m-am împăcat cu ideea că sunt singur
în toată această poveste
despre oameni mașini & planete
țin universul în marsupiul minții
ca pe-un copil pe care îl alăptez
la sânul puterii mele creatoare
să crească mare
să-mi țină de urât
să facă struguri

mi-a intrat în reflex
schimb decorurile în fiecare primăvară
o iau de la zero
înverzesc semafoarele și acord permise
de liberă trecere
orelor moi și crocante
cu gust proaspăt și energizant

la început mi-era greu să cred
că eu sunt autorul moral
al acestei lumi
și l-am acuzat pe dumnezeu
fără drept de apel
pană-n ziua în care Zarathustra
l-a împins cu nepăsare într-o gaură neagră