grele din organism. Fructele coapte, amestecate cu miere, sunt indicate in insomnii, anemii si astm bronsic. Data fiind marea putere nutritiva a migdalelor, acestea trebuie consumate cu moderatie: 6-10 fructe pe zi, de la caz la caz.

Bolnavii mai au o speranta: alinarea suferintelor cu leacuri din plante

Culesul plantelor medicinale
Ceea ce unui necunoscator i se poate parea un subiect banal ascunde de fapt o intreaga arta: cea a culesului de plante tamaduitoare. Acestea trebuie recoltate nu numai in funtie de anotimp si luna, dar au nevoie de anumite conditii atmosferice foarte specifice, de moment. Astfel, iarba mare, lumanarica, spanzul se culeg numai pe timp de soare, pe cand angelica, napraznicul si captalanul sunt eficiente doar recoltate pe vreme noroasa. Pentru nea Victor, anul calendaristic se socoate nu in functie de luni, ci dupa timpul de recoltare a plantelor tamaduitoare. Astfel, culesul de muguri si flori inseamna primavara, cel de plante montane semnifica vara, florile de camp si cele aparute in fanete - toamna, pe cand plecarea dupa untul pamantului, vasc si alte radacini corespunde anotimpului geros. Un important secret legat de culesul acestor plante este ca trebuie gasite pasunile suficient de indepartate de drumuri intens circulate ori asezari in care se practica activitati poluante. Cu cat planta este mai ferita de o asemenea atmosfera viciata, cu atat tratamentul care o foloseste este mai eficient.
Moduri de preparare a potiunilor
Radacina de iarba mare, contra gutei si viermilor intestinali.
O lingurita de radacina se fierbe in 0,5 l de apa, iar dupa racire, se strecoara printr-un tifon.
Lichidul rezultat se bea neindulcit, mai ales seara. O alta reteta, contra anemiei, dischineziei biliare si hepatitei are la baza ghintura, planta gasita doar la munte. Se pregateste numai macerata, plamadita in alcool de la 60 grade in sus (tuica, vodca etc.).
Copiii trebuie sa ia o lingurita pe zi inaintea oricarei mese, iar pentru adulti, cantitatea e putin mai mare.
Condurango sau Iarba de cancert este gonolobus condurango, indicat in tratarea cancerului. Substanta activa a acestei plante se numeste "condurangina" si este un amestec de mai multi glucozizi. Actiunea ei este in special analgezica, suprima durerile. In cazul particular al cancerului de stomac insa, pe langa aceasta functie, mai impiedica si varsaturile.
Astfel se inlesneste normalizarea functiei digestive, careia ii urmeaza o imbunatatire in starea generala a bolnavului. Cand iarba de cancer - numele popular al plantei - este asociata in parti egale cu chaparalul de California si trifoiul de balta, se pare ca da bune rezultate in cancerul pancreatic, cloroza si catarul stomacal cronic.

Cataplasmele cu morcovi previn imbatranirea si formarea ridurilor

Cataplasme cu morcoviMorcovul este o leguma-medicament remarcabila, nu numai datorita continutului bogat in caroten al radacinii, ci si continutului de substante cu efecte terapeutice importante al frunzelor si semintelor sale.
Aceasta leguma combate astmul, afectiunile hepatobiliare, hepatitele si, sub forma de cataplasme, previne imbatranirea si aparitia ridurilor. Pentru aceasta se vor bea 50 pana la 500 ml suc pe zi, dimineata, pe nemancate, si seara. Radacinile morcovului contin zahar natural, 7%, provitamina A, indispensabila cresterii, precum si vitaminele B si C. De asemenea, morcovul mai contine potasiu, sodiu, magneziu, calciu, arsenic, acid fosforic si carotina. Consumul sau sub forma de suc proaspat face ca zaharurile, direct asimilabile, sa intre foarte repede in circuitul sanguin. De aceea, morcovul este utilizat in hrana copiilor, sub forma de suc, piure si supa pasata. Mai mult, el favorizeaza reinnoirea sangelui, marind numarul globulelor rosii, fiind recomandat in anemii si in tulburari de crestere, deoarece fortifica sistemul imunitar.
O culoare portocalie, intensa, a morcovului, indica o bogatie de zaharuri si caroten. Trebuie evitati morcovii foarte mari si buburosi, cu miros sau gust de "medicament". Nutritionistii recomanda consumul acestei legume pentru tratarea afectiunilor gastrointestinale, pentru intarirea vederii, in bolile de piept, hepatice si biliare. Astmaticilor li se recomanda 100 ml suc de morcovi, proaspat si baut dimineata, inainte de micul dejun, si seara. Pentru sporirea diurezei si pentru eliminarea viermilor intestinali, se recomanda o lingurita de seminte de morcov la o cana de apa clocotita, din care se vor bea doua cani pe zi.

Efectele benefice ale legumelor - morcovii, rosiile, ridichile

Efectele benefice ale legumelorMorcovul continua sa uimeasca specialistii in nutritie prin efectele sale terapeutice, in special datorate continutului mare de vitamina A. Spre deosebire de vitamina A continuta de uleiul de peste care luata in exces are efecte toxice, vitamina provenita din surse vegetale este absolut sigura din acest punct de vedere. Vitamina A este un valoros antioxidant care inactiveaza radicalii liberi extrem de periculosi pentru om. Unul din cele mai grave efecte ale prezentei radicalilor liberi in corpul uman este aparitia cancerului.
Morcovii sunt si o valoroasa sursa de energie. Zaharurile sunt eliberate din morcov mult mai rapid decat din zaharul rafinat, si fara nici un fel de efect advers. O ceasca cu suc de morcov bauta dimineata este mult mai indicata decat deja cotidiana ceasca de cafea.
Mineralele continute de morcov sunt reprezentate in primul rand de calciul organic, o resursa pretioasa pentru oase si dinti. Calciul anorganic este in schimb aproape de neutilizatde catre organism, calciul continut de lapte si de painea alba este calciu anorganic. Se stie totodata ca poate cauza artroza, in timp.
Morcovii sunt o sursa si de vitamina C, aproape toate vitaminele complexului B, fier, potasiu, fosfor si sodiu. Sunt usor de digerat si produc eliberarea excesului de colesterol. Asupra sangelui au un efect alcalinizant, stabilizeaza intregul sistem nervos si tonifica peretii intestinali. Sucul de morcovi se poate utiliza in combinatie cu alte sucuri, si se stie ca este rapid acceptat de copii datorita gustului placut.
Morcovii se pastreaza cel mai bine in lazi cu nisp in pivnite si beciuri, unde pot ierna fara probleme. Au nevoie de un spatiu intunecos, aerisit si rece.
Rosiile sunt o sursa bogata de vitamina C. O singura rosie contine peste 50% din necesarul zilnic de vitamina C al unui adult. Contin de asemenea mult fosfor organic, sodiu, calciu, potasiu, magnesiu, acid oxalic si sulf.
Nu toate rosiile au acelasi continut de nutrienti. Rosiile crescute in sere in sistem intensiv nu contin aproape deloc vitamina C si mineralele amintite, sau in orice caz, contin un procent foarte mic din cat ar fi trebuit.
De aceea e bine sa ne orientam spre rosiile de gradina, despre care avem certitudinea ca au fost cultivate in mod traditional, fara exces de fertilizanti.
Spanacul este mai bogat in resurse nutritive netratat termic. In special acidul oxalic, prin fierbere este transformat in cristale care pot leza rinichii. De asemenea, prin fierbere si fierul devine mai greu asimilabil. Spanacul mai este important si datorita continutului ridicat de clorofila..
Sucul de ridiche curata sinusurile si este utilizat ca remediu naturist si in tratamentul amigdalitelor inflamate.

Propolis - Antibioticul natural

PropolisPropolisul are calitati deosebite terpeutice si antimicrobiene.
De fapt, ceea ce demonstreaza studiile recente nu este decat o redescoperire a virtutilor inglobate in stupul albinelor de care grecii si egiptenii Antichitatii stiau sa profite din plin. Inca din acele timpuri, s-a observat ca pentru a-si proteja stupul de agresiunea microbiana, de acumularile de materii organice si pentru a mentine temperatura constanta, albinele apelau la propolis, substanta produsa de ele. Albinele foloseau, de asemenea, propolisul pentru a impiedica descompunerea deseelor organice ale stupului. Astfel, s-a stabilit ca propolisul are proprietatea de a proteja impotriva microbilor.
AVANTAJE. Studiile de ultima ora evidentiaza ca propolisul prezinta avantajul de a fi un veritabil antibiotic natural, la fel de eficient ca streptomicina si penicilina, administrate frecvent. Propolisul, ca si antibioticele obtinute industrial, are actiune decisiva asupra unui mase de germeni cum sunt stafilococii, streptococii, unele bacterii. In plus, propolisul, comparativ cu antibioticele industriale, nu prezinta efecte adverse. Studiile mai arata ca simpla administrare a unei ratii de propolis sporeste capacitatea de functionare a creierului pentru cel putin 6 ore. Propolisul s-a dovedit eficient in echilibrarea metabolismului, prevenirea imbatranirii celulelor, reglarea sistemului hormonal si cresterea productiei de anticorpi pentru eficientizarea sistemului imunitar.
EXPLICATII. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceste calitati ale propolisului sunt conferite de flavonoide. Exista aproximativ 500 de flavonoide diferite, fiecare fiind purtatoarea unei calitati benefice pentru sanatatea omului. Dintre aceste flavonoide, o buna parte se gasesc in propolisul obtinut din polenul adunat de albine din flori. In propolis se mai afla un compus numit propoline, extrem de valoros si care se administreaza sub forma de granule, pudra sau lichid. Mai trebuie retinut ca, pe langa aceste flavonoide, propolisul reprezinta si o importanta sursa de uleiuri esentiale, oligoelemente (aluminiu, crom, nichel, zinc, magneziu etc.), vitamina B3 si caroten.

Ce vitamine au fructele pe care le consumam?

Ce vitamine au fructele consumate?Fructele se caracterizeaza prin bogatia lor in apa, glucide, celuloza, saruri minerale, vitamine si diverse arome. Ele se clasifica dupa structura, gust, aroma.
Clasificarea dupa structura:
Fructele cu seminte, carnoase (semintele sunt inchise in camarute cu peretii pergamentati) - merele, perele, gutuile, citricele;
Fructele samburoase (samanta se afla intr-un sambure tare) prunele, caisele, piersicile, ciresele, visinele, coarnele;
Fructele bace adevarate si false suculente, cu seminte mici, raspandite in pulpa fructului, lipsite de camere separate -zmeura, fragii, capsunile, coacazele, agrisele, afinele;
Fructele nucifere (samanta este inconjurata de o coaja dura). Ele sunt fructe oleaginoase - nucile, alunele, migdalele, fisticul, arahidele.
Clasificarea fructelor dupa componenta chimica: fructe zaharate (carnoase), fructe amilacee si fructe oleaginoase.
Fructele zaharate contin apa (75-85%), sunt lipsite de grasimi, sarace în proteine si se remarca prin cantitatea de glucide (glucoza, fructoza, celuloza). Ele mai contin vitamine (tiamina, ri-boflavina, acid ascorbic), sunt bogate în substante minerale, potasiu, sodiu, calciu, fosfor, fier, iod). In componenta lor sunt prezentate substantele pectinice, care participa la formarea jeleurilor, si acizii organici, ce confera fructelor un gust acidulat. Pe masura maturizarii fructelor cantitatea de acizi organici scade în ele. Exceptie face lamaia - continutul de acizi în fructe creste pe masura maturizarii lor. Exista un raport între continutul de glucide din fructe si aciditate.
Fructele amilacee se caracterizeaza prin continutul înalt de amidon si o cantitate mai redusa de zahar.
Fructele oleaginoase sunt bogate în grasimi, sarace in apa si glucide, au o valoare energetica inalta. Digestibilitatea lor este buna.
Fructele pot fi consumate proaspete sau in diverse preparate. Fructele au diverse actiuni in organism: micsoreaza secretia gastrica si se consuma, de obicei, la sfarsitul mesei ca desert; actiune laxativa ca rezultat al continutului inalt de celuloza si acizi organici; constipanta (afinele, coarnele) datorita taninului pe care il contin; diuretica, asigurata de continutul crescut de apa si potasiu, colagoga; vitaminizanta.
Sunt bogate in vitamina: A caisele, lamaile, portocalele, ananasul, mandarinele, merele, perele, migdalele, nucile; in vitamina B1 - strugurii, portocalele, mandarinele, merele, perele, migdalele, nucile; in vitamina C - lamaia, portocalele, caisele, merele, perele, afinele, coacazele, in vitamina E - nucile, migdalele, maslinele.
Fructele bogate in glucide se limiteaza in alimentatia obezilor. Prunele negre uscate se recomanda la tratarea constipatiilor. Merele acre se indica la tratarea obezitatii, diabetului zaharat; cele dulci - la tratarea bolilor hepatice, renale, cardiovasculare. Merele coapte si rase se prescriu la dizenterie, enterocolite. Strugurii contin glucoza, fructoza, substante minerale, celuloza si se intrebuinteaza la tratarea patologiilor cardiovasculare, hepatice, renale, tuberculozei si se limiteaza în diabet zaharat, obezitate, boala ulceroasa a stomacului si duodenului, enterocolite. Macesele sunt bogate in vitaminele C, P, caroten. Decoctul de macese se recomanda la tratarea multor maladii, indeosebi iarna si primavara. Afinele sunt bogate in tanine. Un continut înalt de vitamina C se afla in coacazele negre si, mai mic -in cele roz si albe. Agrisele sunt bogate în vitamina C, acizi organici, pectina, cupru. Zmeura este bogata în vitaminele C, P, pectina, cupru. Purinele ce intra în componenta ei sunt contraindicate pentru folosirea zmeurei in cazul bolnavilor de guta si patologiile renale.

