textul de la care am plecat se găsește aici http://www.poezie.ro/index.php/poetry/131735/insomnii
cu toate comentariile pro și contra

sînt adormit pe jumătate
așa că număr oi în gînd
și toate-s alb-imaculate
și sar pîrleazul. rînd pe rînd.

dar uite-așa în plină noapte
se poticnește socoteala
cînd vine oaia 47
cu blana ei neagră ca smoala

ea biata n-are nici o vină
că nu va trece de pîrleaz
dar behăitul ei de-ovină
mă ține toată viața treaz

comunicarea nu-i problema
între noi doi. apă de ploaie
de-atunci mă bîntuie dilema
ea - oaie. eu - o altă oaie?

și după încă un deceniu
tot ațipit mă regăsesc
nițel poet (dar nu de geniu)
încă trăiesc încă iubesc

cu socoteala mea din noapte
(fiindcă am progresat un pic)
ajung la oaia 57
însă și asta-i cu melic

cu lînă albă precum creta
și chipul mai comprehensiv
că sigur și-a făcut, procleta
profil pe facebook (dar fictiv)

dar dacă și-asta face nazuri
să sară gardul, chiar mă jur
o fac să sară cinci pîrleazuri
c-un exegetic șut în cur

de-acum nici nu mai număr anii
și-am devenit mai înțelept
îl recitesc pe Murakami
și-adorm cu cartea lui pe piept