mă întrebi cum mi-a fost săptămâna
mai lungă de șapte zile ori două bătăi de inimă
plus o obsesie -
să-ți fiu toamnă foșnind sub pași...
îmi răspunzi că nu crezi în toamnă

știu și nici în înserare nu crezi
e o altă minciună a Soarelui
un joc de-a v-ați ascunselea
unde răsăritul este zâmbetul
unui prunc cu ceafa
mirosind a piersică somnoroasă

nu iei în serios nici depărtările
pașii noștri le risipesc
cu efortul unei lacrimi
care alunecă pe obraz
și hrănește un surâs

nu crezi nici în moarte
e o simplă părăsire a timpului
o ieșire în normalitatea simplă
a existenței fără el

tu crezi doar în cântecul murmurat
o singură dată
de două suflete albe
două versuri
așezate de aceeași a parte a unicei
bătăi de inimă
de la începuturile
acestei lumi