Cum vindecam tetania in mod natural

Tetania si remediile naturisteTetania este determinata de hiperexcitabilitate neuromusculara. Manifestarile constau in contracturi spastice, dureroase ale muschilor membrelor si ale fetei, asociate sau nu cu manifestari hiperstezice si cu spasme generalizate sau viscerale, localizate la nivelul cailor respiratorii superioare sau ale tubului digestiv, care pot determina crize psihice nespecifice cu caracter anxios depresiv.
Daca nu este congenitala, tetania poate fi consecinta unei insuficiente a glandelor paratiroidiene sau a unei tulburari a metabolismului fosfo-calcic, manifestat prin scaderea concentratiei de calciu din sange si din urina, concomitent cu cresterea continutului de fosfor sanguin.
Boala, care afecteaza predilect femeile ce alapteaza, precum si persoanele supuse unor intoxicatii cu "droguri" alimentare (nicotina, cofeina), cu unele medicamente (morfina) sau cu diversi poluanti (fosfor, plumb), se manifesta prin demineralizari osoase, tulburari trofice ale formatiunilor ectodermice si afectarea grava a vederii.
Tratamentul este de competenta medicilor, dar acesta nu exclude aportul fitoterapiei, care se poate materializa prin folosirea unor biopreparate cu actiune remineralizanta, vitaminizanta si de echilibrare glandulara.
Dovleacul- zilnic se mananca 50-100 de grame sau chiar mai mult de seminte neprajite si fara sare.
Graul- se recomanda taratele, fie luate ca atare (trei linguri pe zi, eventual in putina apa sau ceai sau amestecate cu una-doua lingurite de miere de albine), fie dupa macerarea prealabila a acestora.
Coada-calului-se iau zilnic una pana la trei linguri de pulbere, adaugate in diverse mancaruri (supe, ciorbe, sosuri) sau bauturi (sucuri, ceaiuri, lapte). Indiferent de modul de administrare, efectul remineralizant este remarcabil.
Paducelul - actioneaza indirect, ameliorand tulburarile de ritm cardiac care insotesc hiperexcitabilitatea. Se recomanda tinctura, in doza unica de 20 de picaturi, seara, inainte de culcare.
Papadia - cu rol preventiv si curativ se recomanda o cura de trei-patru saptamani, timp in care se consuma zilnic salata din frunze proaspete sau sucul obtinut prin presarea si centrifugarea acestora.
Gulia - tulpinile tuberizate contin cantitati apreciabile si echilibrate de microelemente care intervin in metabolismul fosfo-calcic: potasiu, magneziu si evident, calciu si fosfor. Se pot consuma ca salata, in mancaruri usoare sau sub forma de suc.

Remedii naturiste pentru tratarea hipocalcemiei

Hipocalcemia si remediile naturisteHipocalcemia reprezinta scaderea concentratiei de calciu din sange mult sub valoarea de 9-11 mg/100 ml, apreciata drept normala, ca urmare a hipofunctiei glandelor paratiroide, care regleaza metabolismul sau in organism. Valorile sunt in general mai crescute la barbati decat la femei si au tendinta de scadere usoara odata cu varsta sau cu unele stari patologice sau fiziologice. Manifestarile hipocalcemiei sunt foarte variate, pe masura diversitatii rolurilor jucate in organism de acest oligoelement. Bolnavul prezinta tulburari digestive, neuro-psihice si sexuale, simptome care ii afecteaza calitatea vietii. In formele severe, caracteristice sunt lipotimia si tetania, simptome ce pot pune in pericol chiar viata bolnavului.
Remineralizarea organismului si reechilibrarea sa hormonala sunt principalele obiective ale fitoterapiei in strategia de combatere a hipocalcemiei.
Coada-calului- planta contine 5-7% acid silicic, din care 10-20% in forma solubila, lucru care o face interesanta in tratamentul dezechilibrelor fosfo-calcice, deoarece lipsa de siliciu precede pierderile de calciu. Pudra obtinuta prin macinarea plantei se administra sublingual, cate un varf de cutit, de 3-4 ori pe zi, sau poate servi la prepararea unui decoct.
Graul, orzul, ovazul-se folosesc tincturile. Produsele sunt deopotriva utile si in spasmofilie, ca parte componenta dintr-o schema complexa de tratament, care mai include si ceaiuri si produse cu microelemente.
Tataneasa-se recomanda consumarea plantei cu prudenta, datorita potentialului risc cancerigen. Se iau cate 15-30 de picaturi, de trei ori pe zi din tinctura.

Amestecuri de plante

Se prepara un amestec din cate sapte parti de fructe de maces si de catina si cate trei parti frunze de ciubotica-cucului si de roinita. Se face o infuzie din doua linguri de amestec la un litru de apa, cantitate care se bea intr-o zi. Aceasta bautura poate fi indulcita cu miere, sau eventual se poate amesteca cu suc de morcovi sau de tomate.
Maceratul di coaja de ou- este un preparat clasic, usor de adiministrat si creditat cu bune rezultate. Se obtine din coji de oua, suc de lamaie si miere de albine, procedand in felul urmator: intr-un borcan cu filet, peste coaja rezultata de la curatarea a patru oua fierte (carora li s-au scos in prealabil pielitele interioare), se adauga sucul de la doua lamai de marime mijlocie si se lasa la macerat timp de trei zile, apoi se filtreaza cu tifon si se adauga aceeasi cantitate de miere. Se beau intre una si trei lingurite pe zi inainte de mese si alte trei-patru lingurite dupa mese.
Uz extern
Nucul- Se prepara o infuzie din cinci linguri de frunze si un litru de apa clocotita, care se adauga in apa de baie. Se fac mai multe bai tonifiante, cu durata de 15-20 de minute fiecare.

Tratamentul naturist al gutei

Guta si planteleGuta este o boala determinata de tulburarea metabolismului nucleoproteinelor, caracterizata prin cresterea nivelului acidului uric din sange si depozitarea de cristale de urat de sodiu in articulatii, periarticular sau subcutanat.
Hiperuricemia primara este intalnita mai ales la barbati si este determinata de unele anomalii genetice, in timp ce formele secundare se intalnesc in diferite situatii patologice sau ca urmare a terapiei citostatice sau diuretice.
Fitoterapia reuseste rareori in perioade de reactivitate, dar este salutara pentru corectarile metabolice de fond, care reprezinta, de altfel, esenta oricarui tratament antigutos. Plantele cu efect uricolitic si diuretic-depurativ sunt cele mai utilizate.
Uz intern
Mesteacanul- se prepara o infuzie din doua-trei lingurite de frunze uscate la 200 de ml de apa clocotita. Dupa racire se adauga un varf de bicarbonat de sodiu. Se lasa la macerat sase ore, apoi se bea in doua reprize, la interval de patru ore.
Salcia-Acidul salicilic din coaja de salcie sau din alte specii care contin aceasta valoroasa substanta biologic activa stimuleaza eliminarea pe cale urinara a acidului uric din sangele bolnavilor de guta. Se face un decoct din doua linguri de pulbere de scoarta la o cana de apa si se iau trei linguri pe zi.
Ienuparul- se folosesc fructele uscate la prepararea unui decoct slab sau a unei infuzii concentrate. Din primul preparat se pot bea doua-trei cani pe zi, iar din al doilea, doar trei-patru linguri in aceasta perioada de timp.
Catina - se toarna 500 de ml de apa clocotita peste doua linguri de fructe proaspete zdrobite, se lasa vasul acoperit timp de 30 de minute, se strecoara si se bea fractionat pe parcursul unei zile. Planta este un puternic vitaminizant, intareste organismul si-i creste capacitatea naturala de lupta impotriva agresiunilor de orice natura.
Afinul- se face o cura, timp de 40 de zile, cu doua-trei cani pe zi de infuzie preparata dintr-o lingurita de frunze la o cana de apa clocotita, durata infuzarii fiind de 2030 de minute.
Zmeurul-se beau zilnic 35-80 de ml de suc
Hreanul-Consumat ca atare, drept condiment.

Leacuri naturiste pentru osteoporoza

Leacuri pentru osteoporozaEste numita si boala oaselor fragile sau sindromul Leriche. Osteoporoza determina o pierdere accentuata de masa osoasa, de pana la 30-40%, cu un ritm anual de 1-2%. Cele mai amenintate de aceasta boala sunt femeile. Exista cateva remedii naturiste pentru acumularea de calciu in oase.
Lamaiul
Pentru accelerarea sudarii oaselor fracturate si combaterea carentei de calciu se recomanda consumarea zilnica a trei lingurite dintr-un biopreparat obtinut prin macerarea, timp de sapte zile, a cojilor de oua in zeama de lamaie. Ca vitaminizant, indeosebi pentru vitamina C, se poate consuma zilnic, in cure indelungate, cate o lamaie taiata felii sau sucul acesteia, indulcit cu zahar sau cu miere.
Consumul exagerat de citrice poate fi insa daunator, excesul de vitamina C putand antrena accelerarea pierderilor de calciu din oase.
Spanacul
Consumat ca atare sau in preparate culinare, asigura un procent insemnat de minerale necesare organismului. Este contraindicat pentru reumatism, artitrism, litiaza urica si inflamatii gastrice sau intestinale.
Loboda
Partea aeriana contine importante cantitati de potasiu, fosfor si calciu, motiv pentru care se recomanda in orice afectiune care presupune un plus de mineralizare a corpului. Se consuma ca atare sau in preparate culinare. Nu este recomandata persoanelor care sufera de litiaza oxalica.
Morcovul
Beta-carotenul din radacinile sale tuberizate determina cresterea sintezei progesteronului, hormon capabil sa neutralizeze estrogenul natural crescut din perioada de menopauza. Se recomanda consumarea frecventa a legumei sau a sucului extras din aceasta.
Alte plante indicate pentru aceasta afectiune sunt: pirul, coada calului, susanul, soia, migdalul. De asemenea cateva lingurite de miere pe zi pot fi foarte benefice in tratarea acestei afectiuni.
Reteta cu legume
Reteta cu legumeFermierii viitorului, unul nu foarte indepartat, ar putea sa cultive legumele pentru retetele prescrise de medic. A manca legume a fost un lucru perceput intotdeauna ca un drum sigur catre sanatate, pentru ca acestea contin vitamine, minerale si fier, de care organismul uman are foarte mare nevoie.
Oricum, cercetatorii de la Institutul de Cercetare al Alimentatiei, din Norwich, au descoperit ca legumele au unele proprietati, pana acum ramase nedescoperite, in domeniul combaterii si tratarii cancerului.
Dr. David Hughes, unul dintre angajatii respectivului centru de cercetare, a declarat ca "munca pe care o realizam de ceva timp se concentreaza pe anumite substante existente in legume care pot activa si intretine exact acele celule ce au rolul de a opri dezvoltarea cancerului". Cercetarile s-au axat mai ales pe beta caroten, acea componenta care da morcovilor culoarea orange. Doctorii au oferit subiectilor mancare bazata pe respectiva substanta, monitorizand tot timpul modul in care actioneaza asupra sistemului imunitar.
Evidentele au relevat ca beta carotenul obtinut in concentratiile normale unei diete bazata pe morcovi, dar si pe alte legume, este benefic sistemului imunitar uman, efectul sau fiind extraordinar mai ales in ceea ce priveste persoanele mai in varsta. "Exista dovezi clare ca sistemul imunitar decade o data cu timpul, dar exista si evidente conform carora prin beta caroten il putem mentine la o stare functionabila pentru o perioada mai lunga de timp", a spus dr. David Hughes.
Cresonul
Si cresonul a fost unul dintre alimentele luate in considerare de cercetatorii aceluiasi institut. Studii cu acelasi scop au determinat faptul ca si aceasta leguma activeaza un sistem de protectie impotriva cancerului, atunci cand este mancata. Se pare ca un mic grup de substante gasite in compozitia sa sunt capabile sa dezvolte un zid de protectie si sa sustina sistemul imunitar atunci cand vine vorba de cancer. Asta ca sa nu mai vorbim de minerale si vitamine, si ele facand parte din compozitie, dar de gasit in aproape toate legumele existente.
Dezvoltarea pastilelor
De aici, parerile sunt impartite, unii fiind de parere ca pe baza acestor plante ar trebui produse medicamente. Idee cu care dr. Hughes si colegii sai de cercetare nu sunt de acord, avertizand asupra inceperii productiei in masa larga a unor medicamente care sa contina respectivele extracte. "Ideea stiintifica pe care am construit-o se bazeaza pe persoane care au o alimentatie rationala, construita tocmai pe consumul acestor legume, dar si pe al altora. Si, oricum, este un drum lung de la extragerea substantelor existente in legume si inserarea lor in pastile". Una din probleme ar fi legata de faptul ca unele din substantele continute de plante sunt utile doar in concentratii mici, existand pericolul unei supradoze, in cazul in care aceste substante ar sta la baza unor medicamente.

Panax Ginseng ( Ginseng coreean)
Panax Ginseng este o specie perena ce creste in muntii impaduriti din nord-estul Chinei.
Radacina ei ajunge la maturitate dupa aproximativ sase ani. Specia este ocrotita de lege si este cultivata intens in China, Japonia, Coreea si Rusia. Radacina ajunsa la maturitate seamana cu corpul omenesc si denumirea in limba chineza de "ren shen" are semnificatia de "radacina de om".
In medicina traditionala din tarile asiatice Ginsengul este folosit ca tonic revitalizant al organismului. Se considera ca vitaminele, factorii biotici, fitohormonii existenti in radacina nu se adreseazaGinseng unui organ afectat, ci intregului organism.
In Europa prima semnalare a Ginsengului a fost facuta de preotul iezuit francez Jartoux intr-o scrisoare trimisa procurorului general al misiunii din Beijing in anul 1711. In prezent Panax Ginseng este oficial in farmacopeele nationale din Austria, Franta, Elvetia, Rusia, China, Japonia.
Radacinile de Ginseng contin in principal sapomine triferpenice denumite ginsenazide. De asemenea radacina contine polizaharide, panaxinol, polipeptide, vitamine din complexul B, saruri minerale, microelemente, ulei esential.
Ginsengul mareste eficienta fizica si mentala, capacitatea de adaptare a organismului la conditii nefavorabile si suprasolicitare, prezinta efecte antiinflamatoare, antioxidante si impotriva cancerului. Actioneaza asupra hipotalamusului, hipofizei si suprarenalei.
Desi este bine tolerat trebuie administrat consultand un medic deoarece sunt anumite precautii privind administrarea in acelasi timp cu cateva medicamente.

Remedii pentru hiperaciditatea gastrica

Hiperaciditatea gastrica si planteleImbolnavirile de tip gastrita hiperacida sau de ulcer stomacal si duodenal se caracterizeza prin regurgitari acide si arsuri insotite de dureri datorita hiperaciditatii sucului gastric.
Pentru aceste afectiuni este necesar sa se recurga la un regim alimentar din care sa nu lipseasca cartoful, mazarea, merele, perele, caisele, piersicile, prunele si ciresele, iar ca remedii fitorepeutice sunt recomandate infuziile de lemn dulce, galbenele, salcam, stejar si rachitan.
Este necesara precizarea ca infuziile de lemn dulce nu se recomanda hipertensivilor.
Starile de stres trebuie evitate si in timpul zilei si seara se va consuma un ceai calmant deoarece componenta nervoasa intretine arsurile si durerile de stomac.
Rezultate foarte bune in cazul ulcerului gastric si duodenal se obtin daca se consuma un amestec in parti egale de salcam, talpa gastii, sunatoare, coada calului si patlagina.
Coada calului este diuretica si prin aceasta calitate este benefica in tratamentul ulcerului.
Talpa gastii este un calmant nervos si de aceea este utila fiind cunoscut ca stresul declanseaza crizele de hiperaciditate.
In hiperaciditate pot fi folosite si alte plante cum ar fi: zmeurul, (pentru aciditate crescuta), stejarul (astringent si cicatrizant), obligeana (calmant, analgezic, antispastic), tataneasa (cicatrizant), merisorul (diuretic, astringent).
Merisorul nu se administreaza in timpul sarcinii.
Ceaiurile diuretice si gastrice care se gasesc in magazinele alimentatre si in farmacii sunt de asemenea recomandate.
Sunt utile si vitaminele B1, B6, C si D. Indiferent de tratament este necesara si administratrea unui sedativ.
Nu trebuie uitata miscarea.

