pentru gesturi
sunt doar un înfometat care colindă lumea de sub tine
un cuvânt de o mie de kilograme
adânc înșurubat în pas

tot ceea ce ți-aș putea spune
vine dintr-un întuneric care țiuie adânc în auz
o beznă surdo-mută pe unde încerc
să ajung la tine
un glas încercuit ca o graniță între ură și dispreț
un om care trăiește din alt om
viul viului și sabia ridicată deasupra capului care
refuză cu îndârjire
să cadă

în fiecare noapte mă îmbrac în trecutul altuia
bântui orașul ca un apucat
beau imens și îți scriu despre nimicul prin care umblu
ca un pasager
în fiecare clipă te privesc de undeva
dintr-un colț al camerei mele de sub pământ
încercând să îți ghicesc conștiința
și nu reușesc decât
să enervez și mai mult civilizata societate
a șobolanilor

așa că din partea mea nu vei avea nicio prevestire
niciun cuvânt mai mult sau mai puțin
să te deranjeze atunci când te trezești
de atâta dimineață
nicio greutate în plus care să întârzie atât de mult până la tine
încât
aproape ai putea să simți cum ni se răcește cafeaua
între mâini