Dimineața asta mă decojește
ușor ușor
de umeri,
de trecut...
nemachiată toată goală regăsesc,
sărut
în oglindă mă doboară răsăritul galben ars

scrâșnesc mai simpatic așa defăimată
așa derulată ordonată haotic
așa pasăre.
A propos păsări
în timp ce eu mă minunez minune de mine,
mirare ce mirare că sunt,
pe jumătatea uitată a balconului se prăbușește cu grație
o cioară.
Își îndreaptă capul așa sacadat
sa-ca-dat cum fac ele
o scânteie de soare îi prăjește ochiul sălbatic
ochiul mistic
sărutat de amăruie culoare
corpul de mireasă neagră îi scârțâie obraznic ca un cârd de trepte, dar totuși
elegant


O cioară vine
și-mi aruncă frumusețea-n vânt.