Menta - un remediu natural deosebit

Menta, remediu naturalMenta (Mentha Piperita) este un remediu natural deosebit pentru imbunatatirea digestiei, calmarea durerilor de cap.
Aroma sa si callitatile medicinale au fost apreciate de secole. Se pare ca era foarte populara la greci si romani.
Menta contine un nivel crescut al uleiului activ esential mentol. In multe tari ceaiul de menta este baut dupa masa pentru imbunatirea digestiei. Planta are puterea de a reduce contractiile musculare care provoaca gaze, umflari si balonari abdominale.
Menta se poate folosi cu succes in tulburarile gastro-intestinale, intretinand si sanatatea ficatului si face minuni in cazul indigestiilor si starilor de voma.
Este recomandata si in problemele respiratorii, in raceli, in acest caz terapeutii recomandand inhalatii. Si in cazurile de astm sau bronsite este folositoare, relaxand respiratia.
Uleiul de menta calmeaza durerile de cap si migrenele atunci cand este aplicat la tample si la ceafa.
Menta are si efect antibacterian. Poate sa previna si sa vindece pete, puncte negre si acnee atunci cand se aplica pe piele intr-o forma diluata pentru a nu produce iritare. Evitati intrarea uleiului in ochi.
Doza zilnica pentru menta este de 15 g planta uscata pe zi, ceea ce inseamna echivalentul a trei cesti cu ceai de menta. Practica a demonstrat insa ca depasirea acestei cantitati nu duce la efecte adverse.
Pentru uleiul de menta se impun cateva precautii:
-capsulele cu ulei de menta sunt contraindicate in timpul sarcinii si alaptarii;
-pentru folosirea externa uleiul de menta trebuie sa fie diluat; se folosesc pana la 30 de picaturi intr-o crema de ingrijire a corpului;
-uleiul de menta nu se foloseste pe pielea unui copil sau a unui bebelus;
-testati pe o suprafata mica de tegument pentru a vedea daca apar reactii adverse.
Cateva moduri de a va bucura de menta:
-adaugati frunze de menta la salate, deserturi si sucuri de fructe ca sa le dati un gust delicious; un suc de rosii in care ati introdus cateva frunze de menta capata un gust deosebit;
-adaugati cateva picaturi de ulei de menta intr-un vas cu apa fiarta pentru a improspata aerul;
-beti ceai de menta dupa mese pentru a avea o respiratie placuta si a reduce simptomele de indigestie si balonare;
-folositi infuzia de menta ca pe o lotiune tonica pentru pielea obosita.

Terapie cu paducel

Paducelul, produs terapeuticPaducelul (denumit stiintific Crataegus Monogyna) este un arbust spinos ce creste la marginea padurilor si are flori comestibile, frumos mirositoare. Din punct de vedere terapeutic, fructele sunt mai active decat frunzele.
Fructele si frunzele contin numeroase substante chimice care sunt dozate astfel incat actioneaza asupra aparatului cardiovascular si asupra sistemului nervos., scazand tensiunea arteriala prin vasodilatatie centrala si periferica si avand de asemenea si un efect sedativ asupra sistemului nervos central.
Pentru aceste calitati este indicat in urmatoarele afectiuni: hipertensiune arteriala, cardiopatia ischemica, alte dereglari cardiovasculare, in nevrozele cardiace.
Paducelul are un efect deosebit in cresterea fluxului de sange oxigenat la inima si creier.
Infuziile de paducel sunt recomandate si in tahicardie, ateroscleroza, stari de labilitate psihica si de emotivitate, fiind indicat si in tulburarile ritmului cardiac (extrasistole).
De asemenea fructele si frunzele paducelului mai contin si substante ce au capacitatea de a stimula sistemul de aparare al organismului.
Frunzele si fructele contin compusi cu actiune cardiotonica, vitamina C, acizi organici, ulei mirositor. In fructe se gaseste in plus vitamina B.
Infuzia de frunze si flori trebuie bauta de catre toti cei de varsta a treia pentru efectele sale benefice. Acest arbust a fost creat de Dumnezeu pentru a fi de ajutor cardiacilor.
Mod de preparare pentru infuzie:
2 lingurite de planta la o cana de apa.
Se beau treptat 2 cani in timpul zilei.

Adjuvante in bolile reumatismale

Adjuvante reumatismaleFitoterapia recomanda diverse plante cu actiune antipiretica, antialergica si antiinfectioasa ca adjuvante in bolile reumatismale inflamatoare.
Pentru uz intern sunt recomandate: feniculul, salvia, levantica, trei-frati-patati, tomatele, ridichea neagra, morcovul, telina.
FENICULUL
Poate fi folosit pentru diminuarea inflamatiilor faringo-amigdaliene care determina aparitia reumatismului articular.
Se poate face o infuzie mai concentrata ( 1 lingurita /cana), se lasa vasul acoperit timp de 15 minute, apoi se bea in mai multe reprize sau se fac gargare repetat
SALVIA
Este si ea recomadata in boala reumatismala, dar trebuie evitata de femeile insarcinate sau lauze deoarece provoaca diminuarea si chiar oprirea secretiei de lapte.
Se prepara ceai prin infuzie(1 lingurita/cana apa ) si se beau 2 cani pe zi sau se face gargara. Are efect antiinflamator.
LEVANTICA
Este de asemenea recomandata in bolile reumatismale. Se prepara infuzia utilizand 1-2 lingurite flori uscate la 250 ml apa clocotita. Se indulceste cu miere.
TREI-FRATI-PATATI
Este adjuvant in bolile reumatismale prin efectele: depurativ si antialergic. Infuzia se prepara folosind 1 lingurita/cana. Durata de infuzare: 15-20 minute. Se beau 3 cani pe zi.
ROSIILE sunt recomandate in artrita si alte afectiuni reumatismale. Este necesar sa se consume un timp indelungat rosii proaspete sau suc de rosii. Si partile aeriene ale plantei pot fi intrebuintate in acest sens -din ele se extrage tomatina, o substanta cu actiune adjuvanta in bolile reumatismale
antiinflamatoare de tip corticosteroid, din care se obtin produse galenice (solutii, crema, unguent, gel). Efectul acestor produse galenice s-a dovedit comparabil sau chiar superior hidrocotizonului. Aceste preparate sunt greu de gasit si de aceea puteti recurge la un tratament "clasic" ce consta in scufundarea zonei dureroase in apa in care s-au fiert vrejii.
RIDICHEA NEAGRA
Se bea sucul de ridiche neagra. Doza zilnica - 50-400 ml suc.
MORCOVUL
Timp de 10 zile pe luna si 3-4 luni pe an se consuma dimineata si seara cate 50-250ml de suc.
TELINA
Se consuma sub forma de suc, zilnic cate 100 ml, dimineata pe stomacul gol. Acelasi efect au si frunzele telinei. Infuzia se prepara folosind 50-70 g/litru, iar timpul de infuzare este de 20-30 minute.

Remedii naturiste pentru gripa si guturai

Afectiunile produse de virusii gripali, care se manifesta prin febra, cefalee, indispozitie, oboseala, dureri articulare, etc. pot fi partial remediate pe cale naturala. Guturaiul, produs de rinovirusi, cunoscut si sub numele de coriza, se caracterizeaza prin inflamatia mucoasei nazale favorizata de frig si umezeala.
Ca adjuvante in gripa si guturai, se recomanda urmatoarele plante:
Flori de tei (Flores Tiliae) - infuzie din 1-2 lingurite de flori la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Flori de soc (Flores Sambuci) - infuzie din 1-2 lingurite de flori la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Flori si radacina de Ciubotica cucului (Flores et Radix Primulae), se recomanda si in cazul in care afectiunea este insotita de tuse. Infuzie (din flori) sau decoct (din radacini) din 1 lingurita la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Isop (Herba Hyssopi) - infuzie din 1-2 lingurite de planta la 1 cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Coaja de salcie (Cortex Sacilis) - decoct din 2 linguri de coaja la 1 cana de apa; se beau 3-4 linguri pe zi.
Unguras (Herba Marrubii) - infuzie din 1 lingurita de planta la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi. O alta varianta este infuzia din 2 linguri de planta la o cana de apa; se beau 2-3 linguri pe zi.
Infuzie din o lingura de amestec la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi, indulcite cu miere. Se pot folosi:
- Scortisoara (Cortex Cinammoni) 10 g
- Flori de soc (Flores Sambuci) 30 g
- Sovarv (Herba Origani) 30 g
- Cimbisor (Herba Serpylli) 10 g
- Radacina de Cerentel (Radix Gei) 20 g
Decoct (prin fierbere 5 minute) din o lingura de amestec la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi, indulcite cu miere. Se pot folosi:
- Flori de soc (Flores Sambuci) 20 g
- Flori de tei (Flores Tiliae) 20 g
- Tintaura (Herba Centauri) 10 g
- Papadie (Herba Taraxaci) 10 g
- Coaja de salcie (Cortex Sacilis) 20 g
- Conuri de hamei (Strobuli Lupuli) 20 g
Infuzie din 2 lingurite de amestec la o cana de apa; se beau 2-3 cani de zi. Se pot folosi:
- Flori de musetel (Flores Chamomillae) 20 g
- Flori de soc (Flores Sambuci) 20 g
- Flori de tei (Flores Tiliae) 20 g
- Sovarv (Herba Origani) 30 g
- Cimbrisor (Herba Serpylli) 10 g

Tratamente naturiste utilizate in cosmetica

Plantele folosite ca remedii naturiste pentru ten au proprietati diferite in functie de tenul pentru care sunt recomandate. In principal, sunt 4 moduri de utilizare:
- lotiuni ale fetei cu infuzii sau decocturi de plante;
- comprese cu infuzii sau decocturi care se tin pe fata 10-15 minute;
- bai de aburi, cu plante medicinale sau uleiuri volatile infuzate in apa fierbinte;
- mastile care mai contin in afara de plante si un suport sau o masa, care poate fi cel mai adesea amidonul, mierea, etc.
In primele doua cazuri se folosesc infuzii sau decocturi calde (aproape de limita de suportare), bine filtrate.

Pentru ten uscat
In acest caz sunt recomandate plante care activeaza circulatia periferica, precum si plante cu proprietati emoliente.
Flori de galbenele (Flores Calendulae) - activeaza circulatia periferica. Lotionari sau comprese cu infuzie preparata din 4 linguri de flori la o cana de apa.
Flori de musetel (Flores Chamomillae) - comprese cu infuzie preparata din 3 linguri de flori la 1 cana de apa.
Sunatoare (Herba Hyperici) - stimuleaza tenurile uscate, ridate. Comprese cu infuzie preparata din 2-3 linguri de planta la 1 cana de apa.
Radacina de nalba mare (Radix Althaeae) - are proprietati emoliente. Aplicatii cu decoctie prelungita (30 de minute), preparata din 3 linguri de radacini la 1 cana de apa, in care se adauga si 1 lingura de miere.
Flori de crin (Flores Liliforum) - comprese calde cu infuzie la care se adauga miere.
Pepene galben (Fructus Cucumis melo) - Aplicatii cu suc proaspat.
Castravete (Fructus Cucumis sativus) - demachiant preparat din 200 ml de suc cu 100 ml de alcool, macerat 48 de ore, apoi refiltrat; dupa demachiere se aplica o crema hidratanta. Se poate pastra o perioada mai mare daca este pastrat intr-un loc inchis, racoros.
Seminte de gutuie (Semen Cydoniae) - prin continutul ridicat de mucilagii, reprezinta un emolient valoros al tenurilor uscate.. Lotionari cu macerat la rece din 2 linguri de samburi la 1 cana de apa.
Laptuca, salata verde (Folium lactucae) - comprese cu decoct preparat dintr-o capatana de salata la 1/2 litru de apa.

Pentu tenuri grase, seboreice
Pentru aceste tenuri, la care se remarca si pori dilatati, se recomanda, in principal, plante cu continut de tanin, avand proprietati astringente, antiseboreice, precum si plante cu uleiuri volatile, antiseptice, calmante.
Flori de musetel (Flores Chamomillae) - datorita azulenului au actiune antiseptica, protectoare pentru ten. Bai de aburi cu infuzie din 2 lingurite de flori la 1 cana de apa.
Flori de podbal (Flores Farfarae) - comprese calde cu infuzii preparate din 1 lingura de flori la 100 ml de apa.
Frunze de nuc (Folium Juglandis) - puternic astringente. Comprese cu infuzie preparata de 4 linguri de frunze la 1 cana de apa.
Frunze de menta (Folium Menthae) - lotionari cu infuzie preparata din 50 g de frunze la 1 litru de apa.
Frunze de salvie (Folium Salviae) - cu proprietati astringente. Comprese cu infuzie preparata din 1 lingura de frunze la 100 ml de apa.
Cimbrisor sau Cimbru de cultura (Herba Serpylli et Thymi vulgaris) - Comprese cu infuzie preparata din 1 lingura de planta la 100 ml de apa.
Radacina de brusture (Radix Bardanae) - comprese cu decoct din 1 lingura de radacini la 1 cana de apa.
Conuri de hamei (Strobuli Lupuli) - comprese cu infuzie din 1 lingura de conuri la 1 cana de apa.
Frunze de zarna (Folium solani nigri) - lotiuni sau comprese calde cu decoct din 50 g de frunze proaspete dau 10-20 g de frunze uscate.
Frunze de ceai chinezesc (Folium Thea sinensis) - lotionari cu infizie din 1 lingurita de frunze la 1 cana de apa.
Fructe de tomate, rosii (Fructus Lycopersici) - masca din pulpa de rosii, mentinuta 15-20 de minute pe fata.
Frunze de marar (Folium Anethi) - se folosesc pentru tenul gras, cu pori dilatati. Lotionari cu un preparat obtinut dintr-un decoct preparat din 20-30 g de frunze proaspete la 1 cana la care se adauga 20 g de glicerina, 50 g de alcool si sucul de la 1 lamaie.
Flori de crin (Flores Liliorum) - comprese calde cu infuzie la care se adauga tinctura de benzoe, 10 ml la o cana.
Lamaie (Fructus citrus limon) - sunt astringente in tenuri cu pori dilatati, avand efecte favorabile si in indepartarea punctelor negre. Lotionari cu suc de lamaie.
Castravete (Fructus cucumis sativus) - lotionari cu un amestec in parti egale de suc de castravete cu alcool de 60 de grade.
Fragi (Fructus Fragariae) - masca din fructe zdrobite amestecate cu un albus de ou batut. Aplicatii cu un amestec de suc de fragi si lapte proaspat.

