să nu mă scapi
din brațele tale pline de oameni
pentru că vor deveni niște brațe deșert pline de ciulini

și va fi frig
și va fi arșiță
noaptea se va uni cu ziua iar copiii lor mă vor plânge
copiii copiiilor lor mă vor povești și voi fi mai viu decât păsările cerului care devorează cadavrele pustiului tău

mă vei striga

apoi vei măsura lungimea
cuielor bătute în carne pentru fiecare clipă în care numele meu va circula pe înlăuntru mai repede decât sângele
și vei vrea să mă oprești, să mă mângâi, să mă simți, dar voi fi mai rece decât bătăile de inimă izbindu-se și sunând a pietre crăpând în sec, în dublu sec, în triplu sec
ca o orgie secului din secul lumii
ca un animal de companie amnezic care
te va iubi până la moarte
no matter what

dar să știi
la un moment dat carnea se va termina și vei ajunge să bați cui în cui
cuiele se vor toci și mă vei striga iar, să vin, să-ți fac cuie din lapte
să cadă unul câte unul și să izvorască viață din tine
către mai departe

nu voi mai fi

în lipsa mea și morții îi va fi milă de tine
te va lăsa să trăiești ca o noapte
rătăcind desculță prin
luminișul pământului