Tu vei găsi, femeie, amorul meu în pagini
Întoarse către văzu-ți și nălucind lumina
O flamură de ploaie e să îți spele vina
De-a ronțăi iar Mărul, cu îngeru-n paragini.
Acum, șoptind tenebra, e noapte și e frică
Și mâzgălesc o foaie-a culorii cea de unt
La Dumnezeu în piață cernelii ce se strică
Sub soarele-amintirii... Nu-i mâine, astăzi sunt!
O liniște de stele mă ține sub papuc,
Sub pas făcut în haos, tăcerilor de știre
Și în război al lunii pe mare îți aduc
Un val ce se ridică și vârcolaci oștire.
Când Totul îți voi scrie va sta în ochii noștri
De alb rodit întruna hârtia fără monștri.