îl simțeam cum împroșca lumină din toți porii pielii
acoperite de câteva resturi textile
cărora le spunea în șoaptă
haine

la câteva zeci de mii de secunde de locul unde dormeam în fiecare seară
se furișa ea
cu picioarele atât de larg desfăcute încât îi puteam auzi respirația
lovindu-se de pereți ca un organism metalic
obligat să răspundă tuturor ploilor din capul meu
de parcă ele ar putea să deschidă ușa de la intrare
și să poftească înăuntru pe orice manierat care ar vrea să îmi ceară o țigară

i-aș da
am tutun și apă
fum și lumină
pentru că după ce s-au stins toate focurile
după ce am dat afară din mine toate damele
toate companiile de taxi care mai mult mă înjurau decât să mă ducă acasă
am descoperit ce mult contează să ți se întipărească în auz
acele mâini care bat
acele urechi care aud din plin necunoscutul
ce stă cu spatele
la ușa mea