Pentru tenuri iritate, inrosite, patate
Pentru aceste tenuri se recomanda plante cu proprietati calmante.
Flori de coada soricelului (Flores Millefolii) - comprese cu infuzie preparata din 1 lingura de flori la 100 ml de apa.
Flori de musetel (Flores Chamomillae) - comprese cu infuzie din 1 1/2 linguri de flori la 100 ml de apa.
Papadie (Herba Taraxaci) - comprese sau lotiuni cu decoct prelungir, de 30 de minute, din 2 linguri de planta la 1 cana de apa.
Muguri de pin (Turiones Pini) - lotiuni cu infuzie preparata din 2-3 linguri de muguri la 1 cana de apa.
Morcov (Radix Dauci) - se recomanda, indeosebi, contra petelor ce apar odata cu varsta, pentru ca morcovul intinereste pielea. Masca cu morcov ras, simplu sau cu adaos de smantana in aplicatii zilnice. Lotionari cu suc proaspat.
Flori si frunze de nalba de cultura (Flores at folium Malvae glabrae) - comprese din infuzie prelungita, de 30 de minute, din 1 linguar la 100 ml de apa.
Flori de nufar alb (Flores Nymphacae albae) - utile pentru tenuri cu pete de roseata. Lotionari cu decoct din 4 flori la 4 pahare de apa.
Frunze de patrunjel (Folium Petroselini) - pentru calmarea tenurilor iritate, inrosite. Lotionari cu macerat la rece, din 1 legatura de patrunjel la 1/2 litri de apa, timp de 8-10 ore.
Muguri de pin (Turiones Pini) - pentru tenuri congestionate, inrosite. Lotionari cu decoct din 60 g de muguri la 1 litru de apa.

Pentru tenuri palide
Se recomanda plante care produc o activare accentuata a circulatiei periferice.
Flori de arnica (Flores Arnicae) - comprese cu infuzie preparata din 1 lingura de flori la 100 ml de apa.

Pentru tenuri ridate
Flori de musetel (Flores Chamomillae) - comprese cu infuzie preparata din 3 linguri la 1 cana de apa.
Flori de podbal (Flores Farfarae) - comprese cu infuzie preparata din 1 lingura de flori la 100 ml de apa. Cataplasme calde cu infuzie concentrata din 2 linguri de flori la 1 cana de apa.
Radacina de nalba mare (Radix Althaeae) - aplicatii pe fata cu decoct de 30 de minute, din 3 linguri de radacini la 1 cana, la care se adauga 1 lingura de miere.
Asmatui (Herba Anthriscus cerefolium) - cataplasme cu infuzie din 2 linguri de planta la 1 cana de apa, sau suc obtinut din plante proaspete.

Pentru tenuri cu cuperoza
In cazul aparitiei unei retele de vinisoare rosii si vinetii pe nas si pometii obrajilor, fie datorita varstei, fie datorita unor dereglari ale circulatiei periferice, se recomanda plante medicinate emoliente, cu actiune decongestionanta.
Flori si frunze de nalba de cultura (Flores at folium Malvae glabrae) - comprese cu infuzie prelungita, de 30 de minute, din 1 lingura la 100 ml de apa.
Radacina de nalba mare (Radix Althaeae) - comprese cu decoct din 1 lingura de radacini la 100 ml apa.
Flori de levantica (Flores Lavandulae) - infuzie din 2 linguri de flori la 1 cana de apa, cu care se fac tamponari repetate.
Flori de nufar alb (Flores Nymphacae albae) - lotionari in faze incipiente ale cuperozei, pentru a impiedica extinderea ai, cu decoct din 4 flori la 4 pahare cu apa.
Laptuca, salata verde (Folium Lactucae) - comprese cu decoct preparat dintr-o capatana de salata la 1/2 litru de apa.

Pentru pistrui
Acumularile de pigment, care devin mai evidente primavara si vara datorira expunerii la soare, pot fi combatute cu unele aplicatii, lotionari sau frictii, timp de cel putin 2-3 saptamani.
Bulbi de ceapa (bulbus allii cepae) - frictii energetice cu ceapa zdrobita in otet, de 2 ori pe zi.
Frunze de patrunjel (Folium Petroselini) - lotionari cu decoct din 50 g de frunze proaspete la un litru de apa, de doua ori pe zi.
Papadie (Herba Taraxaci) - aplicatii cu suc (latex) de la locul de rupere al tulpinii florale, de doua ori pe zi, combinate cu lotionari cu decoct din 4 linguri de flori la o cana de apa, tot de doua ori pe zi.
Deditel (Herba pulsatillae) - lotionari cu infuzie preparata dintr-o lingurita de planta la o cana de apa.

Plantele medicinale pentru tratamentul hipotiroidiei

HipotiroidiaReprezinta o hipofunctie endocrina aparuta ca urmare a carentei de hormoni tiroidieni. Are o frecventa destul de ridicata (0.5-2% dintre adulti, dar se poate intalni si la copii). Boala apare mai ales la femei, in perioada instalarii menopauzei.
Plantele medicinale-bogate in compusi cu iod si vitamine-sunt doar adjuvante, ele nesubstituindu-se, sub nici un motiv, tratamentului principal al bolii.
Ovazul- Boabele acestei plante contin cantitati apreciabile de saruri minerale si vitamine cu actiune asupra sistemului endocrin in general, si a glandelor sexuale-in caz de sterilitate si de impotenta. Ca modalitati de folosire se poate opta intre:
"Medicament", reprezentat de decoct sau macerat, in ambele cazuri, doza recomandata fiind de 3-4 cani pe zi.
"Aliment"-diverse preparate, precum pastele, cremele, supele. Nutritionistii recomanda consumarea produselor pe baza de ovaz mai ales in sezonul rece.
Mustarul galben-contine in seminte cea mai mare cantitate de tiroxina, unul dintre cei doi componenti de baza din alcatuire hormonilor tiroidieni.
Ridichea-este un remediu clasic pentru tratamentul hipotiroidei si al tiroidei hiperactive. Se consuma ca atare.
Usturoiul, ceapa-consumarea zilnica a unu-doi bulbi de ceapa sau a doi-trei culbi de usturoi are un efect benefic evident in stimularea activitatii tiroidei. Ceapa este contraindicata persoanelor care sufera de ulcer sau gastrita hiperactiva, iar usturoiul celor cu cataruri gastrice si intestinale, cu simptome congestive pulmonare, precum si mamelor care alapteaza.
Nucul-Consumarea nucilor verzi, a sucului si a decoctului obtinut din acestea contribuie la rezolvarea unor dezordini glandulare, crescand cu 30-50% nivelul de tiroxina.
Mararul-pulberea din seminte sau tinctura actioneaza ca stimulent si regulator foarte puternic, chiar si in cazul hiper- si hipotiroidiei.

Plante medicinale pentru cei bolnavi de denutritie

Plantele medicinale si denutritiaSlabirea-insuficienta alimentara, malnutritia caloricoprotidica sau distrofia-este starea fiziologica in care se produce scaderea greutatii corpului cu peste 15% fata de greutatea normala, ca urmare a unui dezechilibru intre aport si cheltuielile calorice si proteice. Slabirea poate fi si constitutionala, cu pastrarea intacta a capacitatii de munca fizica, cat si intelectuala si a apetitului.
Fitoterapia vine in sprijinul bolnavilor prin intermediul plantelor tonic-amare, stimulente gastrice si eupeptice, care ajuta la cresterea apetitului si zdruncina blocajul glandular.
Ghintura-indiferent de varsta bolnavului, radacinile plantei, bogate in principii amare, stimuleaza deopotriva pofta de mancare, digestia si activitatea ficatului. Ca moduri de preparare se poate opta intre infuzie decoct si sirop.
Urzica vie-planta contine secretina, substanta apreciata drept una dintre cele mai bune stimulente ale secretiilor digestive gastro-intestinale si hepato-pancreatice. Se poate consuma ca atare, in salata de primavara, sub forma de piure, de suc, sau sub forma de infuzie.
Anghinarea-pentru redarea poftei de mancare sau pentru eliminare excesului de colesterol, inaintea fiecarei mese se bea cate o ceasca de infuzie preparata dintr-o lingurita de frunze/cana, lasata sa se raceasca timp de 15-20 de minute, sau se iau cate 15-20 de picaturi de tinctura.
Menta - se recomanda sub forma de infuzie, de extract hidroalcoolic sau de tinctura.
Salcia-din tinctura preparata in unitatile specializate se iau, inainte de masa, cate 30 de picaturi, de trei ori pe zi, timp de sase saptamani.
Hameiul-se face o infuzie dintr-o lingurita de conuri la o cana de apa, din care se bea o cana pe zi, in doua-trei reprize, cu 20-30 de minute inainte de masa. Barbatii trebuie sa stie insa ca planta are efect antiafrodisiac.
Nucul- infuzia sau infuzia concentrata, preparate din frunze uscate si indulcite cu miere, stimuleaza digestia prin excitarea secretiei sucurilor gastro-intestinale.
Hreanul-se taie radacinile in rondele fine si se acopera cu zahar. Dupa o vreme rezulta un suc, din care se ia cate o lingurita pe zi. Se recomanda indeosebi copiilor anemici si fara pofta de mancare.
Dovleacul-indeosebi pentru copii anorectici, mai ales daca inapetenta este determinata de prezenta viermilor intestinali, este salutara consumarea unui pumn de seminte neprajite, decojite inaintea unei mese de pranz.

Mirodenii si plante medicinale

Trebuie sa facem deosebire intre mirodeniile proaspete si cele uscate. Daca este posibil, este bine sa consumam mereu din cele proaspete. Sunt o serie de mirodenii si plante medicinale care pot fi cultivate si in gradina. Cele mai multe sunt rezistente la frig si nu cer multa munca. Pentru usurinta cultivarii, cele rezistente vor fi plantate separat de celelalte. O gradinita in miniatura de plante pentru mirodenii se poate realiza si in ladite.
Semintele de plante medicinale si mirodenii se gasesc in magazinele de seminte. Unii gradinari dispun chiar si de rasaduri. Pe site gasiti informatii care va vor fi de folos in aceasta privinta; in plus, exista carti de plante medicinale si mirodenii care pot fi de folos incepatorilor. In continuare dam o lista a celor mai folositoate plante - mirodenii:
Telina - sunt doua feluri de telina, de la ambele se pot usca frunzele pentru iarna. Au un gust foarte bun si sunt foarte sanatoase.
Patrunjelul - este una din mirodeniile cele mai bune si mai sanatoase. Se recomanda sa se foloseasca mai mult pasat cu mixerul si sa nu lipseasca din salate. Iarna trebuie uscat.
Arpagic (verde) - este sanatos si pentru rinichi si pentru glande.
Hasmatuchi - seamana cu patrunjelul, dilueaza sangele, curatandu-l de reziduuri, ca si usturoiul, si nu trebuie trecut cu vederea.
Peperoni - cunoscut si sub denumirea de piper verde, are niste fructe mari, goale pe dinauntru, aromate.
Marar - impiedica balonarile si stimuleaza digestia. Se folosesc frunzulitele subtiri, care se pot usca. Proaspat, este foarte bogat in vitamina C.
Anason - are proprietati asemanatoare cu cele ale mararului. Se foloseste cu succes in salata de ridichi. Semintele se folosesc la ceai, contra balonarilor si contra tusei.
Nasturel - din care se seamana la fiecare a treia saptamana o alta brazda, pentru a avea permanent frunze fragede. Se foloseste atat ca adaos la orice fel de mancare, cat si ca salata. Se poate usca si pentru iarna. Are efect de curatare a sangelui.
Maghiran si cimbru - se potrivesc la oricel fel de salata. Sunt foarte aromate, curata foarte bine sangele si stimuleaza activitatea glandelor. Sub forma de praf este indispensabila.
Chimen - are insusiri asemanatoare cu ale anasonului, la fel si ceaiul pregatit din el. In salate e mai bine sa fie utilizat ca pulbere.
Busuioc - are o mare putere de condimentare. Este un usor condiment al mezelurilor.
Tarhon - uscat, se poate gasi in orice bucatarie, si este foarte sanatos.
Rozmarin - trebuie folosit cu economie. Are proprietati asemanatoare cu usturoiul si este foarte sanatos, chiar si in ceai. Ca multe altele, se poate gasi sub forma de pulbere.
Salvia - este o planta medicinala cu efecte terapeutice multiple si se foloseste mai mult ca ceai, dar in cantitati mici poate fi adaugata si in preparatele noastre.
Menta - se foloseste mai mult ca ceai, dar lastarii tineri se pot folosi si drept condiment.
Limba mielului - este mai putin cunoscuta ca mirodenie, dar, pentru ca este foarte buna pentru tratarea bolilor de vezica, de rinichi, impotriva retentiei urinare, a bronsitelor, frunzele sau florile proaspat culese se pot utiliza in preparatele facute cu mixerul sau in salate. Se inmulteste singura prin caderea semintelor.
Mustar - atat frunzele cat si semintele sunt, in aceeasi masura, un medicament si un condiment excelent. Semintele se folosesc sub forma de praf. Consumarea in fiecare zi a unei lingurite de mustar ajuta digestia.
Pelin - este ceaiul amar pentru stimularea activitatii vezicii biliare, a stomacului si a intestinelor, dar se foloseste si in amestecuri de ceaiuri.
Roinita - se utilizeaza de obicei sub forma de ceai pentru nervi, rinichi si glande.
Ridichea - se foloseste ca salata sau ca adaos la salate de legume. Are o mare putere de fluidificare a mucozitatilor cailor respiratorii, se recomanda pentru topirea calculilor biliari, impotriva reumatismului si a bolilor de ficat. Se seamana la fiecare trei saptamani cateva seminte, ca sa avem mereu la dispozitie ridichi tinere.
Hrean - are aceleasi insusiri ca si ridichile, dar efectul lui este ceva mai puternic.
Cele mai multe mirodenii se pot usca pentru iarna. Se maruntesc cu un tocator de lemn deasupra unei site. In afara de aceste mirodenii obtinute din plante autohtone, care se pot si cumpara, se mai gasesc in magazine si altele, exotice, dintre care enumeram:
Praf de Curry - un amestec de plante originale din India, destul de intens aromat.
Paprica - pentru salate si sosuri de salate.
Coriandru - se foloseste mai ales pentru prajituri si cruditati si pentru preparate din fructe.
Vanilia - se foloseste mai ales pentru preparate dulci.

