și unde ne vom ascunde de ploi
de surzenia oarbă a destinului
unde ne vom adăposti singurătățile când
gongul va bate ceasul acela
vom încerca poate o apropiere
reinventarea Poveștii
prefacerea vidului în materie sau poate robotic
ca doi amnezici unul prin celălalt vom trece
ne vom opri fiecare în dreptul a altceva mimând interesul
în tălpi ghimpate și sânge coagulat
vom fi strigoii îngrozind noaptea
tăcerea nou-născutului care nu a mai putut plânge
durerea cerului când îngerii au intrat în trup și au ucis
în numele a ceva nici de ei știut
atunci fețele noastre se vor prelinge până când nu va mai rămâne decât
goliciunea dintâi
coala albă așteptând Semnul Viu
oameni cu felinare vor desena pârtii
ferestre ale descătușării
în largile pelerine vom fi copiii
neputincioșii încredințându-se celor care să iubească nu s-au sfiit
când în sfârșit ne vom trezi ceilalți vor vedea
2 oameni de zăpadă cu inimi calde-calde și
zăpada nu se va topi