într-o zi o să te trezești bătrînă ca mă-ta
între pisici adunate de pe stradă și cărți
o să te cobori cu greutate dimineața din pat singură
în bucătărie o să pui de cafea.

cu mîinile tremurînde o să apuci cana
și-o să sorbi negreala caldă
cu gîndul că mai e ceva care are gust
căldură și culoare în viața ta.

dai zăpada la o parte de pe pervaz
privești copacii goi schelete ce odată
duceau în spate fericirea
privești globul rece al soarelui vezi în trecut
cînd asfaltul îți sufla aer fierbinte sub fustă.

acum nici putere să transpiri nu mai ai
tot ce-ai lăsat în urmă e departe nici nu mai știi
dacă a fost vis ori realitate.

orice țigară aproape te omoară dar fumezi
cu gîndul la momentul în care te-am sărutat
și te-am vrut pentru mine.

realizezi ce ușor ți-ar fi fost să pui puțină iubire
în viața ta ce ușor ar fi fost să spui da.
acum pînă și cana de cafea e copleșitor de grea
și-ți provoacă fracturi spontane.