cînd între ochii noștri e pace
atunci îți scriu despre toată iubirea care circulă prin lume
nomadă și sălbatică
blîndă și suavă
cu venele albăstrii ieșite din carne, străvezii,
precum vinele pietrei sînt literele mele
și privirea meu le înhață și le gustă parfumul de must negru
cu tine învăț să uit anii istorici dintre parantezele drepte
versurile ciuntite de traducători
după placul inimii
ocolind cu lumina ochilor greșelile semantice
un gînd ne sapă în pupilă dincolo de timp
și sădește brădet unde pămîntul alunecă
eu am învățat să nu mai plîng
iar tu să-mi așezi ștergarul ud pe pleoape
fapt pentru care îți mulțumesc fiindcă
e mai frumos așa cum se cuvine