Da, nu e totdeauna o înþelepciune sã spui
cã muzele tac între arme.
Cuvintele mele sunt aici ºi le strâng
ca pe o lance.
Mamã, iartã-mã, nu puteam altfel.
ªtiu, tu ai tãcut toatã viaþa
ºi ar fi trebuit ºi eu sã fac, poate, la fel,
dar trebuia odatã ca din tãcerea noastrã
sã þâºneascã un strigãt
ºi, iatã-l, îmi umple gura de speranþã ºi lacrimi
ºi de o tristeþe însoritã
ce-mi aparþine, nu mai ºtiu,
mie sau mormântului meu. Dar
aceasta aproape nu mai are
nici o importanþã.