Poetry (0.023s) Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
Agonia.Net | Policy | Advertising | Contact | Participate | |||||||
|
|
|
|
|
|
|
| ||
 |
| ||||||||
![[ Creative ]](/images/menu/eng_CREATIVE.png){kind=small} ![[ Internet ]](/images/menu/eng_INTERNET.png){kind=small} ![[ Culture ]](/images/menu/eng_CULTURE.png){kind=small} ![[ Society ]](/images/menu/eng_SOCIETY.png){kind=small} ![[ Events ]](/images/menu/eng_EVENTS.png){kind=small} ![[ Art ]](/images/menu/eng_ART.png){kind=small} ![[ Books ]](/images/menu/eng_BOOKS.png){kind=small} ![[ Dialogue ]](/images/menu/eng_DIALOGUE.png){kind=small} ![[ Press ]](/images/menu/eng_PRESS.png){kind=small} ![[ Regional ]](/images/menu/eng_REGIONAL.png){kind=small} ![[ _INTERVIEW ]](/images/menu/eng_INTERVIEW.png){kind=small} ![[ Contact ]](/images/base.png){kind=small} |
|||||||||
 |
|||||||||
| |||||||||
|
agonia.net 
· Perspectives
Article 
Despre Boierism: manifest si razie
Round Table
|
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-03 | [This text should be read in romana] | Submited by Valeria Pintea Vâslaș ce-aleargă împins în zare De oarba sete a fericirii, Pe câmp de ape fără cărare, Omul e pururi prad-amăgirii; Căci scris e dorul să și-l agațe Numai de umbre și de năluce, Ce-n a lui veșnic întinse brațe Zadarnic cearcă să le apuce. Și când viața abia-i o rază Atât de slabă și trecătoare, Când știe bine că-naintează Înspre-a pieirii de veci vâltoare, De ce vâslește și se răpede Cu-atâta pripă și nerăbdare Dup-o nălucă de foc ce-o vede Fugind în noapte-i, din zare-n zare? . . . . . . . . . . . . . . . Asta-i ascunsa firii dorință Ce-nspre repaus veșnic o-mpinge: Orice lumină i-o suferință; Scăpare-i noaptea-n care se stinge. Tremurătoare, viața bate, C-o frică oarbă și nențeleasă, La poarta păcii neturburate, Din care omul n-a vrut să iasă; Căci chinul vieții cine l-ar cere? Ce stea de sineși s-ar mai aprinde Când ar ști bine că i-o durere Din întuneric a se desprinde!... Unde mă duceți, visuri deșarte? De ce, luceafăr, te-afunzi în zare, Mă lași în urmă-ți tot mai departe, Pe câmp de ape - fără cărare? Unde-s acele limanuri sfinte Chinul amarnic să mi-l omoare?... Mai înainte! Mai înainte! Îl cheamă glasuri amăgitoare; Și omul trece pe-ntinsa mare Cu valuri răpezi și ape-adânci, Călător, veșnic în nerăbdare, Împins de vânturi, lovit de stânci. Târziu, când simte că e aproape Clipa în care valul, sub dânsul, Să se desfacă și să-l îngroape, Se uită-n urmă, și-l umple plânsul; Căci tot trecutu-i pare-o comoară De fericire, rămasă-n drum. Păní și durerea-i de-odinioară Plină de farmec o vede-acum, Și nu se-ndură să se despartă De-atâtea visuri - veștede foi, Ci-n năzuința-i oarbă, deșartă, Dă să-și întoarcă barca-napoi... (Copil ce umblă s-adune stele De pe oglinda blândelor ape) Dar cad trudite brațele-i grele, Cârmă și vâsle lăsând să-i scape! Gându-i adoarme în nemișcare, Ochii s-acopăr, stinși, sub pleoape, A neființei eternă mare Valu-și desface ca să-l îngroape; Căci, rupți din valu-i, s-azvârl în soare Nenumărații stropi de viață, Și-n al ei haos recad, când moare Clipa de care, lacomi, s-agață.
Views: 563
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | | ||||||||
| ||||||||||
|
