de la o vreme în mine s-a furișat o tristețe
ca o bufniță ce se ascunde în vizuina părăsită
a unui cîine de preerie
o tristețe ce mă lasă așa de perplex
că încurc toate lucrurile

mucalit cum mă știu
privesc timpul cum trece
ca un adolescent strecurat în vestiarul fetelor după ora de sport
în zilele în care nu-mi iese nimic
mă resemnez ca un suporter dezamăgit că nici anul ăsta
liverpool n-a luat titlul
mă întreb în neștire încotro s-o apuc
nu pentru că aș avea vreo direcție
ci pentru că am verificat cerul cu polobocul
și-am văzut că nu-i drept

cînd eram copil visam să am o canisă
și să devin un musher dat dracului
cînd particip la competiții cu sănii
trase de sfinți
acum
cînd voi crește mare aș vrea să fiu
tîlharul din dreapta crucii
măcar așa să-mi recunosc viața mea anapoda
să spun doamne adu-ți aminte de mine cînd ești în rai
deși mi-e că aș fi ultima grijă a lui
pentru că pereții trebuie îndreptați
iar în rai se ajunge dacă ai oameni
care să creadă în tine