din când în când mă-ntorc la curtea părintească
[am părăsit-o înaintea lor
pe rând și ei…]
în care rugii trandafirilor se mai aprind la soare
și dacă cineva s-ar fi gândit s-ascundă printre tufe câteva statui
ai fi crezut c-ai nimerit în vreun cămin de surdo-muți
atât de tare umbrele vorbesc prin semne

desigur totul va părea bizar
când veți ajunge invitați la masă
de clopot despre care abia mâine veți afla
că-i tras de sfoară de un spânzurat cu limba scoasă

ciorile, da, da, numai astfel ciorile
ciugulesc limba română