|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ locuiesc într-un zgârie-nori
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-11-12 | | mă așez pe marginea patului — zona de confort a unui sfârșit inevitabil trec zile / luni mă trec și eu exponat din galeria de nebuni închiși ermetic în propria celulă. sunetul din exterior al numărătoarei inverse nu mai reușește să intre rămas blocat în miezul gros al gândului. încerc să-l ignor dar simt incontestabil cerneala lui tatuată adânc în pielea mea — și mă blochează ideea ce-aș fi putut fi eu dacă lăsam patul perfect așternut și părăseam camera în căutarea propriei confirmări care niciodată nu m-a ținut. dar am oprit acel gând fără a-mi mai da explicații de ce. e o luptă continuă cu mine — sunt cel care vrea să iasă ori cel care ar vrea să uite. am mult de numărat dar nu m-am oprit niciodată să-mi aștept propria anulare. zero e și el un moment de ezitare o pauză suficientă să fiu văzut ori să fi atins nevăzutul. iar epuizarea de a sta mereu cu ochii larg deschiși să-l / să mă tot caut se apropie să nu mai fie înțeleasă. nu mai pot cerne fiecare cuvânt înainte să iasă de teamă să nu dezvălui unde m-am ascuns așa că mai bine tac — îmi tac și gândurile le agit să înceapă numărătoarea mă tupilez într-un loc strâmt sub o carapace de indiferență caldă lăsându-mi umbra să caute mai departe semne de evadare. aici pot fi mic pot fi nimeni nu trebuie să răspund la chemarea care știu plutește mereu dincolo de ziduri ca un ecou blând. închid ochii — simt că nu e suficient că oricât de adânc m-aș scufunda în lene / renunțare în negarea oricărui sens în spatele oricărui NU pătrunde o lumină prin pleoapele închise și oricum percepe direcția sensului — o simt ca pe o șuviță de aer rece prin gaura cheii. e mâna mea care obstrucționează fluxul de a fi atins aș putea oricând lua mâna dar las numărătoarea e inofensivă în întuneric. și asta e partea cea mai obositoare: a ști a ști că el nu caută (de fapt) — așteaptă stă acolo tăcut. atât de tăcut încât am impresia că nu există dincolo de ușa pe care am trântit-o în fața mea și mă lasă să mă ascund să mă zbat iar să tac. joaca nu se termină când eu strig Gata! ci doar când zdrobit de atâta ascundere mă ridic deschid și spun: Te-am găsit. poți să nu ieși.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate