Poetry (0.026s) Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature

agonia Agonia.Net | Policy | Advertising Contact | Participate


romana Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature english Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature francais Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature italiano Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature deutsch Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature espanol Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature



[ Creative ][ Internet ][ Culture ][ Society ][ Events ][ Art ][ Books ][ Dialogue ][ Press ][ Regional ][ _INTERVIEW ][ Contact ]

poezii



 
Avânt ::


Avânt
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by Alexandru Macedonski [ALEXANDRU_MACEDONSKI]

2005-05-08  | [This text should be read in romana]    |  Submited by Raul Huluban



Precum în largul mării corabia s-oprește
Când vântul nu mai suflă și pânza pe catart
Atârnă nenstrunată sub luna ce-i zâmbește
Cu razele ce-asupră-i zadarnic se împart;
Precum vioara tace când coarda se destinde
Ș-abia auzi în suflet cântând ca printr-un vis
Răsunete suave, voioase sau murinde,
Ce trec prin amintire c-un farmec nedescris;
Așa-n restriștea vieții, poetul, și el tace,
Cu inima rănită în pieptul sângerat,
Nimica nu-l mai mișcă, nimica nu-i mai place
Și-l află-orice simțire cu sufletu-nghețat.
Ca el e și matrozul corabiei oprite...
Avântul și-l legase de-al vasului înot,
Iar apa oglindește priviri nensuflețite,
Și mută se întinde oglindă pestetot.
Sunt triste, oh! sunt triste momentele acele,
Căci inima rănită a bietului poet
Adoarme ca și marea sub cerul plin de stele
Și nu mai cântă-ntr-însul speranță, nici regret.
Precum însă deodată la-ntâia adiere
Corabia tresare pe-al undei sân amar
Și pânzele se umflă ș-o-mpinge cu putere,
Jucând-o în buiestru ca falnic armăsar;
Tot astfel inspirarea deodată se ridică,
Și aripi nevăzute îl schimbă-n semizeu,
Se-ntinde pe hârtie a versului panglică,
Iar sufletul în urmă își lasă corpul greu.
Lirismul și satira se joacă pe-a lui frunte
Ca fulgere desprinse din foc dumnezeiesc,
Nou Moise, el se urcă atunci pe vârf de munte
Și alte legi sădește în sufletu-omenesc.
Deși în urmă-i urlă a urei aiurare,
Zâmbind, când să-l sfâșie cei răi se învrăjbesc,
Așa de sus țintește ș-atâta e de mare,
Încât cuprinde totul: ceresc și pământesc!
El vede armonia din lumile eterne,
Pricepe nesfârșitul ș-al totului mister;
Materia în față-i se fierbe și se cerne,
Urmează în adâncuri cometele ce pier;
Știința grănițată o calcă în picioare...
Atomele iau viață, le simte cum trăiesc...
Le-aude bucuria sau lunga lor plânsoare
În vecinica mișcare pe care-o-ndeplinesc;
Coboară printre oameni și știe să mângâie,
Și cântecu-i se varsă ca râuri de isop,
El curăță și spală de-a patimilor râie...
Insultele nu-l pleacă, să râure potop;
Căiește pe poporul ce merge la pieire,
Tiranu-ncremenește sub biciul lui de foc,
Dar vai! el care merge de-a drept la nemurire,
Adesea n-are-n viață nici pâine, nici noroc.

.  |




printe-mail

Views: 890


.Translations of this text:


  Members comments:









 
shim Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. shim
shim

Agonia  Search  Agonia.Net  Forum  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Poetry (0.027s) Poetry, prose, essays, comments, poems - International Culture and Literature

# You own a cultural website? Join the Cultural Topsites! LitScene.com - The portal for writers and authors