Bre muscale, am ostenit
Sã te-ascult necontenit,
Sã te-ascult neîncetat
Cã m-ai fost eliberat;
Cã m-ai ajutat isteþ
Sã trãiesc un timp mãreþ,
Cã mã-mbraci, cã m-ai nãscut,
Iar eu mã uit peste Prut.
Dar ce fel de ajutor
Când mai sunt mãturãtor
Al strãzii pe care stai
Plinã zilnic de-ntâi Mai?!
ªi ce fel de falnic timp
Când muncesc ca robu-n câmp,
Când ficatul mi-i distrus
De otrãvuri ce-ai adus,
Când ne mor copiii-n leagãn,
Iar tu cânþi pe sub mesteacãn
ªi te baþi cu pumnu-n piept
C-ai luptat ºi ai un drept...
Nu zic nu: ai ars în foc,
Dar eu ce: jucam sau joc?!
Nu zic nu: te-ai ºi bãtut,
Dar noi ceilalþi ce-am fãcut:
Bielarusul ºi armeanul,
Românul ºi-americanul,
Letonul ºi polonezul
ªi tadjicul ºi englezul...
Bre muscale, ia fii bun,
Ascultã ºi eu ce-þi spun:
Fãrã ceilalþi, negreºit,
Azi nemþeºte-ai fi grãit
ªi cerºeai chiriliþa,
Limba, cântul, ºcoala ta,
Hramul tãu ºi propriul pom...
Bre muscale, fii, bre, om!