agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 5077 .



l i t e r ă - n e l i t e r ă
poetry [ ]
francesca și lumea de sus

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [elavictorialuca ]

2011-07-23  | [This text should be read in romana]    | 



francesca, nu am cum se dezleg totul fără să mă cufund în iluzia celor ce își iau rămas-bun fără cuvinte sau care se împart între mai multe case și uită mereu ferestre deschise, prin ele ies atâtea mirosuri grele, resturi de cruzime care-l atrage, fără putință de stăpânire, pe cel slab sau pe cel puternic deopotrivă, amândoi au aceeași capcană, fiecare va ieși însă doar în momentul în care va iubi clar

îți povesteam cândva despre miezul negru din inima oamenilor bântuiți, când legăturile devin doar spectrale și ei cred în partea asta intimă, ascunsă, ca într-un miracol, o legendă care se transformă pe noapte ce trece în coșmar sau poate doar angoasa că lumea este prea aproape de ei îi face să se desprindă brusc, să urască tocmai pe acela care îi iubește

nu, nu e loc de judecată aici, deci nici de iertare, e timp pentru asta în altă lume, acum doar vedem cum pielea devine transparentă în jurul ochilor și nu îi mai poți privi, ochii lor nici vii, nici morți te captivează într-atât încât te-ai putea lăsa în ei până la capăt

nu am cum să plec deocamdată, fac pași înainte - în urmă, desprind fir cu fir, însă e ceva ce nu se desfășoară, nu se topește, nici arșița dinăuntru, nici soarele în amiază nu îmi sunt îndeajuns, cum nu mi-a fost nimic până acum pentru a închide toate cercurile, sunt încă prinsă chiar de aici, francesca, din miezul sufletului, al meu are ceva din culorile nedefinite, un amestec de răsărit și apus în care fâșiile de negru se dizolvă, dar există mereu cineva care îmi varsă mai departe, ca într-o deltă, apele lui îndoliate, eu pot să le port în matca asta, încă sunt atât de vie

uneori, când nu scriu, iau literele și le trec prin inimă, prin minte, prin țesuturi, aș vrea să le aud rezonanța, în tot ce am fost vreodată, fără margini, cred că abia atunci, francesca, abia atunci mă voi putea desprinde definitiv, când nicio literă din numele celuilalt nu-și mai are corp ori sens în mine

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!