Plante si legume pentru tratarea conjunctivitei

Fitoterapia se recomanda indeosebi in formele cronice sau frecvent recidivante, asigurand o protectie latenta, dar de durata. Puseele acute ar trebui tratate medicamentos, si numai dupa aceea sa se treaca la procedee naturale, pentru fixarea efectului. Procedurile terapeutice sunt, de regula, de uz extern: spalaturi si bai oculare, comprese.
Conjunctivita este inflamatia membranei mucoase care afecteaza partea interioara a pleoapelor si globului ocular pana la marginea corneei. La tratarea conjunctivitei se folosesc galbenelele, musetelul, macesul, ceapa, morcovul, coacazele, etc.
1. Uz extern
Galbenelele - florile au actiune antiinflamatoare, antivirala si bactericida. Pentru tratarea problemelor oculare, cum ar fi conjunctivita, blefarita sau pleoapele ridate, se poate folosi:
- infuzia concentrata: 4 linguri de flori peste care se toarna 250 ml apa clocotita si se lasa 20-25 minute pana la strecurare;
- tinctura.
Pentru aplicarea de comprese locale, decoctul se foloseste ca atare, in timp ce tinctura se dilueaza in apa distilata sau apa fiarta si racita, in proportie de 1 parte tinctura la 10 parti apa.
Albastrelele - se toarna 1 cana cu apa clocotita peste 1 1/2 lingurita de flori uscate si maruntite, se lasa vasul acoperit timp de 20 de minute, iar cu infuzia astfel preparata se umezesc compresele puse la ochii inflamati, obositi, cu riduri sau cearcane.
Musetelul - florile contin cantitati mari de substante biologic active asupra germenilor patogeni care produc si intretin afectiunile oculare inflamatorii si infectioase. Se recomanda ca musetelul sa fie folosit pentru uz extern (spalaturi locale, comprese), prin infuzii concentrate obtinute astfel: 3 linguri de flori la 1 cana de apa clocotita, lasata acoperita 15-20 minute. Inainte de folosirea infuziei pentru bai de ochi, adaugati in lichid 4 g de acid boric.
2. Uz intern
Macesul - pulpa fructelor contine cantitati mari de provitamina A, vitamina C si alte vitamine si minerale, cu actiune antiinflamatoare si revigoranta, motiv pentru care se recomanda in toate afectiunile oculare microbiene sau alergice. Modurile de folosire sunt diverse:
- consumarea fructelor ca atare, toamna, dupa caderea brumei, cand sunt rosii, moi si dulci;
- uscate, sub forma de ceai (1-2 lingurite / cana), infuzie sau decoct scurt (2-3 cani pe zi);
- sub forma de bautura racoritoare din 100 g macese si 1 l apa rece. Se macereaza 12 ore, se adauga 100 gr zahar, se omogenizeaza si se beau 2-3 cani pe zi;
- tinctura: se lasa la macerat, timp de 5-6 zile, 500 g pulpa de macese si 500 g zahar, se strecoara si peste lichidul obtinut se adauga 0,5 l alcool de 70 grade si se mai lasa la macerat inca 2-3 zile; se iau cateva picaturi, seara, inainte de culcare;
- sirop: peste 250 g macese uscate se toarna 1,5 l apa clocotita, se lasa la macerat 12 ore, se filtreaza, se adauga 1/2 kg zahar si se fierbe pana la consistenta dorita
Coacazul negru - se face o infuzie prelungita (12 ore) sin 40 g muguri proaspeti la 400 ml apa clocotita, cantitate care se consuma pe parcursul unei zile. Determina cresterea acuitatii vizuale.
Ceapa - toate partile plantei contin substante biologic active eficiente in lupta organismului contra misrobilor. Consumul zlnic a minimum 2-3 cepe de marime mijlocie, de preferat in stare proaspata, asigura necesarul zilnic, atat pentru omul sanatos, cat, mai ales, pentru cel afectat de o afectiune inflamatoare.
Morcovul - sucul de morcovi (50-250 ml zilnic, in doua doze, dimineata si seara) sau amestecul acestuia cu sucul de patrunjel sau de spanac se recomanda ca oftalmic major, in cure de 10 zile pe luna sau 3-4 luni pe an.
Patrunjelul - in afara combinatiei mai sus amintite, sucul obtinut din frunzele plantei se poate folosi si extern, pentru umezirea compreselor oculare.

Sfaturi pentru hipertensivi

Pentru hipertensivi, se recomanda sa inlocuiasca in dieta grasimile animale cu grasimi vegetale, adica uleiuri vegetale, cel mai indicat fiind uleiul presat la rece. Aceste uleiuri, de masline, floarea soarelui sau soia, protejeaza vasele de sange fata de actiunea colesterolului.
De asemenea, se recomanda suplimentarea potasiului din surse naturale: cereale (faina integrala de grau, taratele de grau, fulgii de ovaz), fructe (caisele, stafidele, prunele, alunele, migdalele, bananele, curmalele), legume (patrunjelul, spanacul, soia, cartofii, ciupercile champignon) si drojdia de bere.
Pentru reducerea tensiunii arteriale, se recomanda si alimentele bogate in calciu: patrunjelul, leurda, leusteanul, soia, smochinele, migdalele dulci. Acestea contin mai mult calciu decat laptele, care este contraindicat (mai ales cel pasteurizat), pe langa alte produse lactate, deoarece sunt bogate in grasimi si sare.

Tratarea insomniei in mod natural

Tratarea insomnieiCe este insomnia?
Specialistii au identificat trei feluri: trecatoare, intermitenta si cronica. Insomnia trecatoare se manifesta pe termen scurt, aparand de obicei de-a lungul unei perioade cuprinse între o noapte si cateva saptamani. Insomnia intermitenta este termenul care desemneaza o insomnie trecatoare care este resimtita periodic. Insomnia cronica se manifesta prin lipsa somnului aproape în fiecare noapte pe o perioada de minim o luna.
Majoritatea oamenilor au fost atinsi de o insomnie trecatoare si/sau intermitenta la un moment dat. Acest tip de problema nu este considerata neaparat o dereglare, ci de cele mai multe ori rezultatul unei stari de anxietate, unei anumite medicatii, boala sau stres asociate cu un eveniment, precum pierderea slujbei sau a partenerului de viata. Indiferent ca esti femeie sau barbat, insomnia nu te ocoleste, insa studiile arata ca rata de incidenta la femei este cu 40% mai mare, mai ales in randul celor care depasesc varsta de 40 de ani. De asemenea, oamenii in varsta resimt mai des episoade de insomnie, datorate de obicei unor probleme medicale, si nu unei nevoi scazute de odihna.
Contrar unei alte conceptii gresite, insomnia nu se defineste neaparat ca o reducere a cantitatii de somn, ci mai degraba este legata de calitatea somnului. De fapt, indiferent de cat de lunga este perioada de somn, sau de cate ori te trezesti într-o noapte, poti sa ai parte de somn suficient. Pentru a aprecia acest lucru, este important sa întelegi "arhitectura" propriului somn, adica tiparul dupa care se alterneaza perioada REM (rapid-eye-movement), sau somnul în care visezi, si perioada non-REM.
Plantele care te ajuta sa dormi
Stresul si anxietatea pot forma o bariera pentru un somn de calitate. Exista câteva plante recunoscute care induc o stare de relaxare si inlatura efectele stresului ajutand la obtinerea unui somn linistit. Atentie insa: nu trebuie combinate medicamentele antidepresive cu plantele medicinale care au efect calmant.
Valeriana (Valeriana officinalis): Aceasta planta a fost folosita ca tranchilizant usor si somnifer de mai bine de 1000 de ani. In Anglia, in timpul atacurilor din al II-lea Razboi Mondial, valeriana era prescrisa oamenilor pentru a-i ajuta. Tinand cont de eficienta efectului ei, valeriana a fost comparata cu diazepamul. Insa, spre deosebire de celelalte barbiturice, valeriana nu produce ameteli dimineata si nu creaza dependenta.
Passiflora (Passiflora incarnata): In 1867 a fost întrodusa în medicatia din SUA ca sedativ usor. Proprietatile calmante ale acestei plante nu au fost insa transmise si celorlalte plante din clasa ei. Efectul de tranchilizant usor este dat de efectul continutului în alcaloizi, care se gaseste in partea aeriana a plantei. In timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, in Germania, aceasta planta era folosita la obtinerea "serului adevarului". Alcaloizii continuti de aceasta planta combat depresia si declanseaza o stare de bine.
Gotu Kola (Centella asiatica): Este recunoscuta in întreaga lume pentru capacitatea de a calma trupul si mintea. In Ayurveda, gotu kola este considerata planta care aduce echilibrul, care induce starea de relaxare si energizeaza simturile. Din acest motiv este introdusa in alimentatia yoghinilor pentru a-i ajuta sa obtina mai usor starea profunda de meditatie. Elefantii indieni care au reputatia ca nu uita niciodata, adesea se infrupta din frunzele acestei plante. Gotu kola este bogata in complexul de vitamine B, care sunt recunoscute ca fiind vitaminele antistres.
Sunatoarea (Hypericum perforatum): Studii realizate prin anii '80 au aratat ca aceasta planta poate ajuta cu succes in stari de anxietate si stres, îmbunatatind calitatea somnului. Astazi are o reputatie universala de sedativ.
Kava kava (Piper methysticum): face parte din familia piperului si a fost folosita timp de secole ca un relaxant natural în sudul Pacificului. Studiile au demonstrat ca folosirea acestei plante este compatibila cu tratamentul cu Benzodiazepines, insa fara a inregistra efecte secundare. Trebuie totusi sa se aiba in vedere faptul ca, la unele persoane, poate dezvolta unele afectiuni ale pielii numite "kava dermopatie" caracterizata prin descuamarea pielii.

Cum tratam bulimia in mod natural?

Cum tratam bulimia in mod naturalBulimia este o dereglare alimentara cronica, cu accese de foame in timpul carora bolnavii maninca pe ascuns cantitati mari de hrana intr-un timp scurt. Pentru a preveni cresterea in greutate, ei isi provoaca apoi singuri varsaturi, folosesc laxative sau diuretice, au perioade de restrictii alimentare de tip anorexic, sau fac exercitii fizice epuizante. Sentimentul de vina, depresia sau dezgustul de sine sint adesea asociate bulimiei.
Medicina naturista traditionala ofera cateva remedii pentru aceasta boala.
Salvia - Preparatele din salvie actioneaza ca regulator al poftei de mancare, stimuland sau, din contra, inhiband apetitul excesiv. Primul mod de administrare ar fi sub forma de infuzie. Se beau aproximativ doua cesti pe zi. Alta solutie ar fi uleiul volatil, dar acesta se consuma numai dupa indicatiile fitoterapeutului.
Lemnul-Domnului - Exista un remediu homeopatic in cazul tipului normoponderal sau slab, sub forma unui preparat specific, care se obtine prin macerarea frunzelor proaspete in alcool de 90 de grade.
Angelica - radacinile acestei plante contin ulei volatil si substante amare cu efect eupeptic, stomahic si tonic-amar, ceea ce o face utila in tratarea anorexiilor de diverse naturi, inclusiv cea de sorginte psihica, precum si in cazul opus acestora, reprezentat de bulimie.
Patrunjelul-cainelui este o planta toxica. Este un remediu homeopatic, care se consuma sub forma de tinctura, preparata prin macerarea in alcool a inflorescentei. Se administreaza in cazul in care foamea exagerata este consecinta unor vomismente puternice.

Remedii naturiste pentru obezitate

ObezitateaObezitatea reprezinta una dintre cele mai frecvente boli ale omului modern. Au aparut o multime de retete minune care iti garanteaza ca vei slabi rapid, fara nici un efect secundar asupra organismului. Insa dupa ce au fost urmate, multi s-au plans de alte afectiuni. Va vom prezenta acum cateva tratamente naturiste, care ii pot ajuta pe cei care sufera de obezitate.
Vita de vie
Se consuma zilnic, timp de trei saptamani cantitati crescande de struguri, apoi aceeasi perioada cantitati din ce in ce mai mici, pana se ajunge la cantitatea initiala. Se beau 100 de ml de suc de agurida pe zi. Se face un decoct din doua linguri de frunze la 200-250 de ml de apa, se fierbe timp de trei minute si se beau zilnic doua-trei cani, prima dimineata, iar celelalte inainte de mese. Se consuma zilnic, pe o perioada mai indelungata de timp frunze tinere. Timp de o luna, inaintea fiecarei mese, se ia cate o lingurita de apa de vie, diluata in 200 de ml de apa, in care s-au mai adaugat doua lingurite de zeama de lamaie.
Crusinul
Contribuie la eliminarea din organism a produsilor metabolici toxici prin diureza si transpiratie si asigura reglarea tranzitului intestinal prin stimularea peristaltismului colonului. Se utilizeaza scoarta bina maruntita sau transformata in pulbere. Cateva modalitati de intrebuintare ar fi:
Se administreaza cate un varf de cutit de pulbere de doua-trei ori pe zi.
Se infuzeaza timp de 30 de minute o lingurita de planta intr-o cana de apa fierbinte, apoi se fierbe la foc domol timp de 15-20 de minute.
Decoctul - se fierbe in 250 de ml de apa timp de cinci minute, o lingurita de scoarta uscata, veche de cel putin un an, iar cand solutia s-a racit, se strecoara si se bea in doua-trei reprize pe parcursul aceleiasi zile.
Ienuparul
Aceasta planta contribuie la reducerea obezitatii prin reglarea functiei gastrice. Se foloseste infuzia, preparata dintr-o lingurita de fructe la o cana de apa, lasata sa se raceasca timp de 15-20 de minute si bauta apoi cu lingura, sau tinctura, 10-15 picaturi in apa sau in ceai, de trei-patru ori pe zi, in cure de maxim o luna.
Troscotul
Se prepara infuzia simpla - una/doua lingurite/cana, timp de 10-15 minute, sau cea concentrata - patru linguri/cana - din care se beau zilnic doua - trei cani, respectiv trei linguri.
Tomatele
Pe tot parcursul verii se bea zilnic, dimineata pe nemancate, cate un pahar de suc.
Marul
Din cand in cand se consuma zilnic, fara nimic altceva cate un kilogram de mere. Se recomanda indeosebi fructele din soiul cretesc, care sunt mai acide si au un continut de zaharuri mai mic. Din fructele proaspete se poate prepara si un decoct, care se bea seara, inainte de culcare.

Anorexia

AnorexiaNumita si inapetenta sau lipsa poftei de mancare, anorexia reprezinta una dintre bolile civilizatiei fiind determinata initial de degenerarea florei bacteriene a faringelui si a intestinului si complicata ulterior prin componente de natura psihica si comportamentala.
Pentru tratarea acestei boli se folosesc plantele tonic-amare (sub forma de pulberi, ceaiuri, tincturi, siropuri sau vinuri medicinale), administrate obligatoriu cu circa o jumatate de ora inainte de mesele principale. Acestea determina stimularea secretiilor salivare si gastrice si in consecinta cresterea poftei de mancare.
Coada-soricelului
Se beau zilnic doua-trei cani de ceai, preparat prin fierberea a 3-4 linguri de flori intr-un litru de apa.
Busuiocul
Este o planta cu adresabilitate larga in afectiunile tubului digestiv. Pentru stimularea apetitului se recomanda infuzia.
Silurul
Se consuma zilnic cate un varf de cutit din pulberea rezultata prin macinarea plantei uscate, recoltata in timpul infloririi depline.
Patrunjelul
Se iau zilnic, in mai multe reprize cate doua varfuri de cutit de fructe macinate sau se face un decoct din seminte si radacini din care se beau doua cesti pe zi.
Roinita
Pentru stimularea poftei de mancare a copiilor se recomanda infuzia.
Romanita
Se face o infuzie din patru-cinci inflorescente uscate la o cana de apa clocotita si se bea o cate o ceasca intre mese.

