Iubito,
grăbește pașii
cireșele coapte îți modelează gândul,
peste trecut zboară albine,
palmele au adâncite linii scrise
iar buzele
poarta urmele lăsate de iubire.
Privește-mă ca pe un arbore de vânt,
nu-mi îndepărta frunzele
care-ți răcoresc inima.

Iubito,
pune piciorul
în pragul porții de piatră.
Sunt prea multe orologii grăbite
și timpul orgolios le întrece
iar noi ne ducem
dincolo de umbre.

Nu te îngrădi atât
în viata aceasta
stăm prea mult închiși!