ridică-te... o noua zi la intersecția dintre viața visată
și viața netrăită… întotdeauna exista varianta drumului
care se înfundă… de ce alegem drumul care continuă
la nesfârșit la nesfârșit... am mai fost pe aici nu nu este
o zi noua nici măcar pentru mine… și atunci ce-ar fi
dacă la baie aș umple cada cu sânge din venele clădirii
și m-as cufunda în ea până când mi s-ar umezi creierul
doar câteva secunde ar face diferența câteva secunde…
și atunci ce-ar fi dacă la bucătărie aș căuta să-mi unesc
linia vieții cu linia dragostei folosind cuțitul… doar
câțiva centimetri ar face diferența câțiva centimetri…
și atunci ce-ar fi dacă aș privi mai atent prin ochiul
aragazului până când focul s-ar urca pe mine… doar
câteva grade ar face diferența câteva grade… și atunci
ce-ar fi dacă aș deschide fereastra pentru a lăsa vestul
să intre și m-aș apleca în afară până când legea
gravitației ar fi de neevitat… doar câteva grame ar face
diferența câteva grame… ridică-te… acestea sunt
drumurile care se înfundă… mă gândesc la ele
în timp ce îmi fac duș îmi timp ce îmi tai pâinea
în timp ce îmi pregătesc omleta în timp ce ies pe ușă…
moartea este alcătuita din aceleași patru elemente…
o poți întâlni în fiecare zi… în fiecare zi ridică-te…