orice altceva e mai bun decât mi se întâmplă
ar trebui definit cuvântul „bun”, nu-i așa?
aproximările pot fi un exercițiu al învierii
ai crede că vreau să rămân aici
personaj în istoria asta a gesturilor mărunte
să trec prin mine fiecare linie a trupului tău

în lumea aceea zeppelinul era singurul lucru adevărat
se plimba prin cerul palmelor tale
dragostea urcase multe octave
literele scrise cu markerul
creșteau mereu
jos lumea se zvârcolea într-un aer gotic
pe terasa unei cafenele Tristan tăia ziarul cu mondenități
sângele cuvintelor amputate se coagula rapid
prietenii râdeau îndesând mâna-n punga de supermarket
le mâncau pofticioși ca pe niște madlene
și zeppelinul se prăbușea într-o reluare lentă
căderea asta trebuia să țină nimicul și lipsa de sens în frâu
știu știu
ar trebui să tac
pentru că și diavolul citează uneori din scriptură
o să merg cât mai departe
deși cândva șarpele a avut picioare
și mincinoșii sunt mai inteligenți
mai creativi

o să merg pe drumul ăsta
lucrurile sunt orbitor de simple
cu iubirea ta ca o amenințare
ca o promisiune