ploile mele te măcinau
picăturile îți sfredeleau vintrele sufletului
pătrundeau într-o țărână fertilă
cele patru picături care stăteau să cadă prin podul palmei
una era o lumină sub frunza de întâlnire
dintre un oarecare orizont și un vers oarecum sublimat
alta picura ceară și pe pielea murdară a cristului nețintuit
păstrat pe o cruce ambulantă drept circ și pâine sfințită flămândă
de guri evlavioase
a treia spânzura încă într-o pânză de păianjen
girofar de limpezit picăturile de peste parbrizul unei nopți otrăvitoare toxice
liniștea mai pierdea un bemol și un butoi cu smoală
tiribombă peste pasarele de nopți de chef și distrugere
a patra era deja prelungită în transmigrare
adulmeca un bot de căprioară
mușcătură sau sărut
de foame sau iubire

fierbeam lenjerii și ceaunuri și cu pietre veninoase
în căușul palmei aveam cel mai frumos chip din lume
pieream
muream
ploile mele te măcinau