iată-mă mulțumită de singurătatea mea
îmi plimb liniștită zilele în căruciorul de butelie
ca o plecare în largul cerului
cu legile mele gravitaționale cu tot

noaptea nu-ți căuta umbra
totul se întâmplă doar înlăuntrul tău în rest mai nimic
adună-ți lacrimile să-i poți plânge pe cei vii cei plecați
au găsit singuri lumina
desenează-ți în gând o hartă cu toate iubirile și trădările care-au fost
și ferește-te să mai crezi în duminici
în fond duminica e doar un sentiment bipolar îmi spuneai
din spatele ei te privesc aceeași ochi hulpavi
care vor să te sfâșie încet să te înghită pe nemestecate
nimeni nu plânge cu tine și nici nu se bucură cu tine
cuvintele au mereu două capete

pe umăr îngerul
îl cari cu tine peste tot îl hrănești îi cânți
dimineața beți cafeaua împreună ți se confesează
tristețea lui seamănă cu o piatră doar că e vie

îl consolezi cum te pricepi mai bine îngerul te privește tăcut
îți umpli buzunarele cu blândețea lui
nu te simți singură ai învățat să-ți iei în fiecare zi
viața înapoi fără să-i mai pui nicio întrebare

pe umărul tău îngerul cântă