Remedii naturale pentru afectiuni renale

renaleRinichii mentin echilibrul delicat al fluidelor, acizilor si componentelor alcaline din organism, prin acumularea de cantitati suplimentare de apa, sodiu, potasiu si alte elemente. Functionarea necorespunzatoare a rinichilor poate duce la anemie, slabirea oaselor, hipertensiune si la un risc mai mare de infectii.
Tratarea infectiilor urinare
Toate produsele apicole au calitati terapeutice remarcabile. Dintre ele, propolisul este recunoscut pentru proprietatile sale bactericide, fiind frecvent utilizat în caz de infectii urinare: se suge o bobita de propolis (5-10 g), zilnic, pîna la vindecarea completa. De asemenea, mierea poliflora are aceleasi efecte. Se consuma cu suc proaspat de lamîie, de mere, de macese sau de morcovi. Alt remediu este otetul de mere cu miere: se bea, la fiecare masa, un pahar de 100 ml apa în care se amesteca 2 lingurite de otet de mere si o lingurita de miere poliflora.
Infectia urinara poate fi combatuta si cu un amestec, în parti egale, din splinuta, dragaica si urzica. Se face infuzie din 4 lingurite de amestec la 1 l de apa clocotita. Se beau 4 cani pe zi. În fiecare cana se adauga o lingurita de bitter suedez. Tratamentul dureaza 21 de zile.
Fitoterapia cistitei
Se face o infuzie din 2 linguri de frunze uscate de mesteacan, bine maruntite si o cana de apa clocotita. Dupa ce s-a racit, se adauga un vîrf de cutit (1 g) bicarbonat de sodiu si se lasa în repaus 6 ore, apoi se consuma. Ceaiul se bea în doua reprize, la interval de 4 ore. La fel de eficienta este si infuzia de nalba mica: peste o lingurita flori uscate si maruntite se toarna o cana de apa clocotita, se lasa vasul acoperit 15 minute, apoi se strecoara. Se beau 1-2 cani de ceai pe zi.
Litiaza renala si eliminarea pietrelor la rinichi
Pentru combaterea litiazei renale, se utilizeaza un amestec din 10 ml ulei de porumb si 500 g miere, apoi se adauga 4 albusuri de ou batute spuma. Se ia o lingurita, dimineata, înainte de masa.
Calculii renali se pot elimina cu urmatorul remediu: se prepara mai întîi ceai de brusture (decoct din 2 linguri radacina maruntita la 500 ml apa), apoi ceai de turita mare (o lingura de planta uscata si maruntita se opareste cu 500 ml de apa clocotita). Dupa racire, cele doua ceaiuri se amesteca. Se bea întreaga cantitate, portionata, în timpul unei zile. Cura se tine timp de 4 zile la rînd, în care nu se manînca alimente care contin calciu.
Tot în cazul pietrelor la rinichi, fitoterapia recomanda fiertura din seminte de ovaz, 6 linguri de seminte la 1 l de apa. Se fierbe amestecul pîna se înmoaie foarte bine toate semintele. Se fierbe pîna cînd, la final, ramîn 3 cani de ceai. Se bea întreaga cantitate în doua reprize, cu 30 de minute înainte de micul-dejun si de cina. Nucile sînt recomandate celor care au afectiuni renale sau care au pietre la rinichi, deoarece ele tonifica rinichii si îi ajuta sa functioneze bine. În plus, nu uitati sa beti, zilnic, 3 l de lichide, constînd în ceaiuri depurative, sucuri de legume si fructe.
Depunerile de urati, oxalati, fosfati sau saruri de calciu au ca efect inflamarea cailor urinare. Acest neajuns poate fi înlaturat cu ajutorul tincturii de ceapa: se pune la macerat, timp de 10 zile, o ceapa decojita, bine maruntita, în 100 ml alcool. Dupa acest interval, se filtreaza si se iau 2 lingurite pe zi, înainte de masa de prînz si de culcare, în tratamente de lunga durata.
La fel de eficienta este si infuzia de pir: peste o lingura de rizomi de pir maruntiti se toarna o cana cu apa clocotita. Se acopera vasul cîteva minute; se beau 3 cani de ceai pe zi.
Un alt remediu este decoctul din radacina de osul iepurelui. Se obtine dintr-o lingura de pulbere de radacina la o cana cu apa. Se fierbe la foc mic, timp de 20 de minute, apoi se strecoara. Doza zilnica este de 3 cani de ceai caldut.
Colica renala
Se prepara un amestec din 30 g conuri de hamei, 10 g flori de levantica, 20 g rizomi de pir, 30 g matase de porumb si 10 g radacina de valeriana. Plantele trebuie uscate si maruntite. Se infuzeaza 4 linguri de amestec la 1 l apa clocotita. Se acopera vasul 20 de minute, apoi se strecoara. Se bea întreaga cantitate, în mai multe reprize, pe parcursul unei zile. Ceaiul se îndulceste cu miere. Acest remediu se recomanda în cazuri usoare de colica renala, aparute pe fond de frig.

Remedii naturiste pentru cei bolnavi de rahitism

Plantele si rahitismulRahitismul este o boala a sistemului osos, caracterizata prin oase moi si osificare tarzie, determinata de depozitarea insuficienta a fosfatului si a carbonatului de calciu, ca urmare a unor tulburari survenite in metabolismul acestor elemente.
Principalul obiectiv al fitoterapiei este remineralizarea organismului. Plantele care ajuta acest proces sunt:
Nucul- se folosesc frunzele maruntie pentru prepararea infuziei simple. Se consuma una-doua cani pe zi.
Mesteacanul- Tulburarile de calcefiere-decalcefiere la copii si tineri se pot controla prin consumarea a cate 25-50 de picaturi de trei ori pe zi, din maceratul glicerinat produs de firmele de profil. Durata curei este de trei luni.
Pinul- pulberea obtinuta din acele de pin se poate administra cu putina miere, acelasi efect antirahitic avandu-l si siropul, din care se iau 2-3 lingurite pe zi.
Coada-calului- se amesteca pulbere de planta uscata cu miere si se ia de trei-patru ori pe zi cate o lingurita.
Spanacul- se consuma ca atare, preferabil in salata de cruditati, sau sub forma de suc (100 ml/zi in 5 doze).
Varza- se beau zilnic 150 de ml de suc, in amestec cu suc de morcovi, pentru atenuarea gustului neplacut. Acelasi efect il are si consumarea de varza cruda, ca salata sau in preparate culinare usoare.
Caisul-fructele mature, consumate ca atare sau transformate in suc sunt recomandate in rahitism si intarzieri de crestere.

Ventrilica, "leacul tuturor relelor"
Numită și ventricea, veronică sau șopîrlaiță, ventrilica (Veronica officinalis) are o tulpină păroasă, care se tîrăște pe solurile uscate și secetoase, cu frunze mici, zimțate, cu un luciu argintiu, care se termină în spice ce stau în sus, avînd flori de la albastru deschis pînă la violet, foarte rar și flori albe.
Ventrilica, "leacul tuturor relelor"
Frunzele cad ușor la atingere. Recoltarea se face în timpul înfloririi, din luna iulie, pînă în septembrie. Inflorescențele se adună sub formă de buchețele, care se pun legate la uscat. Cele mai eficiente din punct de vedere terapeutic sînt acele plante care cresc la margini de păduri și sub stejari.
Acțiune terapeutică
În cărțile și tratatele vechi de fitoterapie, ventrilica este cunoscută ca fiind o "plantă de leac pentru toate relele". Printre bolile care se tratează cu preparate din ventrilică sînt anemia, hipertensiunea arterială, bronșitele, reumatismul, arterita, inflamația vezicii urinare, guta, faringitele, laringitele, amigdalitele și răgușeala, ulcerul gastroduodenal, crampele stomacale, icterul. Consumul ceaiului de ventrilică reduce glicemia și colesterolul.
Persoanele slăbite și sensibile o suportă întrucît este un leac bun pentru stomac, avînd o acțiune blîndă, care stimulează și digestia. Ceaiul de ventrilică îndepărtează secrețiile stomacale abundente, precum și tulburările intestinale.
Ventrilica are un efect vindecător excelent în combaterea nervozității care provine din suprasolicitare intelectuală. O ceașcă de ceai băută seara, înainte de culcare, face adevărate minuni prin acțiunea sa liniștitoare. Ceaiul de ventrilică dă o memorie bună și îndepărtează senzațiile de amețeală. Amestecat cu radăcină de țelină, înlătură stările melancolice.
Chiar și în cazul icterului, al nisipului în urină, ventrilica dă rezultate excelente. Contra icterului, ca și împotriva tuturor afecțiunilor hepatice și splenice, fitoterapia recomandă un amestec din 50 g rădăcini de păpădie, 25 g flori de cicoare, 25 g vinariță și 25 g de ventrilică. Se pune 1 linguriță cu vîrf de amestec la 250 ml de apă, se fierbe 5 minute și se beau, încetul cu încetul, în timpul zilei, cîte 2 cești neîndulcite.
Bolnavii de reumatism și artrită ar trebui să încerce măcar o dată tinctura de ventrilică, folosită extern, pentru frecție și intern, de 3 ori/zi, cîte 15 picături în apă sau ceai.
Beți în fiecare an o perioadă de timp ceai de ventrilică proaspăt culeasă, pentru a preveni și reduce riscul instalării arteriosclerozei, prin efectul depurativ al acestui ceai.
Și la bronșitele vechi, uscate, ventrilica a produs adevărate minuni. Pentru ceaiul pectoral se folosește un amestec de plămînărică, frunze de podbal, pătlagină și ventrilică, în părți egale, opărite cu apă, care se îndulcește apoi cu puțină miere.
Cu foarte bune rezultate în cazuri de infertilitate feminină, ventrilica ajută de multe ori la vindecarea sterilității: peste 3 lingurițe de ventrilică se toarnă 500 ml de apă clocotită și se lasă să stea 5 minute. Se strecoară și se beau, zilnic, 3 căni de ceai cald. Cura poate să dureze și timp mai îndelungat, acest ceai nefiind agresiv pentru alte funcții ale organismului.
Moduri de folosire
• Prepararea ceaiului: 1 linguriță cu vîrf de plantă, care se opărește cu 250 ml de apă și se mai infuzează 1 minut; se strecoară și se beau 2-3 căni/zi.
• Tinctura: 2 mîini de plante înflorite și tăiate mărunt se pun la 1 l rachiu de secară de 38E-40E și se lasă 14 zile la soare. Se folosește intern (15 picături, de 3 ori/zi) și pentru frecție.
• Suc proaspăt: se spală inflorescențele proaspete și se presează încă umede prin storcătorul electric de uz casnic; se toarnă sucul în sticle mici și se păstrează la frigider. Din sucul extras se ia cîte o linguriță, de 2 ori/zi, pentru boli ale căilor respiratorii.

Frunzele de frasin, antiinflamator intestinal

Ca acțiune farmaceutică, prin principiile active conținute, atît coaja cît și frunzele de frasin au efect sudorific, colagog, coleretic, cicatrizant, laxativ, antiinflamator intestinal, antigutos, antireumatismal, diuretic și astringent.
Sînt indicate în caz de colecistite, angiocolite, ulcer, afecțiuni intestinale, diaree, afecțiuni renale, gută, reumatism, boli de piele.
Coaja se recoltează în aprilie-mai, de pe crengile și rădăcinile tinere (de cel mult 4 ani). Frunzele se adună vara și, dacă se folosesc imediat, proaspete, se pot recolta în orice timp al anului. Uscarea lor se face la umbră.
Infuzia se prepară dintr-o linguriță de frunze la 250 ml apă clocotită. Se infuzează 3 minute, se strecoară și se beau 2-3 căni/zi. Din scoarță se face decoct: 50 g scoarță, uscată și mărunțită, la 1 l apă; se fierbe 4 minute, apoi se infuzează 10 minute. Se beau 3 căni/zi. Decoctul este foarte eficient în tratarea gutei și reumatismului.

Plante de leac – Fumarița

Cunoscută și sub denumirea populară de "fumul pămîntului" sau "iarbă de curcă", fumarița (Fumaria officinalis) este o plantă anuală, pitică, ierboasă, cu frunze de culoare verde pal, iar florile sînt rozacee, viorii, purpurii, violete, albe spre bază și roșii la vîrf.
Plante de leac – Fumarița
Înflorește din luna mai pînă în septembrie. În scopuri terapeutice, se utilizează planta întreagă, fără rădăcină, recoltată în timpul înfloririi.
Planta conține acid fumaric, fumarină, alcaloizi, potasiu, tanin. Ceaiul de fumariță acționează ca sedativ, depurativ, tonic, colagog și coleretic, laxativ, febrifug, aperitiv, calmant și hipnotic. Este indicată în astenie, dischinezii biliare, colici biliare, cefalee, afecțiuni hepatice, constipație, obezitate, amenoree, ateroscleroză, febră, afecțiuni renale, oligurie, eczeme, acnee și artrită.
Pentru utilizare, se prepară o infuzie slabă din 3 g plantă la o cană cu apă clocotită. Se infuzează 3 minute. Se beau 2 căni/zi. Ceaiul mai concentrat și folosit în cura prelungită are efect hipotonizant și de pierdere ponderală. Trebuie administrat cu prudență. Modul de acțiune al plantei diferă în raport cu timpul de administrare. Administrat zilnic, în primele 8 zile are efect tonic, aperitiv, depurativ. Se fac 2-3 cure de opt zile, cu pauză între cure de 10 zile. Continuînd cura, peste 8 zile, pînă la 20 de zile, acționează ca și calmant și hipnotic, determinînd somnolență și o încetinire a circulației sanguine.
Decoctul pentru uz extern se face din 60 g plantă, care se fierbe 4 minute în 1/2 l de apă, apoi se lasă să infuzeze 10 minute. Se badijonează regiunea cu eczemă sau acnee de 2 ori/zi.

Oțetul de trandafiri scade febra

Un oțet aromatic foarte plăcut, cu valențe terapeutice, poate fi pregătit cu ușurință în orice gospodărie, din oțet alimentar obișnuit (oțet din vin sau oțet de mere cu miere), în care se adaugă petale de trandafir de dulceață.
Se folosesc petalele întregi sau doar partea albă rămasă de la prepararea dulcețurilor. Petalele întregi se mărunțesc și se introduc într-o sticlă de jumătate de litru, pînă se umple pe trei sferturi. Deasupra, se toarnă oțet pînă se umple sticla, se închide ermetic și se lasă la macerat, la temperatura camerei, 14-21 de zile. La expirarea termenului, lichidul se scurge, petalele sînt stoarse în tifon și aruncate, iar oțetul aromatic se filtrează și se păstrează în sticle de culoare închisă.
Preparatul se utilizează vara, pentru calmarea arsurilor solare ușoare, împiedică exfolierea pielii expuse la soare și combate febra care însoțește insolațiile. Dacă a fost pregătit cu oțet de vin concentrat, se utilizează doar îndoit cu apă pentru tenurile sensibile și se amestecă înainte de folosire cu o lingură de miere, care întărește efectul oțetului și protejează pielea. Iarna, poate fi folosit la frecții, în cazurile unei răceli puternice sau gripă. Scade febra și are efect răcoritor plăcut.
Deși se păstrează la rece, oțetul se folosește doar la temperatura camerei. Se poate încălzi ușor pe baie de apă, dar nu mai mult de 37EC, pentru a nu i se modifica, prin încălzire brutală, conținutul.

