agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2045 .



Cine vrea să fie liber?
eseu [ ]
sau de unde pânã unde pot fi cu adevărat liber

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cotangenta ]

2015-01-30  |     | 






E o întrebare pe care mi-o pun deseori. Știu că e genul de întrebare care nu are nici un răspuns satisfăcător. Și totuși nu rezist tentației de a încerca un răspuns. Poate că așa sunt setat. Cred că e modul meu de a mă simți liber.
În relația cu societatea, libertatea este dată de baremul în care trebuie să mă încadrez fără a deveni indezirabil. Chiar dacă asta presupune renunțări și obligații de tot felul. În această relație, cu cât încerc să fiu mai liber cu cât devin ori anarhist ori inadaptat. În cel mai fericit caz mă declară nebun.
De fapt, ce altceva poate să-ți ofere o libertate mai mare decât nebunia?!...
Poate de aceea, ca pe o nebunie acceptată de toată lumea, am ales poezia ca tărâm al libertății depline. Aici pot pune cerul unde vreau și pot iubi stelele ca pe niște ființe vii. În poezie pot fi eretic și neadaptat. Aici nebunia poate fi dovadă de genialitate iar concretul nu face prea multe parale.
Mă strecor gol printre cuvinte și aștept să-mi crească flori din inimă. Iubesc să fiu fulg, unul care se topește bezmetic pe buze fierbinți. Mă arunc în neant și visez că sunt liber...atât de liber încât sunt sufocat.
Chiar așa, cine ar vrea să fie liber cu adevărat? De fapt îmi place să fiu cotropit de fiecare clipă de viață, călcat în picioare de sentimente, supus și lacrimii, și iubirii. Ce să fac, dacă așa sunt întreg?
Dealtfel, când simt nevoia de a hălădui prin univers, de multe ori evadez din paralelipipedul meu și călătoresc prin intermediul inimii și cu viteza gândului în orice infinit din infinitul de infinituri pe care le simt într-un mod ciudat.
De aceea nu mă pot abține să nu încerc a răspunde la întrebări ce par sortite eșecului. Mai bine zis, sortite unei veșnice rostogoliri în sine însele. Acest perpetuu principiu al universului în alt univers, nepostulat încă, dar pe care îl bănuim și îl acceptăm axiomatic.
La urma urmei, suntem atât de liberi pe cât ne permite inima și mintea. Nici o închisoare din lume reală nu-mi poate fura visul și nici opri gândul.
Chiar dacă recunosc că libertatea e doar un ideal în care voi dori ,aproape instantaneu, să fiu ocupat.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!