Strada spălată – poate de ploaie
poate de dragostea ta de necuprins între pereții albi
mă primește dis de dimineață
pot să-i simt răcoarea și bucuria
ea îmi simte tălpile și le oprește din când în când
secunde întregi
Și trecătorii se întreabă, întorcându-și capetele:
pe cine iubește femeia aceasta?
cine este bărbatul pe care îl atinge cu degete subțiri
pentru cine merge ca și cum nu ar merge
și pentru cine își mișcă buzele ca și cum
tocmai ar fi fost sărutate pentru prima dată
și niciun alt sărut nu va mai fi
la fel de umed, tremurător,
apoi foarte precis

alți trecători răspund – nu știm
dar căutați-i privirea
acolo veți vedea dragostea pentru bărbatul ei
atingeți-i mâinile
și veți simți cum se ridică dimineața
dinspre orizont
atingeți-i tălpile
și îi veți ști drumul pe care îl străbate
noapte de noapte
dus și întors
împreună cu bărbatul care așază
toate diminețile și toate sărutările
la locul lor