Pentru întărirea memoriei

Se iau cîte 3‑5 picături, de 3 ori/zi, după mese, de ulei de coriandru. Picăturile se pun în 100 ml de ceai sau apă.
Se consumă morcov proaspăt, dat prin răzătoarea mare și adăugat în salate.
La fel de indicat este ananasul.
Zilnic, se iau 30 g de polen, administrat ca atare, dizolvat în apă sau amestecat în miere de albine polifloră.
Dintre ceaiurile recomandate, se remarcă infuziile de salvie, rozmarin și urzică. Efectul este mai puternic dacă, în acestea, se adaugă, zilnic, 2 lingurițe de bitter suedez.

Tratament natural pentru combaterea leucoreei

Cunoscută în popor și sub denumirea de "poală albă", "poala miresei" sau "poale lungi", leucoreea este o boală ginecologică destul de răspîndită la femei, care poate fi fizilologică (apare la pubertate) sau patologică, situație în care se manifestată prin apariția unor secreții vaginale în cantitate mare și de lungă durată.
Este bine ca tratamentul să fie început imediat după ciclul menstrual. În igiena intimă se recomandă evitarea folosirii săpunului obișnuit și înlocuirea lui cu produse cosmetice cu PH neutru, preparate special pentru astfel de situații. Este indicat să se evite constipația, fumatul și băuturile alcoolice.
Pentru uz intern, pe lîngă regimul de protejare a ficatului și a veziculei biliare, se va bea zilnic, după fiecare masă și înainte de culcare, o cană de ceai neîndulcit, astfel încît, pînă la sfîrșitul zilei să fie băut cel puțin un litru de ceai, din următorul amestec de plante, în părți egale: muguri de pin, urzică moartă albă, crețișoară (Alchemilla Vulgaris) și lemn cîinesc (Ligustrum vulgare). Se opărește 50 g amestec cu un litru de apă clocotită, apoi se lasă să infuzeze.
Extern, se fac spălături vaginale, de 3 ori pe săptămînă, seara, cu infuzie de crețișoară și frunze de nuc, în părți egale (130-150 g la 3 litri de apă). Dacă scurgerile sînt însoțite și de micoze vaginale (Candida), se va înlocui amestecul de mai sus cu următorul preparat: în 3 litri ceai de pelin (150 g la 3 l apă) se amestecă 2-3 linguri de amidon alimentar și se dă în clocot, se acoperă și se lasă la răcit. Spălăturile vaginale vor fi făcute fără presiune și la o temperatură optimă (38-39EC), pînă la apariția următorului ciclu. Se mai face o spălătură după terminarea lui. Preventiv, 6-7 luni la rînd, se face o spălătură vaginală după terminarea perioadei menstruale, deoarece eventualele cheaguri de sînge rămase pot genera diverse afecțiuni. Spălăturile nu se vor face de mai multe ori, deoarece pot afecta flora vaginală.
Dacă acest tratament natural nu dă rezultatele scontate într-o lună, se impune un examen medical de specialitate.
Leucoreea poate fi învinsă si cu propolis
Sînt necesare 100 g de unt de cacao (de la farmacie sau Plafar) amestecat cu 5 lingurițe de polen în amestec cu propolis liofilizat (se găsește în magazinele Apicola) și lăptișor de matcă, un flacon pe zi (tot de la Apicola).
Se încălzește și se toarnă amestecul în flacoane goale din plastic, rămase de la medicamente. Se obține o alifie care se păstrează la frigider. În fiecare seară, din această alifie se ia o bucățică, de mărimea unei bomboane și se introduce în vagin.
La fel se procedează și în cazul hemoroizilor, alifia, sub forma unui supozitor, fiind introdusă în rect.
În locul acestor ovule preparate acasă se pot procura de la Plafar sau de la farmacie "supozitoare cu propolis" care sînt eficiente în orice afecțiune ginecologică. Suplimentar, de două ori pe săptămînă, se fac spălături vaginale cu ceai de gălbenele, folosind un irigator. Ceaiul se prepară astfel: se toarnă peste două linguri de plantă uscată un litru de apă clocotită. Se lasă vasul acoperit timp de un sfert de oră și se strecoară printr-un tifon curat. După 2-3 săptămîni de tratament zilnic, simptomele neplăcute dispar. Pentru o mai mare siguranță, se pot lua, pe cale orală, zilnic, doze de cîte 30 de picături de tinctură de propolis după fiecare masă principală.

Fitoterapia cistitei

Cistita este o inflamație a vezicii urinare produsă, în general, de o infecție favorizată de un obstacol în eliminarea urinei.
Fitoterapia recomandă, cu efecte deosebite în combaterea cistitei, ceaiul din muguri de plop negru.
Se face infuzie din 2 lingurițe muguri la o cană cu apă clocotită și se beau 3 căni pe zi, pînă la vindecare. În fiecare cană cu acest ceai se pun și cîte 2 lingurițe de oțet de mere cu miere.
Indicat este și ceaiul din coajă de vișin. Se utilizează doar scoarța recoltată de pe crenguțe tinere de 1-2 ani. Aceasta se usucă și apoi se mărunțește fin. Se pune o linguriță la cană, se fierbe timp de 5 minute și se bea o cană pe zi.
În paralel cu unul din aceste ceaiuri, este recomandată și o cură cu ulei de coriandru – 3 picături în ceai de 2 ori pe zi, timp de 4 zile. Pentru crizele de colibacili, se mărește doza de ulei de coriandru la 3 reprize pe zi, timp de 10 zile.
Cistita poate fi îndepărtată și prin cunoscuta cură cu fructe de ienupăr sau, printr-o cură cu tinctură din boabe de ienupăr.

Tratament cu propolis contra cervicitei

Cervicita este o leziune inflamatorie a colului uterin, caracterizată, de obicei, prin dureri locale și leucoree (scurgere albicioasă), însoțită de sîngerări.
Tratamentul acestei afecțiuni se poate face și cu tinctură de propolis (30 g propolis măcinat și lăsat să macereze timp de 15 zile în 200 ml alcool), pusă pe un miez de pîine, mestecată bine și înghițită.
Aceasta se folosește în cantitate de două picături la fiecare 5 kg greutate corporală, de 3 ori pe zi, între mesele principale. Se pot folosi concomitent și ovule de propolis, intravaginal, cîte unul în fiecare seară, timp de 7 zile.
De asemenea, atît intern, cît și extern, se poate folosi ceaiul de gălbenele sau de coada șoricelului. Spălăturile se pot face atît seara, cît și dimineața. În același timp, este indicat ca și partenerul să bea aceleași ceaiuri și să folosească unguente cu Propoderm, pentru că adesea, această afecțiune se datorează unor infecții. Cu propolis, afecțiunea, dacă nu este prea veche și nu prezintă complicații, trece în 2 săptămîni. În orice caz, tratamentul se va continua cu încă 2-3 zile după dispariția completă a simptomelor, pentru a nu apărea recidive.

Remedii pentru tratarea fibromului uterin

Se beau 50 ml tinctură de tătăneasă, de 2 ori/zi, înainte de masă, timp de 3‑4 luni. Tinctura se prepară în casă: se taie mărunt rădăcinile de tătăneasă și se pun într‑o sticlă de 1 litru pînă la jumătate.
Cealaltă jumătate se umple cu alcool alimentar sau țuică tare. Se lasă la macerat 3 săptămîni.
Un alt remediu este din gălbenele, crețișoară, nalbă mare, turiță mare, măghiran, brusture, vanilie sălbatică, inclusiv rădăcină, cîte 10 g din fiecare. Se prepară sub formă de infuzie, cîte o lingură de amestec la 250 ml apă clocotită, care se consumă intern. Cu acest ceai se pun cataplasme și se fac spălături vaginale, pînă la vindecare. Pe lîngă această infuzie se mai folosește și infuzia sau decoctul de vîsc.

Alte leacuri pentru afecțiuni inflamatorii genitale

Un remediu la îndemîna tuturor femeilor care suferă de vaginită sau leucoree sînt spălăturile intravaginale cu infuzie concentrată de gălbenele. La fel de bune rezultate se pot obține cu infuzie din flori de urzică albă moartă, 1/2 linguriță la o cană cu apă, cînte 1-2 ceaiuri/zi în uz intern, iar pentru spălături locale, infuzie preparată din 50 g flori la 1 l de apă.
Se mai folosește sfecla albă, din care se prepară un decoct (fiertură) din rădăcină ras㠖 50 g la 1 l apă.
Dintre amestecuri, fitoterapia recomandă părți egale din mușețel, gălbenele, frunze de salcie, urzică albă moartă, răchitan și troscot, cîte 30 g amestec de plante la 1 l de apă, pentru spălături locale și irigații vaginale.
Un alt amestec eficient este din coada șoricelului (30 g), gălbenele (30 g), flori de iasomie (20 g), frunze de salvie (10 g) și urzică albă moartă (10 g). Se fac spălături cu infuzie obținută din 30 g amestec la 1 l de apă.
Se mai pot combina părți egale din gălbenele, urzică albă moartă și traista ciobanului sau coada calului.

