Nu ne ascunde nimeni
Cutia Pandorei
Nu ne spune nici despre cum
Despre de ce sau cu cine

Suntem lăsați să hoinărim haotic
Să iubim uitându-ne spre cer
Să uităm timpul la ușă
Cu cântec de colind crescându-ne

Și nu vine nimeni să ne pună în palme
O petală de hârtie scrisă
Sub a lumii semnătură
În care să se coaguleze un noi social

Atunci de ce ne doare depărtarea
De vârsta când aveam 20 de ani?
Când nimic nu ne putea opri să dăruim
Iubirii eternitatea pământeană.

Mă-ntorc spre toate zările
Dar nimeni nu-mi spune
Cum se închide
Cutia Pandorei.