Un articol deosebit de interesant

La ieșirea din Iași spre Tomești, într-o construcție ce respectă toate standardele medicale europene privind producerea medicamentelor, se fabrică unul dintre cele mai căutate medicamente pentru afecțiuni genitale feminine – Cervugid. Realizatorul acestui preparat, cît și a întregului proiect de fabricație, este dl dr. Christache Zanoschi, conferențiar la Catedra de Anatomie Patologică a Universității de Medicină și Farmacie "Gr.T.Popa" din Iași, medic de obstetrică și ginecologie, administrator al SC IRCON SRL Iași, firma care produce medicamentul în spatele căruia se află o întreagă istorie. Autor al unui cuprinzător "Tratat de anatomie ginecologică", nu mai încape îndoială că dr. Zanoschi știe exact ce necesități anatomice implică practicarea obstetricii și ginecologiei pe de o parte, iar pe de alta, înțelegerea tuturor tehnicilor operatorii și a diverselor mecanisme fiziopatologice care guvernează organismul femeii.
– Domnule doctor, spuneți că una dintre cele mai temute cauze ale infecțiilor vaginale și agent etiologic al cancerului de col uterin este infecția cu virusul papilomei umane (HPV – Human Papilloma Virus). Odată instalată această infecție, cum poate fi prevenită ajungerea la cancer de col uterin?
– Sînt identificate peste 100 de tipuri de virus HPV, 39 dintre acestea sînt cu transmitere sexuală, iar un număr și mai mic determină cancerul de col uterin. Problema este cum apare, cum se transmite acest virus, cît de simplu este să previi infecția și de ce o mare parte a femeilor nu fac nimic pentru a nu ajunge la boală! Este cumplit că, de dimineață pînă seara, zeci de posturi de televiziune vorbesc despre ce vrei și ce nu vrei, numai despre sănătatea populației nu. Cancerul de col uterin poate fi prevenit extrem de simplu dar lumea nu este informată. Pînă la urmă, bărbații sînt cei care transmit acest virus. Prin contact sexual, virusul este preluat de bărbat de la o femeie infectată și, în lipsa unei igiene stricte a organelor sale genitale, în special a glandului, este transmis altei femei. Contaminarea se realizează, mai ales, în perioada de activitate sexuală maximă, în timpul tinereții, iar virusul se manifestă și poate să fie activ chiar și după ani de zile de la infectare.
– Mai poate surveni infectarea cu HPV în cazul sexului protejat, prin folosirea prezervativului, de exemplu?
– Totul este posibil, pentru că, spre deosebire de HIV, care se transmite prin sînge, HPV se află în secrețiile genitale, atît la femeie, cît și la bărbat, secreții de care este o glumă se te ferești în timpul actului sexual. Dacă la femei se înțelege că virusul se instalează în secrețiile vaginale, la bărbat, virusul papilomei rămîne cantonat la nivelul smegmei – o secreție de la nivelul șanțului balanoprepuțial. Dacă bărbatul infectat – el fiind cel care face legătura între două femei – ar practica o igienă riguroasă și adecvată, nu ar mai fi în situația de a transmite virusul. De aceea, înainte de orice raport sexual, bărbatul trebuie să se spele foarte bine pe organele genitale, cu apă și săpun. Dar lumea nu face treaba asta! Un mare muzician, Yehudi Menuhin, spunea că "așa cum un bărbat se spală în fiecare zi pe dinți, tot așa trebuie să se spele și pe organele genitale". Dacă la bărbați este suficientă igiena genitală, femeile trebuie neapărat să facă un tratament adecvat.
– Cum știe o femeie dacă este infectată sau nu cu HPV, infecție care poate deveni anticamera cancerului de col uterin?
– Virusul poate fi pus în evidență prin modificările histologice pe care le determină la nivelul celulelor colului uterin și a celulelor mucoasei vaginale. Aceste modificări histologice se exprimă prin citotest, adică examenul pe lamă și lamelă. Esența citotestului este deosebirea celulelor canceroase de celulele normale. Or, acest citotest trebuie să fie citit de un anatomo-patolog cu experiență, specialist în domeniu. Iașul are specialiști renumiți în citirea frotiurilor. Rezultatele, modificările morfologice, se exprimă în clasele I-V ale testului Babeș-Papanicolau. Astăzi, citotestul se exprimă în sistemul Bethesda (înlocuitor al claselor Babeș-Papanicolau), prin clasele ASCUS, LSIL, HSIL sau AGUS. ASCUS înseamnă modificări atipice la nivel celular, Low-SIL – modificări de mică importanță, cu leziuni epiteliale mici, High-SIL – modificări mari, iar AGUS – modificări ale celulelor glandulare.
– Ce noutăți aduce medicamentul realizat de dumneavoastră, acest Cervugid despre care femeile vorbesc din ce în ce mai mult?
– Prin observații îndelungate asupra diverselor formule, combinații și concentrații ale compușilor din medicament, observații la care m-au ajutat și alți medici cărora le mulțumesc pe această cale, am ajuns să-mi dau seama care formulă este cea mai activă. Noutăți este un termen cam pretențios. Eu le-aș spune particularități. În primul rînd, prin compușii lui, medicamentul este activ pe toată flora patogenă vaginală. Această floră patogenă poate cuprinde germeni microbieni (bacili, coci, gram pozitivi, gram negativi, aerobi sau anaerobi), paraziți (Trichomonas vaginalis) – care dau nesuferitele parazitoze vaginale, apoi micozele vaginale – cu toate varietățile de Candida sau de levuri, temutul HPV, precum și un grup de agenți intramicrobieni – chlamidiile, micoplasmele – care sînt, în mod invariabil, sensibili la unul dintre componenții produsului și anume la cloramfenicol. Datele actuale arată că, în 30-40 la sută dintre cazuri, chlamidiile și micoplasmele sînt cauze ale infecțiilor și scurgerilor genitale. Determinarea lor se face printr-o metodologie mult mai laborioasă și costisitoare, iar prin metodele curente de laborator nu se pot pune în evidență.
– Prin urmare, o primă particularitate a Cervugid-ului ar fi spectrul său foarte larg de acțiune, pe toată flora patogenă vaginală. Care ar fi o altă particularitate a medicamentului?
– Acționînd concomitent pe toate cele patru categorii patogene, care pot intra în structura biocenozei vaginale, Cervugid împiedică recidivele, așa cum se întîmplă la alte medicamente, preparate sau tratamente, care acționează numai pe una sau două dintre categoriile respective.
– Care este explicația acestui efect?
– Întotdeauna există un echilibru între formele patogene sau mai puțin patogene și o serie de forme saprofite, nepatogene. Pînă și levurile pot să fie saprofite. Atunci cînd se tratează numai una dintre clasele respective, atunci cînd tratezi bolnavul doar pentru germeni microbieni sau pentru candidoză sau trichomonază, se rupe echilibrul dintre "comesenii" biocenozei vaginale și formele care pînă atunci au fost saprofite, nepatogene, devin patogene. Femeia se poate trata pentru ceva și se trezește cu altceva, lucru care este împiedicat prin tratamentul cu Cervugid.
– Este suficient tratamentul sau mai sînt necesare și alte măsuri pentru oprirea recidivelor?
– Noi am elaborat un prospect extrem de complex al medicamentului, prin care și bolnava care face tratament trebuie să facă o serie de activități suplimentare de împidicare a recidivelor. În primul rînd, trebuie să vadă, de exemplu în cazul micozelor, dacă nu sînt și alte surse de infecție decît cea vaginală, de la dînsa sau de la cineva din casă. După aceea, toaleta intimă: spălarea de cîte ori este posibil cu apă și săpun pe mîini, spălarea riguroasă și sterilizarea obiectelor de toaletă intimă, dezinfecția prin fierbere a lenjeriei intime și a celei de pat, care apoi se păstrează în pungi separate. Apoi, se evită condimentele din regimul alimentar, se renunță la fumat și la consumul de băuturi alcoolice, pentru că acestea întrețin o stare de congestie pelvină și favorizează dezvoltarea, în special, a candidozelor.
– Cît de important este partenerul în evitarea acestor recidive?
– Măsurile de toaletă prezentate pînă acum sînt valabile pentru toți din casă, în special pentru ambii parteneri, soț și soție. Cred că nu mai este nevoie să spun că, înainte de fiecare raport sexual, ambii parteneri trebuie să se spele bine pe tot corpul, în special în zonele genitale, cu apă și săpun. În plus, mai trebuie văzut și dacă bărbatul este sănătos sau nu, sau dacă este purtător sănătos de diverși germeni. Lucrul acesta se poate face prin simpla observare, pentru că mulți bărbați, dimineața, cînd merg să-și facă toaleta, elimină la primul jet de urină o picătură albă la nivelul meatului uretral. Aceasta înseamnă că ei sînt nu numai cu posibile prostatite cronice, ci și purtători de ceva. De aceea, trebuie verificată treaba asta.
– Care este acțiunea Cervugid asupra virusului papilomei umane, pînă la urmă, aceasta fiind, credem, cea mai importantă țintă?
– Acțiunea Cervugid în această direcție a fost o surpriză pentru noi, pentru că, la început, nu știam că poate ataca și această țintă. Mai sînt și alte medicamente cu care HPV-ul trece după tratament. Trece și spontan. Dar ceea ce am observat și s-a trecut în buletinele de analiză, femei care au venit cu LSIL, cu HSIL, probe directe ale contaminării cu HPV, după trei cure de tratament frotiul s-a normalizat. Aceasta întotdeauna. Practic, nu am avut nici un caz în care frotiul să nu se fi normalizat.
– Cît durează o cură cu Cervugid?
– Așa cum scrie și în prospect, pentru primele 12 zile ajunge o cutie de medicament, apoi se face o pauză de 7 zile și se repetă încă 12 zile, cu încă o cutie. Pentru o cură ajung două cutii de medicament. După aceasta, se fac noi frotiuri, cu analize ale secreției vaginale și, dacă este necesar, cura se poate relua.
– Care este prețul uni tratament complet?
– Dacă punem că, pentru normalizarea citotestului, ar fi necesare maximum trei cure, ar trebui vreo 6 cutii, ceea ce înseamnă cu puțin peste un milion de lei vechi. Se compară acest preț cu cît costă o operație sau, mai rău, o înmormîntare, pentru că acesta este finalul cancerului de col uterin? Nu mai vorbesc de supărarea celor care au în familie astfel de pierderi...
– Referitor la administrare, de ați ales forma intravaginală și nu o altă modalitate?
– Aceasta este o altă particularitate a Cervugid față de alte medicamente recomandate pentru afecțiuni genitale. Administrarea locală, intravaginală, realizează concentrații extraordinar de mari, de 10 ori mai mari decît prin administrarea parenterală, orală sau intraanală. Această concentrare foarte mare de substanță activă, care se topește imediat, acționează ca un fel de gazare asupra componenților florei patogene vaginale.
– Domnule doctor, acest medicament este doar pentru femei. În aceste condiții, mă refer aici doar la virusul papilomei, bărbații nu rămîn purtători?
– Pentru bărbați este suficientă spălarea riguroasă cu apă și săpun în zona genitală și, în mod special, spălarea glandului. Chestiunea cu bărbații nu este complet lămurită, în sensul ce anume trebuie făcut pentru purtătorul activ. Din ceea ce știm noi pînă acum, virusul papilomei se cantonează la bărbat, așa cum am mai spus, în secreția de la nivelul șanțului balanoprepuțial, deci în murdăria de acolo. Dacă zona se spală, zilnic, cu apă și săpun, secreția purtătoare de virus se duce. Suplimentar, se poate adăuga ștergerea cu alcool iodat sau alcool medicinal.
– Și dacă, în lipsa unei igiene zilnice stricte, care să fie continuată timp îndelungat, pentru că pot fi și destule asemenea cazuri, virusul papilomei reapare!
– Dacă bărbatul îl ia din altă parte, de la altă femeie, sau dacă femeia îl ia de la alt bărbat purtător activ, normal că virusul reapare. Vedeți, alături de tratamentul cu Cervugid, toate țin de igiena intimă, dar să nu uităm lucrul cel mai important: fidelitatea sexuală între parteneri. Vă spun o întîmplare care mi-a dat de gîndit într-un fel. Am avut o discuție cu niște țigani, care mi-au spus: "Domnule, sîntem noi considerați neserioși, dar să știți că, în lucrurile importante, precum căsătoria, noi țiganii nu ne jucăm și sîntem extrem de serioși. N-ai să vezi la noi o țigancă dusă pentru sex cu alt țigan sau un țigan cu altă țigancă decît femeia lui". Toată lumea știe că această fidelitate de cuplu este extrem de importantă pentru țigani, că altfel iese mare scandal. De aceea și incidența cancerului de col uterin este mai redusă la femeile din etnia romilor, decît la femeile altor populații. Igiena intimă este foarte importantă, dar mai importantă în prevenirea și tratarea infecțiilor genitale care pot duce la temutul cancer de col uterin este fidelitatea sexuală de cuplu.

Ce sint si la ce folosesc sinergiile?

Sinergiile sint asocieri de substante care, impreuna, au o actiune terapeutica mai mare. In sinergie, fiecare substanta se asociaza cu o alta pentru a-i intari efectul. Asociind mai multe uleiuri (esente) cu proprietati relaxante se obtine un efect mai eficace decit daca se foloseste fiecare ulei in parte.
In cosmetica, se folosesc indeosebi sinergiile pe baza de uleiuri sau creme. Uleiurile esentiale, de exemplu, patrund in epiderma si sint absorbite de sistemul respirator, aducind mari servicii in vindecarea bolilor. Ar fi inutil si costisitor sa cumparam aceste uleiuri esentiale separat, din moment ce ele se gasesc toate intr-o sinergie. Ca si uleiurile pure, sinergiile sint utilizate pentru bai, masaje, impachetari, putind fi chiar pulverizate.
• Sinergie antiinfectioasa: Se foloseste extern, in cazul plagilor sau acneei. Este germicida si bactericida si se fabrica din esente de lavanda, coaja de lamiie, sovirv si cimbru.
• Sinergie pentru circulatie: Sub forma de bai si masaje, activeaza circulatia, completeaza tratamentul anticelulitic, fiind eficace in caz de dureri de picioare si hemoroizi. Se face din esente din coaja de lamiie si menta.
• Sinergie pentru oxigenare: Se utilizeaza in frectii si masaje, stimuleaza oxigenarea si este eficienta in prevenirea sau calmarea simptomelor de raceala, a bronsitelor. Se fabrica din esente de eucalipt, pin si cedru.
• Sinergie pentru digestie: Este indicata in aerofagie, balonari, digestie lenta. Este suficienta o picatura pe limba, dupa masa, fara a fi inghitita. Se prepara din esente de coriandru, coaja de lamiie si chimen.
• Sinergie pentru articulatii: Are proprietati calmante, antireumatismale, cu efecte benefice in masaje, bai, impachetari. Se prepara din esente din petale de trandafir, lavanda, ienupar si cimbru.

In final revenim cu o atentionare:
MODUL DE INTREBUINTARE AL ULEIURILOR ESENTIALE IN AROMATERAPIE

INHALATIILE
sunt foarte potrivite pentru tratarea problemelor respiratorii, a racelilor, gripei si pentru pregatirea tenului in vederea unui tratament cosmetic. Pentru aceasta, se toarna intr-un vas 1 litru de apa clocotita si se adauga 3-4 picaturi de ulei. Vaporii degajati se inspira stand aplecat peste vas, cu capul acoperit cu un prosop mare.
O metoda simpla si rapida de a face o inhalatie este aceea de a stropi un servet cu 2-3 picaturi d e ulei si a-l mirosi cateva momente.
Inhalatiile sunt contraindicate persoanelor care sufera de astma sau epilepsie, deoarece pot declansa o criza.

MASAJUL
este una dintre cele mai populare metode de utilizare a uleiurilor esentiale. Masajul din cadrul aromaterapiei aduce atat beneficiile uleiurilor cat si pe cele ale masajului in sine.
Pentru o sedinta de masaj se adauga 4-6 picaturi de ulei esential (sau din amestecul de uleiuri pe care il preferati) in aproximativ 10 ml ulei de masaj. In nici un caz nu se va depasi cantitatea recomandata de ulei, deoarece la doze mai mari ele sunt foarte iritante pentru piele.
Dupa un masaj din cadrul aromaterapiei, uleiul nu trebuie indepartat prin spalare, evitandu-se baia sau dusul timp de 6-8 ore. Astfel se asigura o absorbtie completa a uleiului volatil.

BAIA
este o cale foarte placuta si totodata eficienta de a folosi uleiurile prin relaxarea care o induce apa calda si prin faptul ca porii se dilata, permitand uleiului sa patrunda prin tegumente.
Uleiurile se adauga inainte de a incepe baia si nu mai devreme, deoarece datorita caldurii ele se evapora foarte usor. Este important de retinut ca baia nu se face niciodata cu uleiul ca atare pentru ca nu se dizolva in apa si nici nu trebuie depasita doza deoarece in cantitati mai mari sunt iritante pentru piele si mucoase. Astfel, pentru o baie se pun 4-6 picaturi ulei esential (sau 4-6 picaturi amestec) in 2-3 linguri de lapte nedegresat sau 2 linguri ulei baza, apoi se toarna in cada si se amesteca bine. Baia va dura 10-20 minute.

COMPRESE
O compresa fierbinte este un mod eficient de a trata multe probleme ale pielii, ca de exemplu infectiile, sau durerile musculare de natura reumatica.
Pentru a pregati o compresa se toarna apa fierbinte (cam o jumatate de litru) intr-un bol, si se adauga ulei esential. Cantitatea de ulei depinde de suprafata pielii pe care aplicati compresa: 2 picaturi pentru suprafete mici si 6-8 picaturi pentru suprafete mari. Se agita bine, apoi se inmoaie o bucata de tifon sau un servet de bumbac, se stoarce bine si se aseaza pe piele. Deasupra se aplica o folie de plastic si un prosop, pentru a mentine compresa calda. Procedeul se reia dupa 20 de minute. In total, timpul de tratament cu comprese este de cel mult 1 ora, de maxim 2 ori pe zi.

CANDELA (LAMPA ODORANTA)
se foloseste pentru a aromatiza camera, pentru a genera o stare de spirit pozitiva, tonica, sau dimpotriva de relaxare, sau pur si simplu pentru a crea o atmosfera speciala.
Pentru aceasta, se pune apa calduta in farfuria candelei, se adauga 3-5 picaturi de ulei si se aprinde lumanarea. Se va avea grija ca atata timp cat lumanarea este aprinsa, farfurioara sa nu ramana fara apa. Nu se recomanda folosirea candelelor in camerele cu copii mici nesupravegheati, deoarece se pot accidenta.

SAUNA
Uleiurile esentiale sunt ingrediente minunate pentru sauna. Se adauga 20-40 de picaturi de ulei in vasul cu apa pentru stropitul pietrelor.

PRECAUTII SI ATENTIONARI SPECIALE
Uleiurile esentiale nu se vor folosi sub nici o forma de catre femeile gravide, mamele care alapteaza, la copii sub 1 an si de asemenea pe rani deschise sau fracturi.
De asemenea, la copii pana la 12 ani se va folosi doza pe jumatate.
In situatiile in care la descrierea unui ulei apar anumite doze, diferite de cele de mai sus, respectati-le pe acelea.
Evitati supradozarea si abuzul deoarece pot apare efecte secundare drastice!
NU folositi uleiurile esentiale nediluate si respectati cu strictete modul de intrebuintare descris mai sus.
Uleiurile esentiale NU se folosesc pe cale interna decat cu avizul si sub supravegherea medicului.

MENTIUNI SPECIALE

Articolul de față este o culegere de informații din literatura de specialitate și de pe internet, sub formă de documentare proprie, ce am dorit doar s-o împărtășesc tuturor acelora care ar putea fi interesați de medicina naturistă, aromaterapie, plante medicinale și uleiurile esențiale, eterice, obținute pe cale naturală din plante. Nu se dorește a fi un material original, ci doar spicuiri dintr-un material foarte vast, într-o paginare ce respectă drepturile de autor și copyright a celor care au publicat inițial toate aceste articole, în forma lor originală, rezervându-mi doar dreptul de a fi făcut documentarea și ordonarea.
Mulțumesc pe această cale autorilor în cauză pentru că ne-au oferit oportunitatea documentării pentru acest "mic dicționar" de bio-utilități.


.  | index